Acesta a fost descoperit cu detectorul de metale în data de 13 iunie 2021 de către Dan Abrudan și se compune din 20 de monede și o brățară de argint. Monedele sunt din argint şi reprezintă drachme emise de orașul antic Dyrrhachium, fiind emisiuni ale unor magistraţi și monetării locale. Cronologic, monedele au fost emise după a doua jumătate a secolului III î.Hr. și a doua jumătate a secolului I î.Hr.. Brățara este tot din argint și se încadrează în categoria celor cu capete de șarpe (schimbarea pielii, trecerea prin mai multe vieți), acestea fiind redate stilizat prin aplatizarea capetelor sub formă triunghiulară și incizare de linii și cercuri.
În cadrul unui proiect inovator Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud a venit cu o propunere inedită: cine este pasionat de arheologie și dorești să fie voluntar o zi pe un șantier arheologic, a fost așteptat la cercetarea arheologică efectuată de specialiști în localitatea Herina (comuna Galații Bistriței, în zona Tăuți), pentru a cerceta arheologic locul unde a fost găsit recent tezaurul monetar dacic. „Implică-te și ajută-ne să rezolvăm una din poveștile fascinante ale zonei! Avem șansa de a verifica dacă nu mai sunt și alte piese rămase, să aflăm informații despre locul de ascundere al acestora și poate să lămurim și de ce acel loc a fost ales. Ai șansa pentru o zi să fii implicat într-o cercetare arheologică/diagnostic arheologic respectând toate prevederile legale.”, spunea mesajul adresat iubitorilor de istorie de către Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud. Perioada de desfășurare: octombrie – decembrie 2021.
Cercetările de teren efectuate în data de 29 octombrie 2021, de către Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud, sub egida Consiliului Județean Bistrița-Năsăud în cadrul acțiunii de voluntariat – Pe urmele tezaurului dacic de la Herina din cadrul proiectului „Consiliul Județean promovează voluntariatul”, în punctul Tâuț al localității Herina, comuna Galații Bistriței, au constat în efectuarea a două secțiuni arheologice. Astfel, secțiunea S1: de 5 x 2 m efectuată în punctul în care a fost descoperit respectivul tezaur monetar și o casetă de 1 x 1 m în zona în care a fost descoperită o fibulă romană fragmentară. În urma cercetărilor efectuate în prima secțiune nu au mai fost identificate urme arheologice, lucru ce atestă faptul că descoperitorul a epuizat zona respectivă, iar indicii privind prezența unor resturi ceramice sau de altă natură nu au fost identificate. În zona cu descoperirea fibulei, în acea casetă, a fost găsită o unealtă de fier, un răzuitor de piele, cel mai probabil de perioadă antică. În zonă s-au mai efectuat și cercetări de teren care au avut rezultate interesante, astfel că la baza dealului în ruptura drumului de țară ce traversează paralel valea pârâului Valea Viilor, la circa 600 de m, au fost identificate o serie de fragmente ceramice de epoca bronzului, iar mai jos pe vale un fragment de râșniță de epocă romană.
Tot în urma unor cercetări de teren pe platoul din dreapta șoselei au fost găsite o serie de fragmente ceramice din perioada medievală. În concluzie cercetările efectuate de către noi nu au descoperit date clare privind modul de ascundere a tezaurului respectiv, cel mai probabil acesta a fost pierdut accidental. Descoperirea altor artefacte în punctul respectiv atestă o intensă activitate umană pe acea culme de deal, din epocă dacică, până în epoca contemporană. Hărțile topografice iozefine arată faptul că la un moment, cel puțin în sec. al XVIII-lea prin acel areal trecea un drum important care făcea legătura cu localitatea vecină, Albeștii Bistriței, dar a cărui importanță scade ulterior, el devenind un simplu drum de țară. Conform hărților dealul respectiv a fost mereu împădurit. Prezența altor urme arheologice în zonă, de epoca bronzului, epocă romană și medievală pare a sugera faptul că acest traseu a fost folosit și în antichitate sau preistorie. Prezența tezaurului respectiv trebuie pusă în legătură probabil cu importanta cetate dacică de la Sărățel din punctul Cetate, care se află la o distanță de circa 5 km, din punctul cercetat accesul putându-se face extrem de facil pe drumul de culme până la cetate.
Herina, mai demult numită și Hirina, este un sat în comuna Galații Bistriței din județul Bistrița-Năsăud. Se află la patru kilometri nord de reședinta de comună și la 16 kilometri sud de orașul Bistrița, pe drumul național 15A (Reghin – Bistrița), într-o zonă de deal, atestată documentar din 1246. Panorama localității Herina este dominată de dealul „Hagău”, cel mai înalt din zonă, unde au existat exploatări de sare din vremea ocupației romane. De altfel, numele localității Herina provine din limba celtică („halina” = sare). Satul a fost fondat de sași, înainte de invazia mongolă. Satul și biserica construită aici s-au aflat în proprietatea diecezei catolice ardelene începând din 1246, până la sfârșitul sec. XIV. Împăratul romano-german Sigismund de Luxemburg a decretat în 1411 donarea satului familiei nobiliare Farkaș. Satul a aparținut inițial comitatului maghiar Dăbâca, intrând din 1876 în componența comitatului Bistrița-Năsăud.
Revenind asupra tezaurului dacic, sperăm că proiectul de cercetare și-a atins obiectivele, iar descoperirea inițială a fost completată cu noile date culese de pe locul sitului dacic nou descoperit, aflat cumva în legătură cu cetate dacică de la Sărățel – Punctul Cetate. (G.V.G.)
Lasă un răspuns