I-am spune: „Generale, jos tresele! Ești o rușine! Da, o rușine!”… Dar nu ar înțelege… Că nu poate… Și nici nu merită să încerci a-i explica unde și cum greșește… Că nu are cum să priceapă… Pentru el totul se derulează, cu încetinitorul, într-un alt timp… Vremurile acelea în care, ca soldat, se raporta probabil la butada scârbavnică în care ostășia era ceva care, când mărșăluia cânta, când stătea puțea… Doar că, în cazul lui, pesemne azi nici măcar nu mai cântă… Iar de mers, merge ca o ordonanță după ceasul altora… Că doar îi avem și noi pe „Joe” ai noștri, nu?!… Mai tânăr, e drept, dar tot degeaba… De aceea, nu încercați a-i explica de ce tot ceea ce face acum aduce a trădare națională… Înaltă trădare… Și nu, nu el își va prinde degetele butucănoase în capacul pe care îl saltă la cutia Pandorei, că nu știe nici de unde o să o ia pe „duduia” asta, și nici despre cutie nu are habar dacă nu este o ladă kaki…
Dar asta nu-l scuză! Și nu înseamnă că, într-o zi, nu va fi tras la răspundere… Nu ca general, că poate se va găsi cineva să-i smulgă tresele de pe haina militară… Poate… Pentru că, de drept, asta trebuia făcut în momentul în care a fost cocoțat în fruntea unei instituții civile… Ori măcar în clipa în care s-au strâns toți rectorii ăia, la strâmba rușinii didactice, la guvern, și au stat față în față cu prim-plagiatorul țării, au stat ei, profesori cu state vechi în activitatea profesorală, dar, după cum s-a văzut treaba muțeniei complice, nu și în felul de a apăra demnitatea, onoarea, integritatea academică, nici unul neîndrăznind să-l întrebe despre mizerabilul lui plagiat… Că au și rectorii mandatele lor și poate rămâne ăsta cuc-în-ciucă pe colacul de premier mai mult de trei ani, cât să se șteargă infracțiunea plagiatului, după noile norme strecurate chiar pe mâna impostorului (netot-netot, dar unde își are interesul cască ochii, nu?!)…
Și e mândră cocota de bâlciul la care a fost tocmită!… Atât de mândră că se laudă nevoie-mare că suntem prima țară care va da refugiaților ucrainieni mai mult decât „simpla” protecție temporară… Că nici măcar țara lor natală nu a gândit așa măsuri, „pe termen mediu și lung”…
Și nu, nu o să-l scriem numele cu litere mari ca vânzător de țară, că ia bufonul titlul drept merit și își face și carte de vizită!… Dar trădător rămâne, rămâne din momentul în care a semnat pe acte pentru integrarea refugiaților ucraineni la noi în țară „pe termen mediu și lung”… Cu măsuri trase din glazura pe care nu o să ne-o mai toarne ăștia nici măcar pe resturile de colivă, pentru noi, refugiații interni… Că așa o să ajungem a fi numiți până se vor fi inversat definitiv „populațiile” în România… Noi – „refugiați interni”, iar ăștia, aduși acum – „refugiați prin strămutare”… Cu șanse de a avea mai mult decât a avut vreodată românașul în tot destinul lui tragic din seria trădărilor celor ce l-au condus. Și care l-au dus și la război, l-au și înfometat, l-au și umilit și deposedat de tot ceea ce avea…
Un ciocănitor în pojghița de apărare a țării care trebuia demis, și trimis în judecată pe rever marțial, din clipa în care și-a asumat ca ucrainienii să devină subiecții unor planuri de integrare pe termen mediu și lung… Pentru că un refugiat poate beneficia de măsuri temporare, că de aia e refugiat, nu de planuri de incluziune „pe termen mediu și lung”… Și poate vom ajunge și în fața tribunalelor internaționale, nu pentru că i-am făcut pe ucrainieni posesori de drept pe aici, pe termen mediu și lung, ci pentru că am discriminat în raport cu alte seminții de refugiați de la noi… Atunci să vezi treabă complicată!… Împuțit de complicată… Că o să ajungă țara a semăna cu un șvaițer din felurite seminții, cu o singură gaură, rămasă celor deposedați „în viu”, noi, românii….
Da, Noi, românii!… Mai putem noi pune opreliște acestor hiene ce ne conduc? Mai putem da cu pumnul în masă a revoltă și revoluție, dar, de data aceasta, una care să sângereze de acolo de unde trebuie, de la vârful corupt al conducătorilor, nu din piepturile din care se strigă idealurile?!…
Lasă dară țara în pace, generale! Nu-i „mărșălui” tu neamul ca pe carnea de tun pe care o pun cei de teapa ta zălog, nu pe buza unor frontiere amenințate, nici măcar pe fronturi sângerând, ci pe vânzări și iscălituri de acte!…
Lasă țara în pace, generale! Nu fii iuda acestui neam!
Lasă un răspuns