Un fustangiu s-a urcat cu cămila pe tron…

Nimeni nu e veşnic pe Pămînt! Puterea, palatele, slugile, bogăţiile adunate fraudulos şi falsa preamărire sînt castele de nisip! Moartea reginei Elisabeta a II-a ar fi momentul potrivit ca nu doar Anglia, ci întregul Commonwealth of Nations (Comunitatea Naţiunilor) să se scuture de monarhia Casei de Windsor şi să revendice statul de Republică. Dispariţia reginei şi urcarea pe tron a lui Charles şi amantei-soţii vor aduce cu sine un proces de disoluţie, de ofilire a monarhiei britanice. Basmul contemporan cu regalitatea e un „şou” hilar, extrem de costisitor, ţinut în viaţă de o mică parte a englezilor nostalgici şi patetici. Pentru că regina Elisabeta a subscris tacit la cel mai mare genocid al foametei din istoria omenirii, a subscris rasismului, violenţei, brutalităţii, cruzimii şi jafului celor peste 200 de ani de dominaţie britanică, deja au început să sune revendicările de restituire şi independenţă. Fostele colonii britanice, sud-asiaticii, în frunte cu India, Iran, Afganistan, Pakistan, îi cer înapoi lui Charles cel mai scump şi rar diamant din lume – celebrul diamant Koh-i-Noor de 109 carate, în valoarea de 400 de milioane de dolari, jefuit de britanici, montat şi purtat în coroană de regina-mamă, apoi de către Elisabeta.

O altă colonie britanică, Antigua şi Barbuda anunţă prin vocea premierului Gaston Browne că va organiza un referendum pentru desprinderea din Commonwealth, în favoarea suveranităţii. În Argentina s-a sărbătorit moartea reginei! Vi se pare neobişnuit sau grotesc! Nu. Încetaţi să mai slăviţi călăii unor naţiuni! Cu toate că regalitatea în era mondializării e doar un blazon anacronic, un simbol al imperialismului sîngeros, iar despotismul Caselor Regale a fost de multă vreme abolit în majoritatea ţărilor europene, fals-proclamatul sînge albastru stăruie cu încăpăţînare în goana după bogăţii, privilegii, lux şi onoruri nemeritate. De cînd e lumea, frecătorii de mentă, nuntaşii şi bocitorii de serviciu din ţară şi din lume, nu găsesc altceva mai bun de făcut decît să caşte gura cum se distrează regii şi reginele, să se înghesuie la nunţile şi înmormîntările lor. Nu pot trăi fără plăcerea de a vedea măcar o dată în viaţă un venetic faimos, indiferent dacă e viu sau mort – un rege, o regină, o prinţesă, în ghilimele.

Rămăşiţele monarhiilor care mai supravieţuiesc în Europa sînt nişte decoruri extrem de scumpe, cu figuri mediocre, unele cu comportament sexual deviant (vezi prinţul Andrew al Marii Britanii, fiul reginei Elisabeta, care s-a retras din activităţile regale după scandalul sexual în care a fost implicat, apoi amantlîcurile prinţului Charles, care au dus la „execuţia” Prinţesei Diana etc.), figuri opulente, inculte şi leneşe, greu de suportat în contextul crizelor mondiale, nişte colonizatori care au adunat uriaşe bogăţii, subjugînd şi taxînd popoare şi state, unele dintre ele, şi astăzi, colonii. Imaginea acestor capete încoronate este alimentată continuu de un întreg aparat propagandistic, toţi autointitulaţii monarhi făcînd parte din „Clubul Bilderberg”, manipulaţi direct de Guvernul Mondial din umbră.

Nu e departe vremea cînd manechinele acestea de paie colorate şi preamărite vor simţi prăpastia la picioare şi se vor piti care pe unde vor putea. Anual, familiile regale europene primesc sume uriaşe de la bugetele naţionale. Chiar şi falsa „Casa Regală” a Republicii România beneficiază pe nedrept de 800.000 de euro anual de la bugetul statului, dar niciodată nu au dat seamă pentru cheltuirea lor. Averile famiilor regale, agonisite cu sîngele coloniilor, sînt păstrate la secret. Potrivit jurnalului „The Sunday Times” doar averea cunoscută, rămasă în urma reginei, este de 370 de milioane de lire sterline, echivalentul a 475 milioane de euro, cea necunoscută, fiind, poate, dublă, triplă. În sînul acestor aşa-zise familii nobile, care trăiesc din titluri nobiliare, luxul, distracţia, amantlîcurile, fanfaronada şi lenevia sînt un stil de viaţă împovărător pentru naţiuni, fapt pentru care, acuzele şi criticile cu adresă directă s-au înmulţit pe fondul nemulţumirilor sociale din Europa. Membrii caselor regale din Marea Britanie, Belgia, Olanda, Luxemburg, Norvegia, Spania, Suedia şi Danemarca au fost acuzaţi că aruncă banii pe fereastră, în timp ce oamenii de rînd sînt puternic afectaţi de crizele prezente şi de război. Asta, în condiţiile în care banii sînt daţi de guverne pentru cheltuieli şi distracţii personale, pentru întreţinerea palatelor şi zecilor de reşedinţe în care locuiesc în funcţie de anotimpuri, pentru servitori, gărzi, bucătari, grăjdari, stilişti, medici, cameriste şi toate armatele de trepăduşi de la curţile lor luxoase, aceşti trîntori cheltuind de fapt ceea ce ei nu cîştigă. Regina Elisabeta a Regatului Marii Britanii şi Irlandei de Nord primea de la buget 70 de milioane de euro pe an, familia regală engleză fiind cea mai costisitoare din Europa. Conform publicaţiei „Las Vanidades”, banii provin din impozitele mari pe care le plătesc lunar cetăţenii regatului.

Odată cu moartea reginei a revenit în discuţie faţa întunecată a colonialismului britanic, mai genocidal decît nazismul şi holomodorul stalinist (foametea din Basarabia anilor ’40), niciodată condamnate de Occident, dar şi Winston Churchill, „buldogul englez”, cum era poreclit, colonizatorul sîngeros, mentorul reginei. Mai sîngeroşi decît orice alt regim colonizator, britanicii au comis atrocităţi de-a lungul istoriei la care trebuie să răspundă cum se cuvine. Istoria nu poate da uitării colonialismul britanic, care căuta să ia în stăpînire tot mai multe teritorii bogate în resurse şi comori. Un astfel de teritoriu uriaş, rîvnit de britanici, a fost India, pe care au cucerit-o, au ocupat-o, şi de unde au stors bogăţiile coroanei britanice de azi. Pentru a-şi însuşi tot ce era de exploatat din aceste ţinuturi, britanicii au provocat cele mai cumplite serii de foamete din istoria omenirii de pînă atunci. Readucerea în discuţie a foametei din Bengal, cînd au murit peste 10 milioane de oameni din cauza foametei, este reamintirea unui mare şi crud adevăr istoric despre Anglia Colonială, care a regizat şi pus în scenă cel nai cumplit genocid prin foamete din istoria omenirii, pentru profitul financiar al coroanei britanice. Nu trebuie uitat că pentru Imperiul Britanic, ca de altfel, astăzi, pentru SUA, războiul, jaful şi cruzimea au purtat haina aşa-zisei civilizări. Potrivit istoricului indian Sushil Chaudhury, britanicii au ucis prin foamete, astfel că terenurile agricole au rămas libere, iar englezii au cultivat maci pentru obţinerea de opiu, pe care îl vindeau mai departe chinezilor. Fapt similar Statelor Unite, care au culturi de canabis în Irak.

Elisabeta a II-a a fost încoronată cînd Churchill era premierul Marii Britanii, deci a participat la procesele de colonizare ale ţărilor africane din anii 1960 şi 1970. Regina Angliei, Dumnezeu s-o ierte, n-a fost o sfîntă! Dacă ne gîndim la moartea suspectă a prinţesei Diana şi la speculaţiile pe această temă, apărute în presa vremii, moarte de care regina n-ar fi fost străină. De-a lungul timpului, mai multe agenţii de presă, luînd în considerare anumite probe suspecte, au arătat-o cu degetul pe Elisabeta a II-a, spunînd că „a cerut ca Prinţesa Diana să fie ucisă şi a ascuns dorinţa lui Charles sau a Prinţului Philip de a scăpa de Diana”, astfel ca imaginea familiei regale să nu fie pătată.

Cu doi ani înainte de a muri, Prinţesa Diana a scris o scrisoare majordomului ei, Paul Burrel, în care susţinea că Charles va plănui un accident de maşină care să ducă la moartea ei, pentru ca acesta să se poată căsători cu bona lui William şi a lui Harry: „O defecţiune la frâne şi o rană gravă la cap, pentru a-i face cale liberă să se căsătorească cu Tiggy”, a scris Prinţesa Diana, conform „The Sun”. Charles, regele proaspăt uns a avut numeroase aventuri, printre care şi cu bona copiilor. Ce fel de rege va fi Charles, cel care a traumatizat-o pe mama copiilor săi? Vom trăi şi-i vom vedea declinul.

Toţi regii au avut zeci de amante, dar puţini le-au luat de nevastă! Pînă una alta, vise plăcute regalităţii britanice! Marele la figurat Charles, căruia i s-a inventat o stră-strămătuşă-creangă într-un arbore genealogic transilvan (de aceea avea vise erotice cu Transilvania noastră), e doar un simbol anacronic al unui fost imperiu sîngeros, care mai deţine, onorific sau nu, încă 15 state sub colonie! Un fustangiu care s-a urcat cu cămila pe tron.

Lasă un răspuns