Arhiva zilnică: 7 februarie 2022

Votul din 24 noiembrie a arătat că România are un Dumnezeu, care i-a dat o palmă zdravănă, dumnezeiască, Diavolului care mistuie țara de decenii întregi. Treptat-treptat, corupția și nulitățile de la conducerea țării, au dus România în prăpastie. Dacă istoria mai continua așa, independența și identitatea României erau în mare pericol. Acum votanții, în special cei tineri și din diaspora, au spus Stop acestei debandade. Dar privilegiile pierdute i-au transformat pe cei învinși în fiare. Ei nu știu să piardă. Dovadă că alde Băsescu, Firea, Gâdea, CTP, Geoană, Tomac și alții care spun că „Georgescu nu e o soluție pentru România”, n-au înțeles încă faptul că românii nu-i mai vor!? Nu mai vor marionete ca alde Iohannis, Ciolacu, Ciucă, Simion et co! Și circ marca Șoșoacă! Votul a decis! Bine că Băsescu a fost o „soluție pentru România”! Nu-i este rușine? Locul lui e după gratii, acum își dă cu părerea și jignește iar electoratul, care a dat un semnal clar, vrea o schimbare în bine, s-a săturat de corupție și incompetență. În loc să susțină schimbarea, ei o critică. Toate forțele de bine ale țării ar trebui să susțină schimbarea, să-i susțină pe Georgescu și Lasconi, să se bucure că poporul român a ales un independent, fiindcă guvernarea PSD-PNL a fost o caricatură, a adus numai rușine și necazuri.

Acești oameni noi trebuie susținuți, ajutați, fiindcă sarcina lor este imens de grea. Javrele stau la pândă, își fac noi planuri de corupție, cum să-i acapareze pe noii veniți. Au furat cât ai putut, cine mai poate să rezolve problema datoriilor României, pe care ele au dus-o la sute de miliarde de euro? Călin Georgescu et co. nu pot face mare lucru, fiindcă țara este vândută, ocupată și condusă din afară.

Am înțeles că Georgescu este specialist în „cultura pământului”, tot e mai aproape de cultură decât semianalfabeții cu internet Iohannis, Ciucă, Ciolacu et co. Lucrul cel mai important pe care îl are de făcut este să revitalizeze cultura țării. O țară fără cultură nu poate avea nici independență, nici identitate. Gândiți-vă numai ce hiatus cultural au creat ultimii doi președinți, Băsescu și Iohannis. De 20 de ani, România este pe mâna semianalfabeților cu internet. Mi-aduc aminte o întâmplare semnificativă. Pe vremea când Băsescu era primarul Capitalei, avea obiceiul să se plimbe prin Cișmigiu și să audă glasul poporului, să ia contact cu masele („baia de mulțime”), așa, ca regii din vechime. Și s-a întâmplat să-l întâlnesc și eu. Aveam în mână cartea Sfânta treime a poeziei românești, abia apărută, m-am apropiat de el și i-am oferit-o. Și mi-a spus, cu hâhâiala lui inconfundabilă: „O primesc, dar n-o citesc. Eu nu le am cu cititul. I-o dau lu’ nevastă-mea. La noi în casă, ea e cu cititul”. Și s-a dovedit că așa a fost după ce a devenit președinte. A continuat să distrugă industria, adică să continue ceea ce au făcut Iliescu și Pete Roman, a vândut flota țării, a retrocedat evreilor casele pe care tot ei le ocupaseră în epoca Dej, înainte de a fi fost expulzați de Ceaușescu, a adus în loc de cultură dejecția, atacul la persoană, lubricitatea și grosolănia, și mult alte năcăfale pe care le cunoașteți. Iohannis a continuat acestă devitalizare a țării prin moartea culturii. În loc de cultură, epocile bășiniste, Băsescu și Iohannis, au adus bășcălia, impostura, obrăznicia, lipsa de măsură. Au scos pistolul, ca Goebbels, când auzeau de cultură. Am analizat de zeci de ori situația precară a cărții, a cititorului, a artelor plastice, a muzicii și a filmului. Și am arătat cum revoluția a fost trădată, cum s-a petrecut involuția.

Efectul este că au apărut niște goarne vândute, lachei străini de interesele țării, așa-ziși „analiști politici”, profeți de paie, ca unul Gâdea, care duminică seara îl dădea învingător absolut pe Ciolacu cu 25 la sută. Gâfâind, rostea tot felul de enormități specifice acestui post numit „Apocaliptica”, fiindcă nu mai știe altceva decât să ne spună că sfârșitul lumii e aproape. Aproape pentru ei, ca diletanți, ca profitori și manipulatori de știri. Stop acestei invazii de „fack news”! Acum l-au etichetat pe Georgescu că e „pro-rus”. Cum nu le convine ceva bășiniștilor, îl etichetează ca aliat al Moscovei. De unde până unde? În ce sens? Păi toți intelectualii lumii sunt pro-ruși. Ce intelectual nu-i iubește pe Tolstoi, Dostoievski, Cehov, Pușkin, Gogol, Ceaikovski, Rahmaninov, Kandinski, Bukgakov, Malevich și încă sute ca ei?! Sigur că și Georgescu nu face excepție. Că doar n-o să-i iubească pe criminali ca Lenin, Stalin și Putin! Ați auzit ce-a spus fiul lui, că îl are model pe Novak Djokovic, care l-a învățat să bea alcool. Dar cred că a uitat să spună că l-a învățat cum să fie mare învingător și mare patriot!

Falșii profeți care au înrobit țara nu pot dispărea peste noapte. Ei se mobilizează repede, dracul îi apropie, îi învață cum să facă din nou rău. Uitai-vă cu ce furie îl atacă pe Georgescu, îl fac anti-UE, anti-NATO, anti tot ce-i poate murdări imaginea. Nu înțelegeți că votul pentru Georgescu și Lasconi este un mesaj clar, că poporul s-a săturat de nesimțiți ca alde Iohannis și Ciolacu, să-i ia „dreacu”!? Până și o femeie isteață, Lasconi, i-a bătut măr pe alde Auriști și Șoșoniști? E și ea pro-Rusia? Sau e pro-China? Ce nu vă convine, trebuie să murdăriți! Dacă românii au votat, de ce nu se ia în serios votul lor, o prezență de peste 52 %, și se caută hibe, se inventează căi aberante, gen TikTok, să se dărme iar căruța? Când omul introduce buletinul de vot în cutie, nu-l introduce pe TikTok, care e un joc video, pentru amuzament! De ce nu reclamați faptul că Ciolacu et co. au cheltuit sute de milioane de lei pentru campania electorală!? Georgescu nu a cheltuit nimic („o” lei), iar în dreptul lui Ciolacu stă scrisă cifra de 66 de milioane! Și alte milioane în dreptul lui Simion și ceilați prădători. De unde au luat acești bani? Din sacul fără fund al țării. Cine face socoteala câți bani au furat cei de la putere, stil Iohannis cu voiaje în avioane de lux, ca Datoria României să ajungă insolvabilă?!

Mentalitatea voastră, băseniștilor, de a face politică, e învechită. De altfel, ați dovedit cât de proști politicieni sunteți. Nu știți să faceți politică, fiindcă nu aveți pregătirea necesară, dar nu aveți nici minimum de logică. Chiar dacă Georgescu e un dictator, cum spun detractorii lui, e dictatorul ales al poporului român, al celor care l-au votat! Înseamnă că românii și-au dat seama că nu se mai poate merge înainte cu niște conducători adormiți, semianalfabeți, chinuiți, iresponsabili, hoți la drumul mare, și e nevoie de un dictator! Doar dezbaterile de dinainte de alegeri au arătat clar că a fost mai bine când era mai rău, în România lui Ceaușescu, decât în „era Iohbăse” (Iohannis-Băsescu). Un anume Tomac e uimit „că cum” de a ieșit în față un om fără partid, fără suport financiar, fără reclame etc.? El nu înțelege că mai presus de partide, de finanțatori gen Gigi și alte mijloace electorale, se află votul? Poporul l-a ales. El este susținătorul lui Georgescu. El a decis în acest fel democratic, prin vot, să scape de voi, de tolomaci! Neamul lui Tolomac vrea să transforme acest vot al schimbării într-un accident. Și Geoană, o paiață occidentală, încurcă lucrurile, pulsează haosul, fiindcă e nemulțumit că alegătorii nu l-au văzut pe el stea! Un accident a fost el la NATO, nu Georgescu la votul din 24 noiembrie. Tolomacii tot fac calcule aberante, pe care, sper, alegătorii din turul II să nu le ia în seamă. Bombardamentul dezinformațional este infernal. Care e scopul lor? Să alarmeze occidentul, să ne facă să uităm că la mijloc e totuși România, soarta ei, că are și România dreptul la independență, nu? Măcar relativă, dar să o aibă. Să mai spună cineva și NU la vânzările de țară și la înarmările aberante! Cu ce ar greși dacă ar cere Ucrainei să ne dea înapoi ce-a furat? Și Rusiei tezaurul? Și evreilor mii ce case/vile luate cu japca? Și tot așa, că frumoasa și bogata noastră țară a tot fost jecmănită de vecini și de alți străini, iar aleșii de până acum au tăcut, au făcut sluj în fața cotropitorilor din interior și din afară!

A fost, în sfârșit, un vot normal. Și vine acum un guzgan de la Curtea Costituțională, care spune că alegerile pot fi anulate! Și Avocatul Poporului, fost slugă a acestei Curți, spune la fel! Sunt aceștia „avocați ai poporului”? Ce fel de avocați? Ai cărui popor?! Monștrii fac tot felul de calcule împotriva poporului, a votului liber al românilor! Înfrângerea le-a scot la suprafață esența: la orice vorbă, ne arată cât de ticăloși sunt, și sunt mulți, care se gândesc numai la ei, la buzunarul lor, nu la electorat, care trebuie să fie reperul absolut. Anularea alegerilor ar încălca total drepturile omului, legile democratice, ar arăta că Biroul Electoral, cei care au organizat alegerile, recte guvernul, sunt incapabili, primii corupți, care trebuie dați afară din istorie! Ar fi un haos de nedescris! Se repetă și la noi istoria Capitoliului american? Se vrea și la noi un președinte penal?! Să-l pună atunci pe Gigi președinte! De ce se mai fac alegeri libere? Să se aleagă ei între ei. De ce nu schimbă și Constituția? Nu știu să piardă, înfrângerea îi transformă în ceea ce sunt, în fiare, în monștri! De ce nu au spus săptămâna trecută, înainte de alegeri, că e vorba de fraudă? Dacă știau ce toarnă acum la Curtea Constituțională, cei doi candidați de la coada listei, de ce nu au spus când trebuia? De ce? Fiindcă nu știau. Fiindcă nu știau că votul le va clătina pozițiile, că le va arunca scaunele în hău, acolo unde le este locul. Țara are un Dumnezeu, care nu-i va lăsa pe impostori să ucidă Dreptatea. De ce împing lucrurile la extrem? Vor o nouă revoluție? Turul I arată că alegătorii știu să întoarcă spatele pseudo-propagandiștilor, mesagerilor vânduți, falșilor profeți, marea calamitate a României. Sarcina noilor veniți este extrem de grea. Dar am încrederea că România nu este pierdută și că a încăput pe mâini tinere. Tinerii au știut să voteze, au știut ce vor, e dreptul lor să ia problemele țării în mâini. E țara lor. Ei sunt noua Românie, viitorul ei. Ei sunt dovada că România are un Dumnezeu.

Oricum, nu mai cred in nimic și in nimeni. În final, primul meu gând, instinctual, că e ceva ciudat cu finala Georgescu-Lasconi a fost cel corect. Tandemul a fost dubios din prima clipă. La „reluări” nu cred că Lasconi va mai rămâne pe tapet, rolul ei s-a sfârșit. Îmi e milă de ea, sunt convinsă că a crezut în candidatură. Se va întoarce la ciorbița de perișoare și va refuza în continuare să dea 50 de lei premianților din Câmpulung. Poate le face și piața, că am înțeles ca stau oamenii în frig și ploaie. În fine, ea e capitol încheiat. S-au testat apele, s-a văzut că România nu e pregătită să aibă o femeie în funcția de șef de stat. Mai ales una din categoria „De frumoasă e prea proastă, de pregătită e prea varză!”. Cu Georgescu nu știu ce va fi. Oricum, cu cât mă gândesc mai mult, cu atât îmi dau seama că sunt foarte mari șanse să fi fost și el tot un pion, de la bun început. Adică, mă scuzați, de ce sa lași un călcâi al lui Achile descoperit, când putea foarte bine să spună că și-a făcut campanie cu propriii lui bani. În fond a lucrat +20 de ani într-o funcție asimilata diplomaților, iar diplomații nu sunt plătiți cu semințe sau pufuleți. Pe la ONU salariile anuale pot ajunge și la 300.000 USD. La cât e de deștept chiar nu și-a dat seama că bugetul de campanie zero bate la ochi și că această slăbiciune va fi exploatată?!

Văd că unii sunt izăltați, li se pare mare prilej de bucurie că „a fost eliminat omul rușilor”. Stați jos cuminți, cu mâinile la spate, că aveți buba la gândire în secunda asta. Dacă Georgescu era omul rușilor ar fi avut buget la vedere, provenind din tâșpe mii de donații și donatori pe care și lui sarsaila i-ar fi fost greu sa îi lege de Kremlin. Dacă încă voi credeți asta, sunteți mai prosti ca mine, ca eu mi-am furat-o pentru ca am sperat. Voi acum va bucurați ca a avut loc o lovitura de stat și încă nu ați priceput ca suntem o fermă de furnici pentru ei! Alții, niște nostradamuși mai ‘teligenți ne avertizează ca tot trebuie să învățăm limba rusă, ca vin rușii. Doar ca rușii sunt ocupați cu scărmănatul lui Zelenski. Pe ăștia I-a spălat așa de tare propaganda lasconiană pe creier, ca vor dori să îi salveze pe ucraineni de ruși di după ce aia se vor pupa în public și vor dansa împreună, beți mangă, un kazaciok. Cu cât ma gândesc mai mult, cu atât mi se pare că totul e cusut și mai tare cu ață albă. Asta să fi fost metoda prin care îl victimizează pe Georgescu, ca să îi atașeze apoi epitetul de martir pentru data viitoare?! Habar nu am!

A, încă ceva. Mulți au observat că în feed nu le mai apăreau așa multe postări și videouri cu „Votez CG!”… Ca și cum algoritmii FB și TikTok nu le-ar mai fi considerat, brusc, relevante. Oare la Fb și TikTok sa se fi știut ce avea sa se întâmple? Pentru ca s-au oprit și reclamele cu CG, în timp ce ale USRului pentru neo-bolșevică au continuat fără probleme… Sa fi „știut” algoritmii? Sa fi știut staff-ul lui Georgescu, de nici nu a mai plătit promovare?! Pentru că așa pare. Altă explicație logică nu există! Partea hilară: mi se livrează și acum reclame cu Lasconi președinte. Nu le-a stopat nimeni, semn că la usr se fumează, de ciuda, pătrunjelul pleoștit la ora asta. Cert e că spre până dimineața totul era în regulă. Ce schimburi de informații au fost făcute între ai noștri și restul, de CCR a fost scoasa pe post de țap ispășitor?! Citesc și multe opinii potrivit cărora lovitura de stat a fost orhestrată de Ciolacu. Sau de Iohannis. Ori de amândoi. Mă bufnește rasul. Să crezi că Iohannis și Ciolacu au atâta putere și ca sunt independenți e haios. Ăștia, toți, sunt căței legați cu un lanț pus pe sfoară, sa jupânească ograda cât pana unde le permite stăpânul. Nu ei sunt șefii. Ei sunt vechilii, arendasii, câinii care se bucura sa roada la oasele României, dar numai după ce se înfruntă regenții. Vad postări pe fb și aud discuții pe TikTok de la cei care au fost desemnați să prindă avioane. Și la propriu, și la figurat. V-au dat ăia de treabă, ordinele vin acum prin sateliți, ca au și alții internet, nu numai voi. Mai mult, au linii securizate, nu e cazul să se trambaleze cu avionul. Dar voi puteți să îl căutați în continuare pe Yeti, omul zăpezilor, din avionul-fantomă.

Și mă întreb acum, că momentan am rămas fără candidați și fără turul doi, cum vă veți uita în ochii celor cu care v-ați porcăit ca la ușa cortului?! Ați înțeles faptul că pe pretendenți, așa cum v-am spus, îi cam doare în dos de toți?! Ce faceți când dați ochii cu persoanele pe care le-ați făcut albie de porci?! Veți avea curajul să vă cereți iertare unii altora?! Pentru mine, mitul poporului deștept și treaz s-a dus pe copcă. Atât timp cât nu suntem peste ei, oi păscătoare suntem. Îl așteptam ca niște putori pe Fât-Frumos și pe Dumnezeu sa ne salveze! Ce am avut de câștigat și de învățat din toată piesa asta de teatru? Eu am primit o palmă. Mi-am dat seama că nu trebuie să mă mai las pradă afectului din dorința disperată ca țara mea să aibă un lider adevărat. Am avut de câștigat o lista cu mai puțin oameni posesori de apucături comuniste, de tipul „dacă nu votezi ca mine, ești dușmanul meu”.

Ce trebuia sa înțelegem cu toții?! Că suntem o colonie al cărei teritoriu e groapa cu nisip în care se joacă foarte multe interese. Că cel puțin din martie 2020 noi trăim controlați, ca nu mai suntem nici măcar o democrație așa și așa, ci una de ochii lumii. Că președintele desecretizează informații secrete pentru că așa îi cer grupuri de Organizații. Că, în mod fără echivoc, niciun politician nu e independent. Că partidele sunt și ele conduse de niște papițoi pe care îi mânuiesc alții. Că s-a lucrat din greu la discreditarea CCR. Că Iohannis e atât de prost, încât își imaginează că există alte state care acționează pentru interesul național al României. Că pot avea loc schimbări de scenariu în ultima secundă. Iar cel mai grav lucru e ca ne-am văzut și ne vedem de treabă liniștiți, imperturbabili, că paștem ca niște oi ce suntem. Și ca dacă mâine ne spun sa ne ștanță în frunte „RETARD”, că trebuie sa ne cazam în lagăre, noi vom merge fără a Crâcni împotriva lor, dar ciomăgindu-ne între noi. Vom avea alegeri când vor dori ei, cum vor dori ei, cu liste de candidați pe care îi vor dori tot ei. Pe care noi vom pune stampila cum vom vrea noi, ca să iasă tot cineva pe care îl vor ei, dar pe care este obligatoriu să îl legitimăm noi, prin vot. Pentru ca votul contează, chiar dacă acum conserve securiste precum Vântu și alții ca el încearcă iar sa va convingă că nu e așa.

– prin care s-a anulat întregul proces electoral privind alegerea Președintelui României –

După o serie de decizii administrative și comunicate publice din care rezulta optica CCR de a nu permite nicio cerere de anulare sau de revizuire a deciziei de luni, CCR a fost convocată de urgență în ziua de vineri, fără formalitățile legale necesare, fără a invita reprezentantul parchetului la ședință și fără a avertiza în vreun fel opinia publică. Din motivarea deciziei, foarte succintă și total neuzuală ca exprimare (stilul elaborat, tehnic și uneori prolix al deciziilor CCR este înlocuit cu un stil de extemporal grăbit și lacunar), rezultă că CCR s-ar fi auto-sesizat pentru a lua această decizie. Nu există nicio situație legală în care CCR să se pronunțe asupra unei chestiuni juridice fără a fi sesizată de o persoană sau o instituție anume. Dimpotrivă, așa cum rezultă din Legea alegerilor pentru funcția de președinte al României nr.370/2004, mai precis, art. 52 alin.2, în această materie CCR se poate pronunța numai la cererea unui partid sau competitor electoral. În niciun caz, într-o astfel de procedură, CCR nu se pronunță din oficiu. Este exact ceea ce s-a întâmplat în cazul deciziei din 2 decembrie – cererea formulată de un competitor electoral a fost respinsă ca tardivă, cealaltă cerere formulată de un competitor electoral a fost respinsă ca neîntemeiată. Autoritatea de lucru judecat a acestei decizii a fost înfrântă.

Mult mai grav este că decizia CCR pronunțată vineri a anulat în totalitate procesul electoral. Nu doar turul I de scrutin a fost anulat, ci întregul proces electoral. Trebuie acum ca totul să fie luat de la capăt – minus, foarte probabil, candidații care vor fi invalidați pe parcurs pe motiv de note informative de la serviciile secrete. Se observă din motivarea deciziei CCR de vineri că singurele „probe” pe care s-a bazat decizia de anulare a întregului proces electoral sunt notele informative de la SRI, SIE și Ministerul de Interne, așa-zis desecretizate de CSAT. Nu există niciun motiv în acest moment, rațional sau emoțional, să credem că acest precedent nu va fi devenit un tipar de acțiune statală în viitoarele alegeri.

Așa cum rezultă din art. 52 alin.1 din Legea nr.370/2004, competența CCR se limitează la a constata dacă, în urmarea unei fraude electorale, se modifică sau nu ierarhia candidaților. Dacă da, CCR poate doar să anuleze turul I, dispunând repetarea acestuia, iar nu anularea întregului proces electoral. Din motivarea lapidară a deciziei criticate prin prezenta cale extraordinară de atac rezultă că doar unul dintre candidați ar fi manipulat electoratul. Așadar, CCR putea doar să anuleze turul I, iar nu întregul proces electoral.

Din nefericire, CCR a interpretat un text constituțional, respectiv, art. 146 lit.f) din Constituție, cu totul contrar înțelesului normal al acestuia. Constituția dă CCR dreptul de a veghea la respectarea procedurii de alegere a Președintelui României, precum și competența de a confirma rezultatele sufragiului.

Nu există în Constituție niciun text care să confere CCR competența de a anula întregul proces electoral, ci numai competența de a confirma rezultatele alegerilor. A veghea asupra procesului electoral nu înseamnă a-l anula, ci a nu permite ca evenimente sau fapte administrative ori electorale să îl împiedice sau să îl deturneze de la parcursul normal. Această atribuție de a veghea se exercită în timpul, iar nu după alegeri. Competența CCR de a anula turul I sau II este stabilită în Legea nr.370/2004, iar nu în Constituție. Este de o crucială importanță ca aceste limite de competență să fie respectate, iar nu extinse dincolo de litera legii și spiritul Constituției. Altfel, CCR va ajunge să nege, prin votul unei majorități a votului unui număr de 9 persoane (judecătorii CCR), votul unui număr de peste 9,5 milioane de oameni.

Decizia CCR din 6 decembrie 2024 este un precedent extrem de periculos, întrucât pe de o parte, este o negare pe față a art. 2 din Constituție (suveranitatea națională aparține poporului român și se exercită prin reprezentanții săi aleși), repetabilă ori de câte ori puterea se vrea stabilă la putere, deci ne-înlocuibilă prin alegeri, iar pe de altă parte, este o motivație foarte serioasă pentru ca poporul să își piardă încrederea în democrație, alegeri și statul de drept.

Tot în legătură cu depășirea atribuțiilor CCR, se observă că, prin intermediul punctului 22 din motivare, adăugat deciziei de vineri fără absolut nicio motivație și în lipsa oricărei solicitări a vreunei persoane sau instituții legal îndrituite, CCR a decis discreționar că actualul președinte al României, căruia îi expiră mandatul în data de 21 decembrie 2024, va putea exercita această funcție și ulterior, până la momentul la care se va fi validat mandatul noului președinte ales. Aceasta este o anti-constituțională și unică în istoria democrației de tip constituțional prelungire sine die a mandatului actualului președinte, întrucât nu este deloc sigur că, în viitorul apropiat, cei 9 judecători ai CCR vor mai valida vreodată vreun scrutin care nu corespunde „criteriilor” impuse de serviciile secrete prin notele lor informative. Este vorba, pur și simplu, de o lovitură de stat.

În fine, vom mai nota că la ședința informală de vineri, 6 decembrie 2024, a celor nouă judecători CCR, nu a participat niciun reprezentant al Parchetului General, deși ar fi fost obligatoriu conform legii.

Notă: nu există prea mari șanse ca această contestație să fie considerată admisibilă, întrucât se consideră că toate deciziile CCR sunt general obligatorii și, deci, inatacabile; este, desigur, o prejudecată și o potențială denegare de dreptate să respingi orice cale da atac, mai ales când e vorba de o asemenea decizie aberantă ca cea de vineri a CCR, dar acesta este terenul ostile pe care trebuie să jucăm…

O întrebare stă pe buzele tuturor: Dacă ea, Curtea Constituțională, poate decide cine e Alesul, de ce mai e nevoie de alegeri, de atâta tămbălău, de atâția bani aruncați în hău, de milioane de buletine tipărite, de atâta energie pierdută? Și în dictatură votul popular avea loc, era necesar, măcar și de paradă! Dar ce s-a întâmplat și se întâmplă acum în România nu s-a întâmplat nici măcar într-o țară bananieră. Alegerile anulate dă apă la moară tuturor repetenților politici. Dacă e posibil să fie încălcat dreptul la vot, se poate întâmpla orice. Dacă votul la prezidențiale nu a fost bun, votul la parlamentare, peste o săptămână, cum a fost? Nu aceiași oameni au ieșit la vot? Dacă la prezidențiale au votat prost, înseamnă că și la parlamentare au votat tot așa. Deci să se anuleze și alegerile parlamentare! Când nu mai este ascultat glasul poporului, demosul, democrația este aruncată în aer, înseamnă că patria e la cheremul tagmei jefuitorilor, cum spunea Tudor Vladimirescu. Idee care nu e departe de Monstruoasa Coaliție, când liberalii și conservatorii (un fel de PSD) s-au unit, să-l alunge pe Cuza Vodă din țară.

Ce rușine! Rușine pe Curtea Constituțională și pe repetenții care susțin că anularea alegerilor a fost un act corect. Dar cu câteva zile înainte, CCR a spus că turul I a fost corect și a decis ca turul II să aibă loc! Cum de s-au răzgândit, de luni până joi, marile capete pătrate ale acestei Curți, deși situația a fost la fel? Dar în culise s-a întâmplat ceva nemaipomenit. Ce presiuni s-au produs de capetele pătrate și-au schimbat decizia peste noapte? Când se desecretizează ce s-a întâmplat acolo? Și desecretizarea documentelor CSAT aprobată de Iohannis a fost ilegală. S-a încălcat legea, care spune că un act de desecretizare trebuie aprobat de guvern. Acest lucru nu s-a întâmplat.

Nimic logic nu există în acestă afacere de anulare. Pentru ce tot acest delir? Pentru ce a fost aruncată România în haos? Unde e vocea celor care „luptă” pentru Unitatea României (opozanții, alde Simion, s-au dus la fund, stau ascunși ca șobolanii, își îndeamnă alegătorii să nu protesteze!!! Dar și-au revenit, tot peste noapte, acum îndeamnă la proteste și cică au făcut și plângeri internaționale!)? Unde sunt patrioții? Acum ies la suprafață patrihoții, tagma jefuitorilor, cu Chirițoaia în frunte, care se vedea isprăvniceasă, precum Șoșoacă prim-ministru în era Georgescu! Inclusiv lichelele din presă. Li s-a dat satisfacție tembelilor de la Apocaliptica (Antena 3), „gâzilor” mass-media, unui bolnav de sine fără nume, e doar o inițială, CTP, care susținea, cu figura lui de patibular, că dacă îl alegem pe Georgescu, moare revoluția din decembrie ’89, mor toate idealurile ei! Ele muriseră de mult, de când au venit minerii. Sau și Georgescu e un miner deghizat, refugiat din filmul „Prea târziu” al lui Lucian Pintilie?

Cauza năpastelor este un singur om. Toți contra unu. Cum e posibil ca, pentru haosul creat, dus la perfecțiune de guvernarea aberantă a unor Băsescu, Iohannis et co., să se găsească acum un țap ispășitor?! Georgescule, unde ai fost până acum, Georgescule, ca să aflăm cauza cum de România a ajuns la datorii de sute de miliarde de euro? Unde ai fost, Georgescule, să aflăm că românii votează un legionar? Georgescu a fost acuzat de toate păcatele omenești! Mai au puțin, spunea el, și mă vor acuza că am fost la Dallas când a fost ucis Kennedy! L-or fi confundat cu Oswald! Acuzatorii uită că ei sunt cauza apariției unui om ca Georgescu. Georgescu este produsul lui Băsescu et co. Era necesar să apară. N-a apărut la jocul TikTok, ci la tombola creată de lașitatea guvernanților, de jefuirea țării, de rătăcirea lor de decenii. Georgescu este oglinda lor, să se uite atent în ea! Georgescu e vinovat că are o stare mistico-filosofică, jefuitorii îl acuză că se trage din secta New Age, apoi că e părtaș la o revistă cu un titlu legionar, ca și cum e un păcat să se numească revista „Pământ strămoșesc”. O fi fost și el o dată prin redacție la acea revistă și l-au scos legionar. Așa cum a fost și Mircea Eliade, s-a dus o singură dată la o ședință a Legiunii, și l-au scos legionar, l-au amenințat cu închisoarea și moartea, se afla la Lisabona și a luat definitiv drumul străinătății, și România a pierdut un mare intelectual, un geniu al prozei și istoriei religiei. Mișcarea legionară face parte din istoria poporului român, nu poate fi exclusă. Marea vină a ei este că a apelat la crime, că l-a ucis pe Nicolae Iorga, așa cum Apocalipticii au vrut să-l ucidă pe Georgescu. NU Georgescu s-a purtat ca un legionar, ci acuzatorii lui.

Toate firele politice s-au încurcat atât de rău încât situația actuală a României poate fi comparată cu Nodul Gordian. Toate scenariile care se fac înrurcă și mai mult firele. Nodul devine de nedezlegat. România nu are un Alexandru Cel Mare ca să taie acest nod. Georgescu ar fi fost o soluție. Dar au apărut anti-democrații, care au distrus orice cale normală. Au văzut în Georgescu un spectru pro-rus, când el a exclus orice asociere cu Moscova și cu Legiunea. Dar Alexander Dughin, ideologul lui Putin, îndeamnă la rpscială după decuzia CCR: „Românii să se răscoale acum. Au fost scuipați în față”.

La ce mai este bun votul a 19 milioane de români, dacă o mână de oameni, bine dirijată, poate decide soarta unei țări? Georgescu a avut la primul tur 2. 120. 401 voturi (22, 94 la sută). Contestatarii lui, câte au avut? De ce nu l-au scos pe Georgescu de pe listă înainte de alegeri? De ce nu au arătat atunci că e suspect? Pentru ce sunt plătite cu salarii amețitoare serviciile secrete? Ele nu știau cine sunt pe listă? Ar trebui destituite imediat pentru haosul creat. Consecința: Se cere Armatei să ia puterea în România. Exact ca în ’89. Se bucură acum de situație cei de la coda listei. Și cine sunt judecătorii Curții… Marțiale? Niște fantome. Istoria îi va judeca nemilos. Ca și pe Iohannis, o paparudă, o marionetă, un om fără personalitate, o mare, mare deziluzie! Dacă votul a fost viciat, de ce Iohannis nu a demis vreun general SIE sau șef BEC? Sau el e artizanul „loviturii de stat”?

Haosul care urmează lovește în popor, în drepturile lui elementare, în orice fel de stabilitate. Frâiele țării sunt scăpate de sub control. În loc să fie prigoniți criminalii morali, hoții din tagma jefuitorilor, care au dus de râpă România, sunt prigoniți oamenii care nu au drept apărare decât cuvântul. Dar cuvântul e de la Dumnezeu, este cuvântul Adevărului, care nu iartă. Dacă erau așa de puternici cum se cred, se prezentau la vot și îl înfruntau pe Georgescu. Americanii s-au prezentat la vot cu un PENAL (condamnat la peste 150 de ani de închisoare) și l-au ales! Ce lume frumoasă! Curtea Constituțională nu a stat cu fața spre poporul român, ci cu fața spre avionul care a venit din SUA cu un personaj Incognito. Când îl va desecretiza Iohannis? În cine să mai creadă poporul? Ce om, ce partid, ce guvern mai poate avea credibilitate? Se vorbește de un puci. Cine să facă un puci? Poate Șoșoacă! Și se mai spune că Iohannis ar mai sta la Cotroceni încă trei ani! Dacă Împăratul lașității mai stă în proțap încă trei ani, intră în nemurire, îl bate și pe Vlad Țepeș, cu peste 40 de mii de turci trași în țeapă! Mă mir că nu a fost invitat la Paris, la sărbătoarea inaugurării Catedralei Note Dame refăcută!! A fost vecinul de la sud, bulgarul! Și alt vecin, Zelenski. N-a fost nici măcar la „Gaudeamus”, să-și lanseze „Next Step”! I-a luat-o înainte Călin (file din poveste), care a auzit chemarea: „O rămâi, rămâi la mine, tu cu viers duios de foc,/ Sburător cu plete negre, umbră fără de noroc”… Atunci, Aur-iștii au pus mâna pe șiș și au propus să se organizeze un referendum cu tema: „Cine trebuie prigonit din România?” Și Nodul nedezlegat, bătu-l-ar gaia, a declarat că Băsescu ar fi tot primul pe listă, el, care a fost mereu la coadă, cu gândul la ce-a spus Iisus, că ultimii vor fi cei dintâi! Altul ne împăciuiește și spune că o să vină Donald Trump jr. să conducă România. Ne-a aruncat în abis. Nimeni nu știe nimic precis. Bâjbâie, își dau cu părerea nechemații. Haos. Scenarite în afara legii. Glasul lui Călin se făcu auzit, în șoaptă: Au ucis democrația. Totul trebuie luat de la capăt. Dar de la care capăt? Au uitat că România este țara românilor. Iar românii știu foarte bine să aleagă la două capete (cu și fără străini) sau să facă revoluție. Nodul Gordian nu poate fi dezlegat decât de o nouă revoluție.

Dacă nu știați, vă anunț că vin tancurile rusești. Sunt la graniță! Bine, nu dau eu știrea! O dă rateu tudor, de la haznaua sienen. De câteva zile! Continuu! El săracu’ are dreptate. Doar că tancurile, nu sunt chiar tancuri pe bune, și nu sunt chiar rusești. Pentru cine înțelege. „Tancurile” sunt propaganda voiculesciană, digistă, mai nou în mare iubire cu usereiștii, că sunt de-ai lui, și, nu sunt chiar rusești. Sunt fix „tancurile UE”. UE, e aia de iți vrea ție, românule, binele! Cu orice preț. Chiar și cu moartea democrației, sacii negri, curcubee și alte instrumente ale armei conceptuale. În speță, aia ideologică a neomarxismului, comunismului de rit nou. Războiul bazat pe arma conceptuală, ideologică este în plină desfășurare din 1989, în toată lumea. Nu numai în România. Arma conceptuală nu a dat greș! Pe bani mulți, ea s-a propagat în societățile așa zis democratice, prin maidane portocalii, îmbrăcate precum un lup în haina oii. Omul de rând a fost supus unui război hibrid de ani de zile. Doar că arma a fost îmbrăcată într-o mănușă de catifea care hrănea gurile propagandiștilor nesătui. Cei mai utili clienți au fost unii dintre intelectuali, transformați peste noapte în „omul nou” de tip soroșist. Individul ăsta, un biped fără nici un Dumnezeu, a făcut tot ce a putut ca să pună mâna pe resursele țărilor din vechea Europă creștină. Bătălia este împotriva creștinismului, mai ales împotriva ortodoxiei și nu are nici o legătură cu ce se vântură prin presa mizerabilă. Și-a ales intelectualii de tip „omul nou”, și i-a transformat în neoameni, după chipul său hidos lipsit de orice empatie. Prin frică! Ca o fiară cu o mie de fețe. De ce? Pentru că pe intelectualii de rit nou, a putut să-i cumpere cel mai ușor. Ei doar trebuiau să dea din gură, să deschidă jurnale, să iînființeze televiziuni, să predea studenților în formare, să explice beneficiile de a nu mai fi un om religios. Când morala creștină dispare, totul e permis. Și vedem acum rezultatele armei conceptuale, la orice pas.

Astfel a apărut de câțiva ani termenul de corporatist. Unii dintre ei. O majoritate! Adică, o specie anume de pseudo intelectuali, care au ca și bază morală, cărțile alea două trei, de motivație personală din telefoanele alea smart. Ei sunt motivaționalii. Vă învață cum să vă iubiți doar pe voi, și mai ales cum să pricepeți voi că a ajuta pe altul e mare păcat. Iți faci karmă negativă, băi! Fii egoist, calcă pe cadavre, treci cu bocancii peste toate învățăturile creștine, în speranța ca o să ajungi în Bali, Maldive etc., și o să-ți pui pe insta poze mai mișto decât ale șefului care te sfârtecă cu ședințele. Cu spălatul pe creier, cu neoanele care-ți nenorocesc neuronul și cu bețiile din așa zisele team-buildinguri. Adică, &@rvăsăria. Ca să te aibă în poze dacă îndrăznești să deschizi gura.

Nu mai așteptați tancurile! Ele sunt deja aici de ani de zile, și bombele lor apar la televizoare de dimineața până-n noapte sub denumirea nouă de lideri de opinie! Da? Ei sunt bombele, gloanțele sau armele albe. Fiecare dupa cum vrea să fie. Unii mai soft, altii mai hard. Pe limbajul „melcilor de carosabil”, adică, trotinetiștii cu rucsăcelul din dotare și smartul devenit prelungirea cuiva, man! Și sunt „cetățeni”… O ard dubios cu drepturile minorităților, dar nu orice fel de minorități! Nooo! Doar alea sexuale! Că sunt cetățeni uie și au drepturi. Tu, dacă ești un om normal, nu ai nici un drept. Că așa e în neomarxism, progresism, sau cum naibii vrei să-i spui. Tu, majoritate, trebuie să te pui în genunchi și să ceri scuze că ești retrograd și îți faci cruce la biserică sau mergi la sinagogă sau moscheie. Nu ai voie. Trebuie să fii „open mind”! Că altfel ai încurcat-o rău. Arma conceptuală zisă și ideologică a lovit din plin în fiecare zi câte puțin. I-ați văzut pe ăia de ieșiseră săptămâna trecută prin piețe? De strigau că ei vor ovare? Ăia sunt consecințele acestui tip de război hibrid. Ați văzut lovitura de stat? Altă consecință a razboiului hibrid. Trebuie să iasă din urnă cine vor ei, nu cine e votat de majoritate. Până și la alegerile presupuse libere, minoritatea hotărăște. Nu mai există pluripartidism. Există un singur partid, neomarxist cu mai multe fețe. Vopsite precum lupii îmbrăcați în oi. Talibanii de la mica casă albă pârjolesc totul în urmă, până pe 20 ianuarie. În speranța că haosul adus de demoncrați va fi fatal. Tuturor!

Turma nu gândește, nu are idei, nu vorbește. Turma doar execută! De asta e turmă! Oile negre, sunt alea de au ieșit din rând, sau nu au fost niciodată în turmă! Cei ce nu pot fi manipulați, mințiți în general. Cei care au neuroni funcționali. Anticorpii, cum s-ar zice. Sunt o mână de oameni! Dar ce mână! Ei, prin curajul lor asumat, pot ține piept tancurilor ideologice ale uie, mult mai puternici decât marea gloată. Știți de ce? Pentru că acolo Sus, este un Dumnezeu care are alte legi decât sunt astea pe pământ. Acolo Sus este vorba despre calitate și nu despre cantitate. Și El a lăsat de la facerea lumii echilibrul perfect. În nebunia ce a cuprins lumea azi, calitatea anticorpilor, în speță, a oilor negre, contrabalansează turmele talibane cu drepturile în gură. Războiul hibrid conceptual, este deja pierdut de hoardele soroșiste. Și ei știu asta mai bine decât oile negre. Știu că lațul se apropie, pentru că și l-au pus în jurul gâtului singuri. Nu i-a obligat nimeni. Chestiunea importantă e că cei 30 de arginți au fost livrați degeaba. Încă o dată finalul va fi același. Cautați-le o țarină a sângelui, ca să aibă niște măslini pe care să-și agațe frânghiile. Pentru că tancurile ideologice prin bombele lor, vor sfârși agățate de ramuri. La fel ca acum 2000 de ani. Pentru că niciodată, dar niciodată, cantitatea nu va avea câștig în fața calității și „anticorpii” au un aliat ce nu poate fi învins de absolut nimeni. Satanei i se îngăduie să-și facă treaba, până într-un punct. De El! Nu face satana de capul lui. Pentru ca mai ales el își cunoaște Stăpânul! Și nu face niciodată mai mult. Nu poate, nu are voie și nu va câștiga! E folosit doar ca să învingă binele!

„Cine este mare ca Dumnezeul nostru? Tu ești Dumnezeul nostru care face minuni!”…. Domnul să vă miluiască!

Teoria aisbergului, cunoscută și sub numele de „teoria omisiunii”, este o abordare narativă atribuită celebrului romancier american Ernest Hemingway. E o tehnică literară aparent simplă, dar în realitate profundă și stratificată, prin care autorul lasă multe lucruri nescrise, ascunse sub suprafața cuvintelor, asemenea unui aisberg, al cărui volum major rămâne invizibil sub apă. Hemingway credea că adevărata esență a unei povești nu trebuie să fie exprimată direct, ci sugerată subtil prin dialog, gesturi sau acțiuni aparent neînsemnate. Îmi place să îmi imaginez că nuvela Bătrânul și marea, poate cea mai emblematică operă a lui Hemingway, este piatra de temelie a acestei teorii, și nu neapărat influențele sale din perioada când a fost jurnalist, în care stilul minimalist și concis era o necesitate a vremii. În paginile acestei capodopere, Hemingway atinge culmile acestei tehnici, lăsând cititorul să simtă povara neexprimată a luptei dintre Santiago, bătrânul pescar, și forțele naturii – o luptă care transcende simpla prindere a unui pește și devine un simbol al încercării umane de a găsi un sens în fața destinului implacabil.

Mulți critici literari s-au avântat să comenteze pe marginea acestei teorii, unii analizând-o cu discernământ, alții lăsându-se purtați de o superficialitate tulburătoare. Unii au afirmat, poate cu ușoară aroganță, că Hemingway s-ar fi concentrat doar pe elementele vizibile ale poveștii, fără a explora direct marile teme care zac adânc în substratul operei sale. Dar tocmai în această „concentrare” stă geniul său – în abilitatea de a spune mai mult prin ceea ce nu spune, lăsând cititorului sarcina de a decripta semnificațiile ascunse, de a pătrunde în profunzimile nevăzute ale aisbergului. Totuși, ceea ce mă intrigă acum este o altă interpretare a teoriei lui Hemingway. Aș numi-o, mai degrabă, teoria înghețării minților. Nu mă refer aici la cititorii subtili și atenți, capabili să descopere mesajele ascunse, ci la cei care au ales să se lase pradă superficialității epocii moderne, captivii ecranelor și ai divertismentului instant. Asemenea unui aisberg care rămâne inert și înghețat, mințile celor care nu mai citesc, care își hrănesc spiritul exclusiv din surse facile, pierd capacitatea de a explora adâncimile, de a pătrunde dincolo de aparențe. Ei sunt aceia care își limitează înțelegerea la ceea ce este vizibil la suprafață, incapabili sau poate chiar lipsiți de dorința de a descoperi complexitatea lumii care îi înconjoară.

În esență, teoria omisiunii devine, astfel, o oglindă a realității noastre contemporane. Nu doar că noi, ca societate, am renunțat la arta de a citi cu adevărat, dar am început să uităm cum să gândim profund. Trăim într-o eră în care ecranele ne oferă răspunsuri rapide și soluții instant, dar, asemenea unui aisberg, adevărul rămâne ascuns, îngropat sub straturi de ignoranță și superficialitate.

Teoria aisbergului, mă gândesc eu, nu se referă doar la ceea ce vedem în povestirile scurte ale lui Hemingway sau la subtextul narativ. În jurnalism, acest principiu capătă o dimensiune și mai profundă. Ai în față o știre – rece, calculată, aparent completă – dar nu e decât vârful aisbergului. Cele 20% pe care le vezi, cifrele și faptele prezentate, ascund mult mai mult dedesubt. Acolo, sub suprafață, se află acei 80% care rămân nevăzuți: detalii esențiale, adevăruri incomode, întregi fire narative neexplorate sau intenționat omise. E ca și cum am privi la o iluzie controlată, în care faptele sunt împachetate frumos, dar care ascunde o realitate tulburătoare. Și poate că nu este vorba doar de tăcere sau de ignoranță. Aici intervine „teoria înghețării rațiunii”. Acest fenomen nu este o simplă omisiune, ci un proces activ prin care informația esențială, deși la îndemână, este congelată, izolată de privirea publicului. Se prezintă un fragment, se decupează realitatea în favoarea unor interese sau strategii care manipulează percepția. Este o artă subtilă a deformării adevărului, în care minciuna nu apare direct, ci prin acele goluri tăcute, prin absența contextului sau prin selecția deliberată a faptelor. 80 la sută din aisbergul realității este îngropat sub apele reci ale manipulării, iar rațiunea, acel instrument care ne ghidează în căutarea adevărului, rămâne captivă, înțepenită într-o stare de hibernare, înghețată de forțe externe care îi blochează accesul la lumina adevărului.

Bietul om, dacă nu și-a găsit serviciul viselor lui la: ONU, NATO, EU, omul a încercat cu perseverență, iar până la urmă a reușit. Totdeauna am apreciat perseverența omului și dacă mă iau după un proverb arab, chiar apreciez: „Perseverența îi aduce omului și rău și bine”. Pentru el aduce binele: alte partide de golf, alte zboruri de lux. Pentru noi a adus un avion care a zburat peste ocean care o să ne spună ce este bine să facem pentru că noi nu știm. Sincer să fiu mi-e și frică să mai scriu, până ajunge articolul la redacție se schimbă hora politică și dăm din sârbă în vals. Ascultam o doamnă avocat care are și un doctorat în Drept Constituțional (doctorat pe bune) care vorbea despre „Lovitură de stat”. Mă gândeam și eu la această lovitură, dar îmi spuneam: cum să dea domnule această lovitură, când de zece ani el numai stă în acel palat. Așa că eu o să numesc „Lovitură de palat”. Dar ce este lovitura de stat și să caut câteva exemple prin ungherele istoriei. O lovitură de stat reprezintă o acțiune prin care un grup restrâns, adesea militar sau politic, preia controlul asupra unui guvern, în mod obișnuit prin metode nelegitime sau violente, fără a respecta procedurile democratice. Scopul poate fi eliminarea unui lider, schimbarea regimului sau preluarea puterii. Exemplele din istorie ne „onorează”: Lovitura de stat din Chile (1973)- Generalul Augusto Pinochet a condus o lovitură de stat care a dus la răsturnarea guvernului lui Salvador Allende, rezultând într-un regim autoritar. Lovitura de stat din Turcia (1980): Armata turcă a intervenit pentru a prelua controlul în urma instabilității politice și violențelor interne, instaurând un regim militar. Lovitura de stat din Egipt (2013): Armata egipteană a destituit președintele Mohamed Morsi, în urma protestelor masive împotriva guvernării sale. Lovitura de stat din Ucraina (2014): Protestele au dus la schimbarea președintelui Viktor Ianukovici, ceea ce a fost considerat o lovitură de stat de către susținătorii acestuia. Aceste evenimente ilustrează modul în care loviturile de stat pot schimba drastic structurile politice ale unei țări, adesea cu consecințe pe termen lung asupra stabilității și democrației. Dar cum spunea domnul Adrian Severin: „În mod normal, loviturile de stat sunt date de cei care nu au puterea și o vor. În România, sunt date de cei care au puterea și nu vor să o lase”.

Am împărțit iar țara în două tabere: tabăra suverană și tabăra pro- NATO și UE. Pe vremuri și Băsescu o împărțise în: omul slab și omul gras. Inginerie curată. Cei din tabăra suverană se întrebau dacă există un organ politic din exterior care să intervină în acest joc pentru a salva voturile celor nouă milioane de oameni. Un fost colonel de securitate (subversiv și împănat cu amintiri) a început să țipe: priviți cum caută aceștia forțele externe?” Domnule colonel, tocmai a trecut avionul și a ordonat „stop joc”. Cine caută forțe externe când ele sunt chiar la noi în bătătură?

La un post de televiziune au apucat să prezinte rezultatele până la ora închiderii urnelor din diaspora, în diaspora votul începuse de cinci ore: Lasconi două voturi, Georgescu o sută. Cred că și acest fapt a speriat lumea nevăzută ce ne învață democrație, că doar și acest demo poate fi democratic, nu? Donald Trump jr. A scris pe pagina domniei sale: „Uau, uite ce se întâmplă în România! Curtea Constituțională tocmai a anulat primul tur al alegerilor prezidențiale. O altă încercare Soros/marxistă de a manipula rezultatul și de a nega voința oamenilor. Ea va pierde și ei știu asta”. Dacă este așa, să sperăm că dânsul are dreptate. „Ei vor pierde”. Sau poate avocatul Gheorghe Piperea a intuit bine: „Curtea Constituțională a decis să îl re-înscăuneze președinte pe Iohannis, practic pe perioadă nedeterminată. A făcut-o prin auto-sesizare și exclusiv pe baza unor rapoarte ale serviciilor secrete. Acesta a fost scenariul de la început. Chestia cu Tik Tok și rușii era pretextul”.

Acum să vorbim despre pierderea democrației. Pierderea democrației poate avea consecințe serioase asupra societății, individului și sistemului de guvernare. Iată câteva dintre problemele majore care pot apărea atunci când democrația este compromisă sau distrusă. În absența unui sistem democratic, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, cum ar fi libertatea de exprimare, libertatea de asociere și dreptul la un proces echitabil, pot fi restricționate sau complet îngrădite. Cetățenii devin vulnerabili la abuzuri din partea autorităților. Pierderea democrației poate duce la instaurarea unor regimuri autoritare, în care puterea este concentrată în mâinile unei singure persoane sau ale unui grup restrâns. Aceste regimuri pot utiliza violența, cenzura și propaganda pentru a menține controlul. Democrația promovează dialogul și consensul. Atunci când acest sistem este subminat, societatea poate deveni polarizată și divizată, cu grupuri care luptă pentru putere în loc să colaboreze pentru binele comun.

Fără o democrație funcțională, mecanismele de control și de responsabilizare sunt slăbite, facilitând corupția în rândul liderilor. Deciziile sunt luate în spatele ușilor închise, iar cetățenii nu au mijloacele necesare pentru a influența sau verifica gestionarea resurselor publice. Instaurarea unui regim nedemocratic duce la afectarea independenței instituțiilor statului, precum sistemul judecătoresc sau mass-media. Acest lucru alterează statul de drept și diminuarea încrederii cetățenilor în aceste instituții. Regimurile autoritare pot fi incapabile să răspundă la nevoile cetățenilor, conducând la probleme economice crescute, inegalitate socială și, în unele cazuri, instabilitate sau conflicte violente. Îngustarea libertăților poate determina tinerii și intelectualii să părăsească țara, căutând oportunități în regimul democratic. Această pierdere de capital uman poate afecta dezvoltarea economică și culturală a națiunii. Un sistem politic lipsit de legitimitate poate crea o neîncredere generalizată în politica și instituțiile publice, ceea ce face și mai greu să se revină la un model democratic. Generații întregi pot crește fără a avea o înțelegere a valorilor democratice. În concluzie, pierderea democrației nu afectează doar structurile politice, lovesc profund asupra tuturor aspectelor vieții sociale, economice și culturale. Este necesar să fim conștienți de importanța democrației și să o protejăm. Dar să fie pace și să nu uităm să aplaudăm pe domnul președinte când o să ne ureze la sfârșitul anului 2025 cum: Semne bune „anulare”.