Nu, nu este doar vinovăția clanului infracțional care a vândut kerosen de proastă calitate Armatei Române… Este și vina militarilor… Pentru că, dacă în cazul firmei care a escrocat armata, livrând, la începutul contractului de furnizare a combustibilului pentru avioanele „Mig”, kerosen inițial corespunzător, apoi înlocuindu-l cu unul de proastă calitate, stocat de peste un an în portul Constanța, într-o navă grecească, și continuând cu aducerea a încă doua vapoare, tot din Grecia, cu același combustibil necalitativ, aceasta poate fi acuzată de înșelăciune, fals în documente și prejudicii materiale, prin defectarea unor subansamble ale avioanelor, în speță pompele de combustibil, vinovăția principală, aceea de punere în pericol a securității naționale a României revine strict Armatei… Și nu pe bucăți de culpabilități, ci în întregime! Pentru că ea avea obligația să se asigure de calitatea combustibililor, pentru fiecare dintre cele opt unități în care aceștia au ajuns, prin analiza fiecărui lot primit. Dar, cineva nu și-a făcut treaba!… Aici trebuie privită drama faptelor. Și a unui deznodământ posibil fatal… Că Armata a fost păcălită este ilar și scandalos, dar realitatea acelei neglijențe, în care ea însăși nu s-a preocupat să-și verifice și să-și asigure propria siguranță, este, de fapt, de o gravitate capitală…
Justiția a venit acum doar cu vinovățiile firmei importatoare… Cu acuzații reale, inclusiv periclitarea siguranței naționale prin imposibilitatea exercitării patrulării spațiului aerian în perioada în care avioanele, nu mai puțin de cinci, au fost trimise la reparații. Și poate că judecătorii au concluzionat pe materialul probator primit. Dar nu se explică de ce procurorii nu au suflat o vorbă despre vina evidentă a unităților militare de a nu-și analiza și verifica loturile de combustibil… Ba, chiar a persista în greșeală, chiar după constatarea primelor defecte, continuându-se alimentarea tot cu kerosen necalitativ.
În mod cert, judecătorii au avut pe masă și partea de vinovăție a militarilor. Dar au pus o batistă kaki peste un caz în care puteam număra „sarcofagele zburătoare” prăbușite… Și chiar dacă pare a fi strict o coincidență faptul că șeful statului major din vremea în care s-a „asigurat” livrarea, primirea și alimentarea aeronavelor din unitățile de aviație cu acel tip de combustibil necorespunzător, care nu îndeplinea nici parametri tehnici specifici, ba, cel puțin pentru prima transă din lotul de „înlocuire”, era și vechi, prezentând alterări chimice specifice, totuși nu putem eticheta doar ca straniu faptul că șeful statului major de atunci era chiar actualul premier. Care, iată, a fost tartorele unor nefăcute ce puteau avea consecințe dezastruoase și când avea epoleți pe umeri… Nu doar după „civilirea” lui pe post de premier…
Acum, spațiul public este inundat cu mesajul că, din cauza clanului de crimă organizată, care a livrat combustibil armatei (dar de ce prin entități private când furnizarea celor necesare structurilor militare era strict treaba instituțiilor statului specializate în achiziții militare?), așadar, astăzi, se vorbește doar de păcatul de căpătâi prin prisma faptului că nu am putut sigura patrularea spațiului aerian în conformitate cu normele Nato (a se citi, „impunerile”), când acest lucru s-a întâmplat și în perioada în care, cu doar câteva luni în urmă, s-a dispus ținerea la sol a aeronavelor militare. Probabil pentru o afacere acoperită sub eticheta de „donație” a acestora către Ucraina, gheșeftul (unora!) cu Kievul nerealizându-se, iar avioanele fiind din nou date la zbor… Fără ca nimeni să răspundă pentru ținerea lor la sol săptămâni întregi… Or, atunci nu a fost periclitată securitatea națională a țării?…
Suntem, nu pe marginea unei prăpastii, ci mult adânciți în pâlnia a ceea ce, odinioară, era un cerc vicios… Astăzi, Armata este lăsată să răsufle ușurată pe principiul „bine că nu s-a întâmplat ceva grav”, pentru restul răspunzând entitatea privată… Și așa și trebuie, pentru pagubele materiale și plata reparațiilor aeronavelor! Dar, pentru lipsa de vigilență, Armata nu trebuie și ea trasă la răspundere? Pentru că, dacă militarii ar fi primit, de exemplu, muniție neconformă (de alt calibru), ar fi îndesat-o ei pur și simplu pe țeava mitralierelor și tunurilor, și ar fi plecat în aplicații sau chiar misiuni?! Sau noroc că acolo diferența era vizibilă? Și totuși, niciodată să nu spui niciodată și nicicând să nu crezi că, fie și în armată, nu se va găsi un „dorel” în kaki care să „îndese” ceea ce nu intră în ceea ce trebuie să fie îndesat…
Lasă un răspuns