Dar pentru asta trebuie să găsim un procuror curajos! Poate chiar al unui Parchet militar. Pentru că pe un general trădător al interesului de țară trebuie să-l judece o curte marțială, iar speța de anchetă a guvernării în cuprinsul ei, prin și cu acoliții „civili”, trebuie adusă tot sub penița procurorilor militari.
Și trebuie să plecăm de la crima de țară de acum, din prag de vreme rece și, apoi, dintr-o iarnă ce va părea cu adevărat, nu nesfârșită, ci de netrecut… Trebuie să începem chiar de la recenta acțiune de vânzare, suspect de rapidă, suspect de diabolic ferecată în date nepublice, a unei unități energetice în plină criză energetică… Mintia… Acolo unde și un șurub ar fi trebuit schimbat doar sub supraveghere specială… Acolo unde trebuia spus „NU!” oricărei privatizări!… Cel puțin în aceste vremuri… Timpuri și conjuncturi în care orice stat UE poate reclama și o formă de neloialitate a României în a vinde unei țări din afara blocului continental un bun atât de prețios, mai ale în contextul energetic al Europei de mâine… Și, chiar așa? Unde sunt Austria, Germania, de ce nu se ridică împotriva vânzării intereselor energetice „comune” către jucători dintr-o altă piață, direct concurentă cu platformele energetice ale UE?!…
Unde sunt serviciile secrete când, prin România, în Europa intră un grup irakian? De ce nu a fost notificată Comisia Europeană că în UE se infiltrează o asemenea companie?… Sau a fost notificată, iar totul este parte al aceluiași mecanism de rocadă „merkelizată”, nu doar de populații, ci și de grupuri financiare care să „alimenteze” acele populații?… Sau, poate că de banii „ei” de la Mintia, acel comision datorat tăcerii, UE își va asigura un eventual import, de urgență, de petrol irakian?
Pentru noi, vânzarea la ordin este clară… Iar trădarea țării, evidentă. Pentru că Mintia a fost vândută din starea de conservare în care se afla, guvernanții neîngrijindu-se nici măcar să o fi scos, fie și temporar, din conservarea în care a intrat anul trecut… Sau și aici este o înțelegere?… Pentru că un bun achiziționat în stare de conservare (a priori nefuncțional pentru partea cumpărătoare) nu mai este nici atât de valoros și, nu-i așa?!, nici nu mai trebuie nici repornit la o adică… Doar „valorificat”, nu?…
Arestați grabnic dară acest guvern! Iar voi, avocați ai apărării, stați departe de fleicile acestor prăduitori! Căci, nu îi veți apăra scuzându-i că tot ce au vândut ei, acum, este înzecit mai puțin decât cele vândute de predecesorii… Că Mintia nu e o rafinărie, nu?! Doar că, tocmai, într-o țară prăduită de trei decenii, orice mijloc rămas trebuie apărat… Trebuie protejat de speculatorii care decimează și pleacă apoi cu niște bani să facă, aidoma sinistrului pușcăriabil, pe viață, nu doar pe gât de fular, ori a celui pe sicriu de țară, dormindu-și somnul vegheat „bine”, să guițe drept moraliști postdetenție ai spațiului public.
Trădarea este clară! Și batjocoritor de fățiș afișată. Căci, la nici măcar câteva ore după vânzarea centralei de la Mintia (iar ăștia nici nu s-au mai chinuit să ne demonstreze că e o „gaură neagră” de care trebuie să scăpăm cât mai repede!), la nici măcar o zi de la vânzarea unei unități energetice „vinovată” pentru că funcționează cu acel cărbune pe care ni l-a interzis Europa, guvernanții au înființat un „Comitet interministerial al cărbunelui”, coordonat, iarăși ca bătaie de joc la adresa noastră, de vânzătorul de la Energie, o structură înființată, ați ghicit!, pentru a negocia cu Europa praguri de scutire, de întârziere, de anulare a procentelor de decarbonizare impuse și a putea reutiliza cărbunele ca materie primă. Și nu! Deși așa pare, nu este țara lui Urmuz! Nu este nici jalnicul spectacol de marionete din d’ale carnavalului vânzării țării… Este o batjocură impusă, direct proporțională cu sărăcia românilor…
De aceea, avem nevoie de un procuror curajos și o instanță care să anuleze vânzarea centralei Mintia pe exact speța deschisă, la nici 24 de ore de la prăduirea ei (vedeți de ce ne-ar ajunge arestarea acestor guvernanți măcar pentru cele 48 de ore legale?!) prin înființarea unui comitet de reinserție a cărbunelui în industrie. O speță care trebuie să aibă ca linie și criteriul de minimă subzistentă termică a populației în perspectiva unei ierni cruciale. Poate chiar o a doua iarnă a lui Decembrie ’89, de data aceasta cu mult mai mulți morți, și nu prin troiene, ci în case, și nu lichidați de nevăzuții teroriști, ci degerați și înghețați bocnă din cauza acestor diavolii ce ne conduc…
România, Trezește-te! Țară, arestează-ți conducătorii trădători și eliberează-te de vrei să mai fii vreodată, dacă nu „dodoloață”, măcar semeață cât sub ultima năframă cenușie…
P.S.:
Vânzarea Centralei de la Mintia, cu o putere totală instalată de 1285 MW, asigurată de cele șase grupuri energetice (dintre care cinci de câte 210 MW și unul de 235 MW), a fost făcută la prețul final, subevaluat, de 90 de milioane euro… Chiar dacă Statul Român a investit mulți bani în retehnologizarea centralei, prin achiziția unui grup tehnic nou-nouț de 232 MW, dar și modernizarea unuia dintre cele de 210 MW. Iar schema de „valorificare” de către investitor va fi (adusă ca valoare la prețurile pieței, nu atât cele tehnologice, dar mai ales cele raportate la cererea de grupuri energetice pe viitor) de revânzare a grupului nou (de 235 MW), cu 200-300 milioane de euro, iar a celui modernizat (cu putere instalată de 210 MW), cu 100-150 milioane de euro. La acestea se vor adăuga și câștigurile din vânzările de certificate de verzi corespunzătoare celorlalte trei grupuri, ce vor rămâne închise… Adică, achiziționat un activ la un preț de 90 de milioane euro, bani neîncasați încă de Statul Român (ba, poate se vor adăuga datoriei vechi a irakienilor către noi și nu vom primi nimic!), și apoi valorificat de același „investitor”, prin nimic, la un profit de peste 300-400 milioane de euro…
Lasă un răspuns