Cetatea dacică Costești-Blidaru este una dintre cele șase fortărețe dacice din Munții Orăștiei care fac parte din patrimoniul mondial UNESCO din România. Cetatea a fost construită în secolul I î.Hr. cu scop de protecție împotriva cuceririi romane. Se găsește lângă satul Costești, comuna Orăștioara de Sus din județul Hunedoara. Situată pe culmea Blidarului (750 m), este cel mai puternic complex fortificat din această zonă, fiind întins pe un platou de aproape 6000 mp. Străjuind malul stâng al apei Grădiștei, la fel ca și cetatea Costești, fortificația de la Blidaru cuprinde de fapt două incinte, unite între ele, având împreună șase turnuri puternice. Prima cetate, ce ocupă platoul superior al dealului, are o formă trapezoidală, fiind prevăzută cu patru turnuri exterioare, plasate pe colțuri. Potrivit unei ingenioase rigori de arhitectonică militară, intrarea se făcea prin turnul I, astfel conceput încât să împiedice desfășurarea forțelor inamicului, silindu-l să cotească spre dreapta și să-și expună flancul loviturilor. În interior se păstrează urmele unui turn-locuință. Spre vest de prima cetate a fost construită apoi cetatea a doua, având forma pentagonală.
Cetatea dacică de aici ar fi fost apărată de circa 20 de turnuri, susţin arheologii, care o consideră unul dintre cele mai neînţelese locuri antice din România. Pe lângă turnurile de apărate din cadrul complexei fortificații, mai era turnurile locuință din interiorul zidurilor, dar și turnul exterior ce apara unul dintre izvoarele ce deservea cetatea și pe cei din interiorul ei. O intervenție noninvazivă cu tehnologiile moderne ne-ar putea spune care sunt turnurile, fortificațiile, dar și terasele locuite din acest complex. Un loc mai special este, potrivit arheologului Aurora Peţan, un drum dacic, tăiat în stâncă, învecinat sitului UNESCO. Arheologul a descoperit aici şi o posibilă urmă lăsată de roţile carelor, care au trecut pe aici, pe lespezi de piatră. „Astăzi turiştii urcă la cetate pe o potecă mai nouă, iar o parte a traseului coincide cu un drum forestier. Vechiul drum dacic are alt traseu, dar în câteva locuri este intersectat sau suprapus de traseul turistic. Nu-ţi dai seama, dacă nu eşti foarte atent (şi documentat). E ca şi cum treci dintr-o lume în alta, dintr-o dimensiune în alta, pe nesimţite. Acum păşeşti pe urmele unui convoi cu mărfuri de preţ, ce se îndrepta spre stăpânii cetăţii în vremea dacilor, acum te afunzi în şleaurile unui taf ce a tăiat dealul cu câteva decenii în urmă”, scrie Aurora Peţan, pe pagina sa de Facebook. Drumul săpat pentru TAF-uri în deceniile trecute a distrus şi porţiuni din câteva terase de la poalele fortăreţei, pe care se aflau construcţiile civile ale dacilor de la Blidaru. Poteca spre cetatea dacică Blidaru urcă de la marginea satului Costeşti pe versantul abrupt de peste râul Orăştiei, apoi se afundă în pădurea de fag şi mesteacăn, ieşind într-un luminiş în apropierea aşezării antice. Urcuşul de o oră poate fi parcurs doar pe jos, iar vizitatorii sunt sfătuiţi să poarte bocanci şi să aibă provizii de apă. Pe culme, se dezvăluie ruinele aşezării antice cu ziduri şi turnuri ridicate din blocuri groase de calcar, aduse de daci de la Măgura Călanului, unele marcate cu litere greceşti. Cetatea a fost construită în secolul I î.Hr. şi avea, potrivit istoricilor, şi un rol de a proteja Sarmizegetusa Regia împotriva cuceririi romane. Acum locul din munţi oferă o panoramă spectaculoasă. „Întregul parcurs e plin de frumuseţe şi magie. De altfel, acesta este unul dintre cele mai neînţelese locuri ale dacilor. Cumva, vecina Cetăţuie cu ale sale impunătoare turnuri-locuinţă şi cu templele sale, pare să umbrească măreţia Blidarului, care a rămas în scriptele istoricilor ca un loc eminamente militar.
Şi totuşi, în jurul cetăţii Blidaru se află mari cartiere cu terase tăiate în trepte, legate între ele prin reţele de drumuri, iar nu departe, la Pietroasa lui Solomon, a existat o zonă sacră, cu mai multe temple. Cele 20 de turnuri din jurul cetăţii apărau cetatea din toate direcţiile, dar în acelaşi timp erau reşedinţe cu inventar bogat, care atestă o viaţă bună pe timp de pace. Nu se poate să nu te lovească liniştea asta teribilă când ajungi într-un astfel de loc. E ca şi cum te-ai uita la un film de acţiune şi se întrerupe curentul. Şi brusc, se face tăcere şi nu mai ştii nimic din ce a urmat”, scrie arheologul Aurora Peţan, pe pagina sa de Facebook. Spre deosebire de celelalte cetăţi dacice, locul este mai bine conservat şi pentru că accesul turiştilor este mai dificil. Şi aici, porţiuni din ziduri s-au desprins însă şi s-au prăvălit în vale, în timp ce altele au fost proptite cu ţăruşi din lemn. Multe vestigii au rămas însă ascunse privirilor oaspeţilor ajunşi la Blidaru. Au fost protejate de pădure, au rămas acoperite de pământ sau au rămas departe de traseele turistice. Un astfel de loc este Poiana Perţii, un loc învecinat cetăţii dacice Blidaru, unde se află un turn antic misterios, impresionant, dar puţin cercetat de-a lungul timpului. „Turnul dacic din Poiana Perţii veghea asupra cetăţii Blidaru şi păzea principala sursă de apă. Este probabil cel mai impresionant dintre cele vreo 20 de turnuri din preajma cetăţii”, mai scrie Aurora Peţan, pe pagina sa de Facebook.
Monumentul istoric ar putea reprezenta una dintre atracţiile turstice ale zonei, însă puţini români ştiu despre existenţa sa şi mai puţini cunosc locul unde se află. Cercetările ştiinţifice de la Blidaru nu au vizat decât o mică parte din zona cetăţii, iar cele mai mari campanii arheologice s-au derulat în anii 1950, cu tehnologia acelor vremuri. În anii ’70, autorităţile au intenţionat, pe lângă reabilitarea aşezării, să amenajeze şi un funicular de doi kilometri, pentru a le facilita accesul turiştilor. Instalaţia de funicular nu a mai fost înfiinţată; a rămas doar ca propunere pe hârtie. Cetatea Blidaru, a cărui distrugere ar fi avut loc în timpul celui de-al doilea război cu Traian, din anii 105 – 106 d.Hr., a rămas un reper pentru pasionaţii de istorie antică. O posibilă reconstituire a acestei cetăți, cu zidurile și turnurile sale, ar deveni o atracție turistică importantă a României și ar fi un pas important în a dovedi măreția de altă dată a regatului dac. Până atunci ruinele stau ascunse la poala pădurii care a acoperit-o 2000 de ani.
Lasă un răspuns