Fariseii, detractorii și netrebnicele lor slugi au retezat cuvântul Arhiepiscopului Tomisului… Și nu pentru că nu mai au răbdare… Căci, așa cum politicienii pot sta stane în ipocrizie zile întregi, la fel și slugile lor pot fi neclintite în nemișcare, chiar cu fumul tămâiei usturându-le ochii… Dacă le este de folos, se arată credincioși… Ba, când acel „de folos” al lor, mizer, suflat parcă din adâncul pământului prin nările de aici ale iadului, se suprapune cu acel „de trebuință” al creștinului, sunt în stare să smulgă și icoanele de pe pereții bisericilor… Și pot întrerupe și imnul de slavă către Domnul Nostru… Fără a conta că era cuvântul de rostire al unui arhiereu… Și că tocmai se revărsa peste credincioși, cei ai pământului și cei ai mărilor, ai mărilor ce le pot deveni pământ în adâncuri într-o clipită, mai puțin decât o ultimă rugă de iertare…
Și nu, nu a fost nimic întâmplător… căci, da, politicieni, ei pentru ei, dar și ca slugi pentru guvernanți, au ajuns a decide nu doar unde. ci și când putem asculta Cuvântul Domnului… Și nu a fost nici eroare tehnică, nici nerușinată faptă a unora dintre semenii noștri, neoameni… A fost o stavilă pusă în calea celor sfinte… Și au închis microfonul arhiereului crezând că, așa, Cuvântul Domnului nu va mai fi auzit de cei ce vor a-l asculta. Iar mâine-poimâine poate că nici nu-i vor mai lăsa pe preoți în mijlocul acelora pentru care slujesc… Și să nu ne fie de mirare dacă, la următoarea Sfântă Zi a Maicii Domnului, de slujba închinată lor pentru protecția marinarilor pe „cărările” mărilor, prelații noștri vor fi trimiși să slujească departe de țărmuri… Pentru că nimic nu este întâmplător… Trăim vremurile în care cei ce duc Cuvântul Domnului sunt alungați pentru a face loc altora, nu să rostească, ci să ne sâsâie în urechi, precum șerpii demonici, vorbe de osândire a acelora ce de acum sunt prigoniți…
De aceea, nu au fost rostite măcar palide cuvinte de iertare dinspre cei ce l-au alungat pe IPS Teodosie… Nu s-a încercat nici măcar a se pune veșnica batistă a falsei smerenii pe țambalul ipocriziei pentru faptele lor de la Constanța… În schimb, peste odoarele noastre de închinare, a fost azvârlit un sorț masonic… Pentru că, în vreme ce Sfânta Slujbă era întreruptă, încercându-se a i se sluți frumusețea, cei ce au fost osândiți în 1937 chiar de cea ce astăzi se încearcă a fi alungată din inimile noastre, Biserica Ortodoxă Română (prin decizia de atunci a Sinodului de a condamna „francmasoneria ca doctrină, ca organizație și ca metodă de lucru ocultă”, poziție reiterată în 2014), în alte microfoane se anunța succesul istoric al consiliilor masonice așteptate a se îngrămădi la noi în nici doi ani… O triplă încununare a masonilor prezentată ca record mondial prin obținerea unui mandat de vicepreședinte al Conferinței Mondiale a acestora, până în 2025, apoi pe cel de președinte al aceleiași structuri, până în 2030, dar și organizarea la București, „pentru întâia oară sub semnul Ritului Scoțian Antic și Acceptat din România”, a unei conferințe mondiale…
Sub această pecete de dezlegare a ieșit și „intelectualitatea” de rit de la noi la atacuri împotriva celor de credință nouă… Prin Theodor Paleologu (mason ori nu, cu „șorț” propriu ori doar ca fiu de mare mason), care ne-a luat la rost pentru că am îndrăznit să aducem un arhiereu să oficieze ceremonialul închinat Sfintei Mării… Pentru că am cutezat, și numai mâine, că am îndrăznit a cere unui preot să mai slujească… Asta ne-a glăsuit cu explicații stufoase cel ce ne vestește, nu doar despre „spiritualitatea absolută a masoneriei”, ci împotriva credinței noastre.
Numărăm atâtea atacuri și prigoniri la adresa credinței noastre… Și totuși, este de neînțeles și neînchipuit tăcerea capilor BOR, care nu au avut nimic a spune, iată, nici despre retezarea cuvântului unui arhiereu al Bisericii Noastre, nici față de organizarea, în România Creștină, a consiliului mondial al masoneriei… Or, sub a cui ascultare sunt unii dintre arhierei, capi ai bisericii noastre, care tac când bisericile sunt amenințate cu demolarea, când slujbele ne sunt întrerupte și, poate numai mâine, și lumânările ne vor fi topite pentru a se face masonilor „sigiliile” de trebuință în apostilarea prigonirii noastre?!…
Dar, nu uitați: nu aveți a vă teme! Căci vorbele Domnului sunt cu noi! Și, așa cum valurile își poartă coroana înspumată de neodihna mării, la fel și glăsuirea de credință este de neoprit…
Lasă un răspuns