Cu arcanul din hățuri al unui altfel de „cal troian”…

Poate și acesta este o parte a războiului hibrid, nu?!… Să generezi Europei probleme la care nu s-a gândit ori pe care le-a tratat prea simplist… Iar aici ar trebui inclusă și acțiunea de mobilizare forțată din Rusia… Nu atât pentru a asigura „carne de tun” pentru propria-i armată, cât, mai ales, pentru a genera și forța un exil al propriei populații, a unei părți din aceasta… Un exil care să compenseze „victoria” de pe tușă a Europei, pe care aceasta a crezut că a obținut-o prin sancțiunile vizând vizele cetățenilor ruși…

Din această perspectivă, Polonia și Cehia nu trebuie nicidecum blamate pentru că au anunțat că nu vor deschide granițele pentru rușii care fug din cauza mobilizării în masă… Pentru că, în fond, nu vorbim despre o criză umanitară… Ci despre decizia internă a unui stat… Iar corelând cu normele internaționale, putem spune că toți cei ce își părăsesc țara, pentru că nu vor să îndeplinească o obligație civică impusă de propriul stat, nu îndeplinesc criteriile pentru a primi vize umanitare. În fond, nici unui alt stat nu i-ar plăcea, să vadă cum, în situația unei acțiuni similare de mobilizare a propriilor cetățeni, aceștia fug și sunt primiți cu brațele deschide de către alte state, nu?!…

În fapt, Polonia și Cehia au semnalat necesitatea unei definiri urgente și clare a statului acestor fugari… Care nu sunt nici dezertori, ei fugind de mobilizare, nu lepădându-se de haina militară, dar nu sunt nici azilanți. Și atunci, ar trebui ei tratați ca refugiați din motive umanitare?… Avem vreo dovadă că ei fug din țara lor din cauza unor presiuni și amenințări ce le pot pune viața în pericol imediat?… Mai ales că mobilizarea pentru război este o obligație constituțională… Și fiecare stat ar trebui să privească lucrurile prin acestă posibilă variantă, de a ajunge, la rându-i, să nu își poată mobiliza proprii cetățeni din cauza disponibilității altora de a-i primi ca „refugiați”. Chiar și în cazul nostru, dacă analizăm sincer, oare cum ar arăta astăzi o eventuală campanie de chemare sub arme a cetățenilor?… Ne-ar plăcea să avem de-a face, pe lângă exilul unei părți a celor vizați, și de imposibilitatea de a aplica normele constituționale ale mobilizării pe timp de război, doar pentru că alte țări deschid larg granițele pentru fugari?…

Am ajuns într-un alt punct al războiului hibrid… Generarea unor probleme ce pot da naștere unor conflicte la nivelul propriilor națiuni, inclusiv din cauza asperităților dintre grupurile și comunitățile de refugiați… Și nu doar Polonia și Cehia sunt expuse riscului de a avea „fața în față” refugiații ucrainieni, deveniți între timp poate chiar rezidenți, și grupurile de refugiați ruși… Or, are vreun stat UE capacitatea de a răspunde unor eventuale asemenea conflicte?… Fără a mai vorbi despre posibilitatea ca exodul declanșat de Putin să „livreze” Europei adevărații „cai troiani” ai acestui război!… Pentru că nu doar Polonia ori Cehia, dar nici alte state nu sunt pregătite să răspundă unei asemenea provocări… Capacitatea de a identifica eventualii spioni, agitatori și declanșatori de acțiuni ostile statului gazdă, prin refugiații ruși… Am avut dovada în cazul primelor valuri de refugiați în Europa… Și cine ar vrea, în fond, ruși la el în țară?!… (Și nu doar din considerentul că așa ar putea Putin, sau cine îl va urma, să își justifice invaziile, motivând că își protejează comunitățile pentru că nu au drepturi, ci pentru că există o fobie istorică justificată!)…

Unde suntem noi? Din păcate, tot sub coada Europei Ursulei, așteptând indicații… Dar ce ne facem dacă Republica Moldova ne va solicita ajutorul în fața unui eventual asalt al refugiaților ruși?… Cum ne vom poziționa noi în a le oferi un suport logistic când nici măcar nu am luat în considerare, la nivel instituțional, o asemenea posibilitate?… Ce sfat le vom da dacă, prin părți ale frontierei lor cu Ucraina, devenite ruse prin orice fel de acțiuni, vor avea adevărate porți și punți de intrare a refugiaților ruși în Moldova, apoi mai departe în Europa?… Cum îi vom consilia noi cu toată experiența Nato în spate?… Mai ales dacă poziționarea clară de azi a Poloniei și Cehiei, ca limitare a accesului unor posibile cauzalități în Europa, va fi fost tratată de noi cu indiferența impusă de alții…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*