Cum să fie un dezastru spectacol…? Nu mai avem timp să vorbim despre muzică, artă, cultură, cercetare, spectacolul dezastrului ne paralizează. Îmi amintesc de fotografia jurnalistului A.P. Nick de acum 60 de ani, când micuța Kim Phuc alerga goală și înspăimântată de frica bombelor cu napalm aruncate de americani în Vietnam. Poate că această fotografie reprezintă simbolul războaielor nedorite de ieri și de astăzi de pe urma cărora suferă persoane nevinovate din întreaga lume. Ce s-a întâmplat cu fiica marelui filosof? Încă o pagină de istorie în care omul își arată adevărata mișelie. Discursul filosofului la căpătâiul fiicei este sfâșietor, nu credeam că în vremurile acestea de „mare respirație” suntem condamnați la „fără respirație” doar pentru simplul fapt că avem curajul să gândim și altfel. „Tata, mă simt ca un războinic, mă simt ca un erou. Vreau să fiu de partea forțelor luminii – ăsta e cel mai important lucru”, sunt ultimele cuvinte ale Dariei Dughina, pe care le-a spus la festivalul Traditia”. În fața catafalcului filosoful spune: „Ea a murit pentru popor! Pentru Rusia! Cel mai mare preț de plătit nu poate fi justificat decât prin victorie. Victoria noastră”- cu aceste cuvinte și-a încheiat Aleksandr Dughin discursul de rămas bun de la fiica sa. Delictul de opinie astăzi se pedepsește în așa numita lume Liberă …? Iar cei care ne pedepsesc se cred Dumnezeii noștri și vor să fie și aplaudați.
Vorbeam cu bunul meu prieten Constantin Gheorghe pe care îl respect foarte multt. Și el spune: „Zelenski tot delirează despre condițiile păcii în Ucraina: să plece rușii, inclusiv cei din Crimeea. Toți rușii? Păi, sunt vreo 15 milioane! Urmează o „curățenie” etnică? „Ucraina numai pentru ucraineni!”? Păi, și românii din Ucraina ce cusur au? N-au să fie obligați și ei să plece? Ungurii?
A avut iar un discurs… În care nu a propus nimic minorităților, în special minorității ruse. Nicio măsură, nicio garanție că vor fi tratați cum sunt tratați ucrainenii, că drepturile și libertățile cetățenești vor fi egale pentru toți. Văd că nimeni, din grupul susținătorilor Ucrainei, nu pune în discuție acest aspect. Fundamental, pentru pace în Europa, în ultimă instanță. Avem atâtea ONG uri gureșe, care tac adânc când e vorba despre statutul populației ruse și rusofone din Ucraina, stat artificial, rezultat al arbitrarului din URSS, când este vorba despre granițele administrative interne, granițe trasate intenționat astfel încât amestecul de etnii să fie cât mai mare. Asta avea logica ei: crearea „cetățeniei sovietice”, exact, dar exact, ce vrea să facă Bruxellesul în UE: crearea cetățeanului european, dincolo de etnie și de rasă.
Văd că Washington-ul, farul democrației occidentale, are o singură grijă: să plouă cu bani și armament la Kiev. Niciun reproș legat de starea democrației ucrainene, niciun reproș în legătură cu abuzurile actualilor conducători față de opoziția politică, de societatea civilă, față de îngrădirea drastică a libertății presei, nimic! Câtă vreme ucid ruși, ucrainenii sunt parteneri fără reproș! Și atunci, de ce rău Putin? Doar pentru că e rus? Că, în materie de performanțe în ale democrației, ce deosebire e între el și Jele? N-am auzit nimic nici despre procesul de pregătire a Ucrainei pentru aderarea la UE. Reforme, alea, alea. Nici nu vom auzi, pentru simplul motiv că nimic din ceea ce se cere pentru aderare nu poate trece peste drepturile și libertățile cetățenești, peste pluripartidism, și tot așa.
Altminteri, da, „Slava Ukraine!” „Salvatoarea Europei din ghearele celor de la Moscova!”
Multă dreptate are, iar cel care cântă la pian fără mâini comandă în Europa de parcă o conduce singur. Dacă vrea el foamete și la iarnă frig, să fie…! Citeam în urmă cu zece ani un articol în De Ce News: „UE și Rusia pun la cale guvernarea mondială. Birocrații de la Bruxelles, mânați de grupul Billderberg, pregătesc o guvernare mondială. La sfârșitul lui 2012, la Bruxelles, liderii europeni au făcut declarații care au trecut neobservate. În timpul Summit-ului UE-Rusia, desfășurat între 20 și 21 decembrie 2012, a fost rediscutată continuarea procesului convergenței și interdependenței, care să conducă la o fuziune politică, economică și socială între statele comunitare și Rusia. Mesajul a fost transmis de președintele Consiliului European, belgianul Herman Van Rompuy. El a invocat în repetate rânduri necesitatea unei guvernări globale”. Iar de la Van Rompuy am ajuns astăzi la fără supa de pui, sau cine pe cine a păcălit..? Acest vis al lor prin care ideea de națiune să fie anihilată prin conceptul de federalizare și regionalizare.
Da, trebuie să învățăm să pupăm mâna stăpânilor. Am văzut cum la curtea vătafului Nicușor Ban sare cineva să-i deschidă ușa la mașină, și am mai văzut cum un alt vătaf a dat cu paltonul de capota mașinii dacă nu a avut un sclav care să-i deschidă.
Vorba prietenului Constantin Gheorghe: Trăiască ciorba de potroace…! Dar și mititelul la grătar.
Lasă un răspuns