Dacă până acum: „Partidul e în toate/ În cele ce sunt…” Astăzi doar paraditul mai râde la soare. Deci, cine nu se aliniază și are chiar opinii personale, este făcut mărunt mărunt și trecut prin mașina de tocat a noilor stăpâni. Nu vreau să iau apărarea nimănui, dar văd cum sunt „reduse la absurd” vocile nealiniate cu noua doctrină politică. Cine nu e cu noi, petrece revelionul la celula trei. Și dacă marele „paraditor” a fost spălat și curățat de organele competente, acele organe care au închis ochii „camerelor de filmat” de la sectorul unu, când flăcăii nunteau cu voturile din rucsac și scoteau un nou primar din bască. Dreptate și adevăr…? O să cheltuim mult adevăr până o să ne câștigăm dreptatea, prima tranșă a venit o dată cu facturile de la energie.
Doctorul Răzvan Constantinescu publică pe pagina sa, un gând care mă încearcă și pe mine: „Melcii fără cochilie”… „Atacul concertat asupra Dianei Șoșoacă este o mizerie. După ce activitatea sa din Parlament sau din viața civică a fost trecută în umbră de luni de zile, cu embargo total în presa mainstream, deodată toți limacșii cu tastatură descoperă simultan că doamna senator este „rău platnică” (!) – ce știre de mare interes! Iar amestecarea copiilor în acțiunea de linșare a unei personalități este o „securiceală” tipică, după cum știm din alte cazuri din trecut.
Da…! Așa vor paraditorii de elită să ne facă viețile scrum? O întrebare la care nimeni nu a răspuns în această democrație închisă la deschidere și apăsătoare.
Un alt atac, tot atât de concentrat, vine la adresa profesorului Andrei Marga. Omul și-a spus părerea, opinie asemănătoare cu a domnului Henry Kissinger despre încetarea războiului inept din Ucraina, dar el aduce și clarificări despre acest stat. Dar oficialitățile ofticate, dar și presa, au pornit mașina de propagandă și de tocat vieți. Mai mult, chiar un consilier ucrainian a dat indicații ce este bine să se întâmple cu marele profesor. Domnul profesor ne explică: „Într-o conferință publică susținută la Alba Iulia (14 septembrie 2022) am răspuns la o întrebare, venită din rândul celor prezenți, privind efectele conflictului din Ucraina asupra democrației. Nu sunt dintre aceia care nu văd realitățile sau gândesc una și spun alta, încât am reiterat cu claritate idei exprimate anterior, de această dată poate mai direct.
În esență, a fost vorba de patru idei: 1. Conflictul din Ucraina nu se poate încheia decât printr-o înțelegere care să implice Rusia, SUA, Ucraina, Germania, Uniunea Europeană, China. Indiferent de cine „învinge”, nu va fi pace în Europa dacă nu se iau în seamă interesele de securitate ale fiecărei părți. Oricum, europenii vor fi cei care vor achita facturile de orice fel. 2. Ar trebui trase consecințe și din faptul că Ucraina este în granițe nefirești. După toate criteriile istorice și demografice, ea are de cedat teritorii vecinilor, în granițele cunoscute: României – Bucovina și județele, Ungariei – Transcarpatia, Poloniei – Galicia, Rusiei – Dombasul. 3. Nu au suport iluziile, căci, în Ucraina actuală, până la democrație este un drum. 4. România nu are ce căuta în acest conflict. Ea nu ar trebui să înfrunte vreo criză în plus, fie ea și energetică, din cauza conflictului.
Repet oricând afirmațiile rostite, căci ele exprimă adevărul cel mai simplu cu putință. Altfel, lucrurile se țin mai departe într-o criză absurdă, la care sunt, totuși, alternative. Afirmațiile mele corespund adevărului istoric, dreptului international și intereselor generale – dincolo de propaganda de azi care, poimâine, va fi socotită doar o eroare.
Cred că toți suntem într-o mare eroare domnule profesor, și mă gândesc la un banc auzit de mine: Bulă la reuniunea de 20 de ani se adresează foștilor dascăli- Stimați mei profesori, mă tot frământă o întrebare, chiar atât de imbecil eram de mă tot lăsați mereu corijent…?
– Vai, se poate domnule senator!
Și uite că se poate, pentru că ministrul nostru de externe și de „aurescu” sau Adrian Cioroianu, istoricul bun în orice funcție, dar și un alt nene care a vorbit din jacuzzi cu Udrea în inimă, au fost primii combatanți ai domnului profesor. Dar ei nu au combătut prin argument, ei preferă o formă mai rudimentară: vorba de duh și cu limba între dinții dosului fardat.
Adevăr și manipulare, sau cum schimbăm eroarea cu adevărul când adevărul este ascuns de „somitățile” rătăcite în acest infinit jacuzzi…?
Nu mai avem voie să spunem adevărul, suntem prinși parcă în trecutul din cărțile lui Norman Stone. El spune în cartea „Al doilea război mondial”: „În cazuri notorii, doctori ambițioși (iar doctori…? N.a.) foloseau prizonierii din lagăr pentru experimente – cât frig sau foame suportă corpul omenesc.” Într-un alt pasaj spune: „Josef Mengele se mândrea că oprise o epidemie de tifos (folosise gaz pentru a elimina bolnavii și a ordonat incinerarea rămășițelor în faimoaselor de acum instalații din lagăr)”.
Parcă ne întoarcem în cărțile citite și cineva ne arată pe viu prin ce a trecut omenirea. Istoria se repetă…!
Lasă un răspuns