Lașitatea merge mână în mână cu oportunismul politic fără minte de când e lumea, lume. De ce să ai coloană vertebrală când poți sta aplecat?! De ce să gândești în interesul poporului tău, când e mai comod să repeți ca un papagal discursuri scrise de ații? De ce să duci o muncă diplomatică demnă și fină, care îți poate asigura o mulțime de avantaje pe termen lung, când poți merge în urma gloatei, fiind primul care se poate transforma în carne de tun și monedă de schimb dacă adevăratii beligeranți ai războiului din Europa se hotărăsc ori să escaladeze conflictul transformându-l în al treilea război mondial, ori să facă pace?!
Mă uit la toți aceia care și-au pus steagul Ucrainei la profil și care se declară „mari români” și nu știu dacă să râd cu lacrimi sau să plâng cu vorbe! Vorbe de milă și vorbe de silă! Cât de inconștienți putem fi, cât de creduli, cum putem să fim atât de orbi încât să nu ne dăm seama că suntem folosiți într-un conflict străin nouă?! Dependența noastră de Rusia este reală, indiferent ce gogorițe auziți voi! A avut grijă Vestul să ne facă dependenți! Pentru că din Marea Dragoste a Vestului, independența noastră energetică și alimentară din 1990 s-a dus pe Apa Sâmbătei! Ne-a făcut Vestul dependenți de el, uitând că el, Vestul, este dependent de Rusia! Da, da! De Rusia, nu de Ucraina!
…Și tot ni se spune că noi nu am făcut mai multe pentru a-l sprijini pe Zelenski… Știți care este diferența între ucraineni și ruși, dragile mele și dragii mei?! Cea mai mare țară din lume, înarmată cu cel mai mare arsenal nuclear de pe planetă, o țară cu istorie razboinică de peste o mie de ani, mereu flămândă și mereu în expansiune, cu un popor ușor țăcănit (expresia „suflet /spirit rusesc” nu s-a născut degeaba, fără motiv) și un stat mai mult sau mai puțin inventat, cu o sută de ani vechime și mai puțin de șaizeci de pseudo-independență, un stat care a dus trena rușilor (pentru că au cam aceeași votka în vine și aceeași impresie prea bună despre el însuși). Și știți care mai e diferența? Rusia va găsi mereu o strategie de expansiune și va avea și resursele pentru a-și pune în aplicare planurile belicoase. Ucraina nu are nici pe departe resursele Rusiei.
Gândiți la rece! Iar dacă aveți impresia că Ucraina crapă de dragul românilor, nu uitați că în Ucraina învățământul în română este interzis, că s-au făcut și încă se fac „glumițe” privind România. Că și acum ne socot „țigani”. În sens peiorativ, evident, pentru că rasismul ucrainean este cunoscut și recunoscut și nu de ieri, de azi! La fel, și rasismul rus. Și al germanilor, și al francezilor, și al tuturor popoarelor care și-au construit măreția de astăzi pe spezele altora, prin imperiile pe care le-au avut și încă le mai au! De Insula Șerpilor și de cum s-au instalat mișelește pe ea, ca un popor pașnic și prieten ce e poporul vecin, de ne-am judecat pentru ea, nu mai spun nimic. Nu mai spun nici de rudele mele din Cartal și de ce „mișto” sunt văzuți cei care se declarau români în Ucraina. Așa că mulțumesc, dar nu, nu înghit povestea cu marea dragoste a Ucrainei față de noi, așa cum nu înghit nici marele amor rusesc sau american pentru România.
Reiterez, România are un singur interes. Unul singur! Interesul național Românesc! Da? Interesul ROMÂNESC! Nu interesul Ucrainei. Nu interesul Rusiei! Acolo e bătaie între Scaraoțchi și Talpa Iadului! Și NU este treaba noastră să alimentam niciuna dintre tabere. Treaba noastră e să ne recuperăm și să ne păstram țara INTREAGĂ (pentru ca da, sunt și unionistă și îmi vreau înapoi România Mare!) și neatrasă într-un razboi din care nu putem ieși altfel decât cu capul spart! Am și un mesaj pentru aceia dintre voi care trăiesc încă cu ideea că România nu a avut vreodată graniță directă cu Rusia! Poate facem un exercițiu de memorie un pic. Prima dată am devenit vecini direcți cu rușii în 1792.
Nu am fost vecini cu Rusia, da?! De Republica Sovietică Socialistă Moldovenească existentă în cadrul Uniunii Sovietice între 1940–1941 și 1944-1991 ați auzit vreodată?! Pentru că, vedeți voi, am avut graniță directă cu URSS. Iar URSS a fost întotdeauna „Mama Răsia”!
Așa că lăsați-o baltă! Și gândiți-vă că, până una-alta, purtați un nume românesc, nu slav. Iar un bun român nu ține decât cu țară lui. Nu cu dracii care, pe rând sau împreună, nu ne-au fost niciodată prieteni cu adevărat!
Lasă un răspuns