Mă gândeam la bogații lumii care cer de la noi austeritate, apoi am găsit o carte apărută la editura Neverland scrisă de Silviu Leahu. „Bill Gates numește acasă o fabuloasă enclavă de pe malul Lacului Waschington, care se află între Seattle și suburbiile sale din est, inclusiv Redmond, unde Microsoft are sediul central. Imensa proprietate, în valoare de 130 de milioane de dolari, este supranumită Xandau 2.0. Gates se află efectiv în cei 66000 de metri pătrați ai conacului, situat pe o colină împădurită cu vedere spre lac. Construcția reședinței a durat șapte ani și l-a costat 63 de milioane de dolari. Terenul a fost cumpărat în 1988 pentru numai două milioane de dolari, iar structura casei a fost făcută din lemn de brazi Douglas vechi de 500 de ani”.
Ei bogați și din ce în ce mai bogați, noi săraci și din ce în ce… eventual morți.
Europa în periscopul destructiv a trei mari puteri, o cetate asediată din toate direcțiile. Dar asediul decisiv este din interiorul ei. Un jurnalist francez Jacques Attali consideră chiar că trei mai puteri – Statele Unite, Rusia și China- sunt interesate în dezmembrarea Uniunii Europene. Dar noi am mai vorbit de Jacques Attali, el a devenit membru al Consiliului de Stat francez la vârsta de 27 de ani. În 1972 a publicat primele două cărți: „Analiza economică a vieții politice și Modele Politice, și primește Premiul Academiei de Științe.
În timp ce Gates construia gigantica sa reședință în 1982, Attali a susținut austeritatea economică. O lume împărțită între bogații planetei și pensiile nevoiașilor. Și iar apare doamna Christine Lagarde și ne spune să facem ceva cu acești bătrâni. Ea, o tinerică de 66 de ani care este actualul președinte al Băncii Centrale Europene. Tot Attali mai spune: „Europa nu mai este partener, ci a devenit o pradă pentru cele trei mari puteri ale lumii- Statele Unite, Rusia și China”. El mai consideră că aceste țări sunt capabile să-și unească forțele pentru a scăpa de acest rival ce este Uniunea Europeană. A trecut mult timp de când un ministru german al apărării, Ursula von der Leyen a spus în cotidianul Le Monde: „În Europa, societatea nostră deschisă este atacată” și a propus crearea unei Uniuni Europene a Apărări. Acum nu știu ce ne mai propune Doamna, singurele propuneri sunt ca: merele să fie colorate, să mâncăm gândaci de porumb, iar porcul să fie sacrificat fericit.
Cum spuneam, trebuie să ne sacrificăm fericiți pentru bunăstarea acestor magnați. Așa am sacrificat pădurile noastre pentru fericirea firmei austriece Schweinghofer. Noi știm ce înseamnă sacrificiul: am sacrificat aurul negru, industria, cultura, sănătatea, ne-am sacrificat pe noi.
Așa am ajuns la butoiul cu pulbere al Europei care este gata să sară în aer. Jandarmul planetei probabil are alte planuri, războiul din Ucraina este o dovadă vie care seamănă moarte în acest colț de lume. Singurul care a văzut această cacealma a fost Premierul Ungariei și nu a vrut să ia parte la acest măcel programat, el chiar a propus o lege care să urmărească banii altui magnat: Soros…! Bogații lumii îmbogățiți în noaptea de Walpurgis sau Sabatul vrăjitoarelor unde toate vrăjitoarele se adună și se deschid porțile în țara spiridușilor. Poate chiar așa s-a întâmplat când acele multe milioane au dispărut pentru a ajuta un biet magnat. Poate așa au apărut aceste ONG-uri care se ascund în spatele misiunii sacre de apărare a unor cauze ,„nobile”. Dar am uitat să vă atrag atenția, în societatea nostră nu există nobili. Toți am fost „înnobeliți” cu drag și sârg de acești proprietari de păduri și interese care ne-au adus la sapă de lemn.
Citeam în ziarele germane despre această umilința diplomatică: „Diplomatische Demutigung- Selenskyj erteilt Steinmeier Ukraine- Vebot”. Volodimir Zelenski interzice președintelui german să vină în Ucraina și strigă meru: arme, arme, arme…! Oare unde ajungem și ce vrem să facem cu această lume…?
Metoda faptului împlinit, despre ea vorbea economistul Thibaud Verge: „Alegerile democratice pe care le pot face popoarele sunt lipsite de orice sens, de orice efect asupra realității, atunci când li se cere părerea, întrucât jocurile sunt deja făcute. Aceasta este chiar metoda pe care s-a construit Uniunea Europeană și care trasează o nouă formă de democrație, pe care, pe bună dreptate, o putem numi postdemocrație”. Votul în democrație având loc după ce a fost luată decizia. Deci noi nu mai avem de ales… Un proverb românesc spune: Am ales până am cules.
Așa se face că o să mergem să culegem urzici pentru a ne trece foamea. Sau foametea…!
Trăiască bogații planetei!
Lasă un răspuns