Replică la declarațiile avocatului Poporului…

– replică la declarațiile avocatului Poporului, d-na Renate Weber, prezentate în interviul acordat „Justnews” și publicat, la 15 septembrie 2022 –

Coaliția pentru Apărarea Statului de Drept împreună cu 31 avocați și juriști a formulat o petiție către Avocatul Poporului, la data de 15.04.2022, în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2), art. 15 alin. (1) lit. i) și art. 16 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului.

În Petiția respectivă, sesizam Avocatul Poporului că Legea privind ratificarea Tratatului de la Lisabona a fost adoptată cu încălcarea Constituției României, iar ratificarea Tratatului afectează drepturile și libertățile cetățenilor României ca urmare a prevederilor neconstituționale pe care acesta le conține. Totodată, i-am solicitat Avocatului Poporului ca în exercitarea atribuțiilor ce îi revin (potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 35/1997) să sesizeze Curtea Constituțională a României cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 13/2008 și a Tratatului de la Lisabona care face corp comun cu aceasta, pentru stoparea stării de insecuritate juridică, încălcării drepturilor și libertăților cetățenilor Români și înlăturării stării de pericol apărută.

Prin adresa nr. 9662/06.06.2022 Avocatul Poporului ne-a răspuns la această petiție comunicându-ne că a apreciat că nu se impune sesizarea Curții Constituționale în sensul celor reținute în petiție. La răspuns a atașat o Notă colectivă în care a menționat că se regăsesc argumentele pe care și-a fundamentat decizia. Trecând peste faptul că în Nota respectivă nu sunt analizate toate criticile de neconstituționalitate pe care le-am invocat, susținerile dnei. Renate Weber – Avocat al Poporului prezentate ca răspuns în interviul acordat Justnews sunt de-a dreptul șocante în opinia noastră. Astfel:

– Avocatul Poporului declară că primirea unei petiții din partea cetățenilor reprezintă „o mare presiune, dar mare presiune” asupra sa, aceasta în condițiile în care potrivit art. 15 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului prevede în mod expres că una dintre atribuțiile Avocatului Poporului este aceea de a ”decide asupra petițiilor formulate de persoanele fizice lezate prin încălcarea drepturilor sau libertăților acestora de către autoritățile administrației publice”.

Ce să înțelegem din această declarație? Că nu mai trebuie transmise de către cetățeni petiții către Avocatul Poporului deoarece acesta se simte presat? Așa cum am arătat mai sus, potrivit legii, intră chiar în atribuțiile Avocatului Poporului să răspundă la petiții. Potrivit art. 51 din Constituția României, dreptul la petiționare este un drept garantat cetățenilor în România. Să înțelegem că actualul Avocat al Poporului nu vrea ca cetățenii să își mai exercite drepturile garantate de Constituție pentru că dacă o fac se simte ”presat”?

– În mod nereal, Avocatul Poporului declară că i s-ar fi solicitat să atace Tratatul de Aderare al României la Uniunea Europeană.

Tratatul de Aderare al României la Uniunea Europeană a fost ratificat de către Parlamentul României prin Legea nr. 157 din 24 mai 2005. Or, noi nu am invocat neconstituționalitatea Tratatului de Aderare al României la UE și nici Legea de ratificare a acestuia (nr. 157/2005). Am invocat neconstituționalitatea Tratatului de la Lisabona și a Legii de ratificare a acestuia (nr. 13/2008). Dacă Avocatul Poporului nu cunoaște sau se face că a uitat: Tratatul de la Lisabona este un Tratat de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană (tratatul de la Maastricht) şi a Tratatului de instituire a Comunității Europene. Așa că în niciun caz nu i-am solicitat Avocatului Poporului să invoce neconstituționalitatea Tratatului de la Maastricht sau a Tratatului de aderare al României la Uniunea Europeană. I-am solicitat Avocatului Poporului să invoce neconstituționalitatea Tratatului de modificare a Tratatului de la Maastricht (Tratatul de la Lisabona) care a fost semnat și ratificat ulterior aderării României la UE. Așa că ne întrebăm dacă Avocatul Poporului nu cunoaște subiectul cu care a fost sesizată prin petiție sau nu cunoaște diferența dintre Tratatul de Aderare, Tratatul de la Maastricht și Tratatul de la Lisabona – că sunt tratate diferite? Față de declarațiile Avocatului Poporului care sunt departe de realitate, înțelegem de ce sunt lacunare argumentele pe care și-a fundamentat decizia de a nu sesiza Curtea Constituțională cu neconstituționalitatea Tratatului de la Lisabona și de ce nu a analizat criticile extrinseci de neconstituționalitate ale Legii nr. 13/2008 și nici criticile de neconstituționalitate a Tratatului de la Lisabona privitoare la normele care permit Uniunii Europene să semneze acorduri internaționale care sunt obligatorii pentru statele membre (inclusiv pentru România), chiar dacă ele încalcă Constituția României. Un astfel de tratat pe care îl poate semna UE și care va fi obligatoriu pentru cetățenii României este Tratatul OMS privind pandemiile. În cazul în care UE va semna un asemenea Tratat, el se va aplica obligatoriu cetățenilor României, iar aceștia nu vor avea nicio posibilitate legală să îl atace.

– Din declarațiile Avocatului Poporului potrivit cărora ”îmi cereau să atac Tratatul nostru de aderare, să atac implicit Tratatul de la Maastricht pe ideea că interpretarea Curții Europene de Justiție era de așa manieră încât înlătura obligativitatea respectării deciziilor Curții Constituționale din România. Dacă noi am fi știut lucrurile acestea când am semnat Tratatul de aderare, poate nu l-am fi semnat sau l-am fi atacat atunci la CCR” înțelegem că Avocatul Poporului are suspiciuni inclusiv cu privire la constituționalitatea Tratatului de Aderare.

Noi nu am invocat critici de neconstituționalitate cu privire la Tratatul de Aderare. Aprecierile Avocatului Poporului sunt în afara celor sesizate prin petiție. Însă, dacă Avocatul Poporului are suspiciuni cu privire la constituționalitatea Tratatului de Aderare, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, poate să sesizeze CCR cu neconstituționalitatea Legii de ratificare a Tratatului de Aderare (nr. 157/2005), deoarece Constituția i-a oferit atribuții în acest sens. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 146 alin. b) din Constituția României, CCR poate fi sesizat cu neconstituționalitatea Tratatului de Aderare de către: unul dintre Președinții celor două Camere ale Parlamentului sau un număr de cel puțin 50 deputați sau un număr de cel puțin 25 senatori.

Așa că în condițiile în care consideră că Tratatul de Aderare este neconstituțional și afectează drepturile și libertățile cetățenilor români, Avocatul Poporului poate să își argumenteze opinia și să sesizeze persoanele abilitate (menționate la art. 146 lit. b) din Constituția României) pentru a ataca Tratatul de Aderare la CCR.

Pentru conformitate av. Elena Radu

Lasă un răspuns