Motto: „Cum sa uit? Nimic n-am uitat, îmi aduc aminte de fiecare vis pe care l-am visat în somn și de fiecare vis pe care l-am visat treaz, cu ochii deschiși . Cum sa uit pe mama și pe tata? Cum sa uit pe frații mei și surorile mele? Cum sa uit neamurile noastre? Cum sa uit chipurile și faptele oamenilor? Nu. Nu, n-am uitat nimic.” (Zaharia Stancu)
Îmi este frică să deschid televizorul, unde te uiți vezi: proteste, foamete, război, morți, tristețe. Noroc că avem prezentatoare care ne anunță printre sânii bine asezonați că a mai murit un cântăreț sau actor, dar sigur el a murit pentru că nu se vaccinase la timp, a fost vaccinat în contratimp. Autoritățile ne spun să stăm în casă, dar vin facturile și parcă nu ne lasă. Așa cum nu-l lăsau rănile din trup pe vestitul „Peneș Curcanul” din poezia lui V. Alecsandri să ajungă acasă. Da, dar Războiul de Independență a fost una, iar războiul: vaccinat, nevaccinat, este alta. „Din câmp, de acasă, de la plug/ Plecat-am astă vară/ Ca să scăpăm de turci, de jug/ Sărmană, scumpă, țară „Sărmana, scumpă țară” și joaca cu democrația, ne jucăm în acest stat (așa cum spunea „excelența sa, președintele”) în acest stat „eșuat” cu dezamăgirea din noi și cu visele amânate a nu știu câta oară.
Dacă nu mai privesc la televizor să văd filmele cu vampiri și zburători închipuiți, războaiele fantastice cu locuitori din alte locuri ale galaxiei, dacă nu mai citesc ziare, atunci de unde mai aflu ce se întâmplă în această lume…? Ca să te protejezi de virușii dezinformării trebuie să umbli cu ochii închiși, și da, stai acasă să nu mai vezi hidoșenia lumii. Să nu uiți Darie…! Cum să uit…? Nu, n-am să uit nimic.
Pentru ziarul „Le Monde” într-un articol semnat de Maxime Benoît-Jeannin cu titlul „Complexul de superioritate al Chinei”, spune: În globalizarea (sinicizată) succedând sistemul internațional impus de Statele Unite în 1945, democrația liberală nu este mai legitimă decât autocrația. Într-adevăr, de ce ar fi, când știm ce se află în spatele expresiei „democrație liberală…? Sistemul impus este traducerea imperialismului primei puteri mondiale care decide să conducă totul”. Deci, (așa cum spune domnul Arghezi) „Frați iubiți face-ți găuri unde știți, iar ne vine controlorul”.
Citeam ce spunea un bun prieten, Constantin Gheorghe, fost inginer la TAROM și jurnalist. „Acum vreo 15 ani citeam în The Economist, fie în Financial Times un articol despre cum numărul de articole economice în care apare cuvântul „recesiune” indică probabilitatea apariției unei recesiuni. Acum ar trebui să aplicăm metoda și să numărăm articolele în care ni se argumentează de ce China nu va întrece SUA și Occidentul european în diverse domenii economice, tehnice și tehnologice. Frecvența apariției unor astfel de articole a crescut brusc după declanșarea pandemiei, și se accelerează de vreo câteva luni, pe fondul unor eșecuri tot mai evidente ale pomenitelor țări. Multe dintre articole exprimă o frică pe cât de reală, pe atât de mare, de avansul luat de China în tot mai multe domenii.” Câtă dreptate are bunul meu prieten, logica lui este imbatabilă, este cum am spune: Reclama este sufletul comerțului, dar în general când scad vânzările treci pe reclamă agresivă. Nu dau exemple…!
Un alt bun prieten, Dan Stoica, regizor de teatru și film și scriitor, un om care a emigrat acum 30 de ani în Austria spune: „Subliniez din prima clipă că nu cred în conjurații, guverne mondiale, semne mistice cu apocalipsa la mic dejun și alte năzdrăvănii. Da, există structuri care nefiind publice trag sforile, dar o fac fiecare pe barba lor. China împotriva USA, zidarii împotriva Bisericii Catolice, guvernele împotriva popoarelor, băncile împotriva clienților și cel mai important:oamenii împotriva Omului ca purtător al unei civilizații. Este o criză de creștere a întregii omeniri. O reașezare a raportului cu mediul în care trăiește, și este o răfuială a trecutului cu propriul viitor”.
Ce pot să mai spun…? Să spun ca „marele” președinte francez: „Au moins les amerder jusqu au bout”. „Amerder” și marele președinte care ne sune pe un ton colorat de înțelesuri, sau mai bine „s-a scăpat” așa aiurea, spunând: Vom continua cu presiunea pentru cei care nu vor să se vaccineze, măcar să-i scoatem din sărite până la capăt”!
Iar mă întorc la Zaharia Stancu și spun: „Să nu uiți Darie…!”
Lasă un răspuns