Un occidental cu discernământ, care cunoștea foarte bine realitățile din România (lovitura de stat din Decembrie 1989, excepționala situație financiară a țării la acel moment – fără un cent datorie externă, puterea înșfăcată de gașca alogeno-moscovită a lui Ion Iliescu, neghiobul și ruinătorul entuziasm al maselor, turmentate de tembelizor cu anticeaușism, libertinaj și democrație „originală”), spunea pe la începutul anilor nouăzeci, ani de groază pentru incertul viitor al românilor, ieșiți doar aparențial din strivitorul lagăr bolșevic și la fel de formal racordați la necușerul sistem politico-economic și (i)moral-spiritual al apusenilor (a nu se da uitării corecta opinie a gânditorului german Hermann von Keyserling: „Colectivismul american este la fel de dăunător ca cel rusesc!”), spunea, deci, occidentalul că avem conducătorii pe care-i merităm.
Riguros adevărat în linii mari, numai că respectivul observator, dădea uitării (intenționat sau poate că din neștiință) două lucruri fundamentale întru mulțumirea majorității cetățenilor din orice stat cu pretenții democratice:
1) Poate că democrația este singurul sistem „compatibil cu libertatea și demnitatea omului”, dar – ne avertizează filosoful francez Henri Bergson – are un viciu de fond, și anume că „nu există criterii de selecțiune a valorilor”;
2) Alegerile din pretinsele țări democratice ale secolului 21 nu numai că se conduc după cinica spusă stalinistă – „Nu contează câți cetățeni votează, contează doar cine numără voturile”, în sensul că aleșii doriți de globaliști, trusturile farmaceutice, serviciile secrete (interne și externe) și – desigur – de mass media aservită acestor atotputernice lighioane, sunt impuși, căci sunt perfect cunoscuți de toți alde ăștia (nu se spune pe șleau în dubioasa carte Protocoalele înțelepților Sionului că sioniștii îi preferă pe catindații cu trecutul pătat, deoarece sunt mai lesne șantajabili?) cu mult mai înainte de începerea mascaradei cu votul universal, direct și secret (apropo de „secret”, cum rămâne cu neurmărirea și nesancționarea celor care au sustras și falsificat sau distrus saci plini cu voturi la alegerile locale din 2020 în Sectorul 1 al Bucureștiului, respectiv – și tot în urmă cu doi ani – cu milioanele de voturi fictive în favoarea lui Joe Biden, actualul președinte democrat/neomarxist al Statelor Unite?), vot care, în pofida evidenței zdrobitoare, continuă în mintea naivilor să fie „mai tare ca glonțul”, așa încât ei și toți spălații pe creier sunt convinși că nenorocita stare de lucruri din România postdecembristă ar putea fi schimbată prin masiva prezență la urne a alegătorilor, chiar dacă listele sunt doldora de ticăloși și impostori, și că, deci, sunt îndreptățiți să-i învinuiască pe absenteiești de mizeria atâtor milioane de compatrioți, la fel cum vaccinații îi acuză pe nevaccinați de persistența Covidului, precum și de întregul cortegiu de restricții (mai exact umilințe) la care suntem supuși cu toții de taman doi atât prin vrerea globaliștilor, via Organizația Mondială a Sănătății, cât și prin imbecilul zel al guvernelor obediente (vezi detestabilul mod în care demonocraticele autorități australiene l-au tratat pe celebrul tenismen sârb Novak Djokovic).
Dar iată patru exemple de alegeri prezidențiale, mai mult decât suspecte și discutabile, însă dorite de globaliști (în cazul unora dintre ele) și încuviințate/înghițite de aceștia în toate cele patru cazuri:
a) Realegerea haramului de Vladimir Putin de câte ori vor mușchii lui (cred că numele corect al acestui Ras-Putin fără…cap este Puțin), care – crezându-se, în imensa lui insanitate, invincibil și nemuritor – își permite de ceva timp să pună o parte a lumii pe jar cu declarațiile sale belicoase, îndreptate nu doar împotriva ucrainenilor, ci și a tuturor acelora care nu se grăbesc să-i satisfacă poftele geostrategice și politico-economice (Statele Unite și unele țări din NATO, precum România și Bulgaria);
b) Total necunoscutul Emmanuel Macron în plan politic, a ajuns în anul 2017 președintele Franței nu pentru că era un geniu politic în fașă, ci fiindcă asta a dorit marele păpușar planetar Rotschild – să facă dintr-un obscur funcționar la o bancă de-a sa, una dintre cele mai importante scule globaliste din Uniunea Europeană;
c) Deși după primul tur al alegerilor prezidențiale din 2014, pesedistul Victor Ponta avea mai bine de 10 procente în fața celui de-al doilea clasat, pretinsul liberal Klaus Werner Iohannis, prin vrerea globaliștilor nemți și de alte seminții, via serviciile secrete, în cel de-al doilea tur rezultatul a fost în mod miraculos/ticălos dat peste cap, astfel încât cel din urmă ajunge președintele de paie al tuturor alogenilor de mai aproape și de mai departe, concomitent nevolnicul turist și chiriaș la Cotroceni pentru grosul românilor neaoși;
d) Joe Biden (Bideu mai pe românește) nu numai că a ajuns la Casa Albă printr-o imensă fraudă electorală, căci demonocrații neomarxiști și ciracii lor s-au dedat la toate nelegiuirile posibile pentru a scăpa de incomodul Donald Trump, dar – culmea! – a fost declarat președinte (și așa a rămas) de către mass-media globalistă cu mult înainte de terminarea numărării voturilor…
Revenind la oile noastre carpato-danubiene, trebuie menționat tristul fapt că berbecul alfa (l-am numit pe generalul plagiator și impostor Nicolae Ciucă-Măciucă, ajuns premierul României crucificate prin grețosul troc politic dintre bideurile americane și troaca iohanniană) s-a impus în atenția contemporanilor consternați și a autorilor de istorii hazlii prin următoarele „performanțe” de ordin intelectual și militar: incapabil să citească în mod coerent și inteligibil măcar o frază, necum să izvodească cu mintea lui simiană vreo umbră de idee (desigur, nu din cea platoniciană), motiv pentru care mulți dintre românii cu discernământ din aceste vremuri tâmpite și pandemice încep s-o regrete pe mult desfătătoarea Viorica Dăncilă (în comparație cu sinistra triadă Cîțu-Ciucă-Ciolacu, ea pare, dacă nu chiar o savantă, atunci măcar o femeie cumsecade), fostul general izmănar cu patru stele, între timp devenit premier de râsul curcilor și dovedit ca harnic plagiator în ceea ce se cheamă teza sa de doctorat într-ale milităriei lui moș Teacă, nu doar că este la ani lumină de vrednica guvernare a acestui popor oropsit, dar se arată delicios de incapabil să-și strunească până și bălțatul său Cabinet liberalo-pesedisto-udemerist.
Astfel stând lucrurile, nu-i de mirare că unii trag cea și alții hăis în acest guvern de strânsură pe criterii patriotarde și cu toții, la o adică, se laudă ba cu mizilicul de 9% azvârlit tuturor pensionarilor din ianuarie 2022, ba cu ajutorul pentru combustibil, dat seniorilor cu pensii mai mici de 1600 lei.
Păi, neicușorilor cu foarte puțină minte și fără obraz, flecuștețul ăsta de nouă procente este în primul rând dreptul legal al românilor (el se cheamă necesara și obligatoria indexare la începutul fiecărui an, nicidecum majorare) și abia pe urmă este micul vostru merit, intens și îndelung negociat; iar ajutorul pentru combustibil, defectuos gândit și aplicat (de ce, mă rog n-au fost ajutați cu două-trei sute de lei și pensionarii cu venituri până la 2500 de lei, de pildă?), aduce mai degrabă a mită electorală decât a grijă pentru soarta cetățenilor nevoiași.
Pentru că, dacă într-adevăr v-ar preocupa deznădăjduitele vieți ale atâtor milioane de compatrioți, pe care tot voi, politrucii, i-ați adus la sapă de lemn prin „aptitudinile” de care consecvent dați dovadă (furtișaguri, trădare de țară, corupție, necalificare, impostură), acuma aveți această posibilitate, căci dețineți în Parlament o atare majoritate, încât nimeni (nici Uniunea Europeană și nici ticăitul de prim cotrocenist) nu poate să vă împiedice să vă concretizați promisiunile din campania electorală, respectiv din perioadele când ba unii, ba alții erați în opoziție: mărirea punctului de pensie cu 40%, dublarea alocațiilor de stat pentru copii, reducerea prețurilor la energia electrică și combustibili prin grabnica mătrășire a intermediarilor porecliți „băieți deștepți”, demararea cu maximă celeritate a exploatării hidrocarburilor de pe platforma Mării Negre, modernizarea infrastructurii rutiere prin noi segmente de autostrăzi și a celei feroviare prin introducerea trenurilor de mare viteză, construirea celor opt spitale regionale și îmbunătățirea tuturor celor existente, electrificarea localităților care încă nu sunt racordate la sistemul energetic național, modernizarea infrastructurii din sistemul educațional, ajutor mult mai substanțial pentru cultură, micii meseriași, producătorii agricoli, comerț, turism și sport.
Lasă un răspuns