Nu doar plecarea lui Câțu trebuie sărbătorită, ci și cea a tuturor figurilor odioase și hidoase din prejma acestuia… Alungarea cu „Zâttt de aici!” inclusiv a celui mai plângăcios personaj din suita de „ipochâți”… A reprezentantului oficial cu detractări despre orice… Sigur, nici nu va apuca superman-ul „pleosc” să-și împacheteze pelerina că individul responsabil cu delațiunile va fi ajuns într-un alt post adăpost. De unde se va ocupa tot cu reclamațiile penale, că dacă îl pui la muncă se alege praful de toată „cariera” lui… Și ‘geaba se căznesc să înțeleagă băieții de la AUR de ce a tocmit acesta o plângere la poliție pentru amenințări când i s-a spus, de la tribuna parlamentului, că „va da socoteală”, pentru că, într-un fel, bietul nefericit are oarece dreptate… Păi’, despre ce să dea socoteală, politică ori de guvernare, când el nu a făcut altceva decât să se smiorcăie și să bage bățul prin gard?…
Pesemne, acum o să i se facă și lui un institut cu teme de milogeli holocaustice… Un alt careu al fraților-dinamită, scăpărătoarea într-o parte, la președinție, fitilul în cealaltă… Să împresoare bine mămăliga… Unul cu reclamații-narațiuni, celălalt cu redactarea de narațiuni… Unul consilier pe tema holocaustului, celălalt parte la vreun institut de promovare, nu doar a victimizării de gheșeft, ci și de „popularizare” a vieții evreiești… Că, de acum înainte, astea două vor merge împreună în tematica de schilodire a realității noastre istorice… Realitatea evreiască impusă la nivel de aprofundare (că am trecut de simpla cunoaștere, nu?!), dimpreună cu însușirea istoriei „vieții evreiești”…
Și totuși, de ce beteșug să sufere oare acest personaj încât să-și facă un nume doar din vărsarea de venin prin delațiunile penale?! Și, mai ales, cum de săvârșește astfel de mâncărimi, din palma altora, fără o minimă documentare? Pentru că o altă plângere penală, tot împotriva AUR, a vizat un presupus afiș calomnios al formațiunii la adresa, pe atunci, a premierului în funcție Florin (încă Superman) Câțu… O plângere la Parchet vizând o „caricatură” făcută de cei de la AUR și promovată prin postere-pliant… Or, dacă băiatul trecea mai des pe la școală, poate să o facă și acum, de mână cu alde Câțu și alți corigenți și repetenți de prin politichie, ar fi înțeles penibilul în care s-a plasat… Pentru că ideea unei caricaturi la adresa oricărei figuri publice, lider și cu atât mai mult politician (pe care altfel oricum nu prea ai cu ce să-l bagi în seamă!), nu este o ofensă, ci o mândrie… Pentru că este vorba de un act artistic, o viziune a unui grafician, caricatura nefiind o butadă despre o butadă (în viață), ci o delicată analiză psihologică, o fină translatare între stările de ieri, de acum și, mai ales, din viitor, a celui „încondeiat”, pe care doar un bun observator o poate face în câteva linii de tuș… Caricatura este în sine o artă a artelor vizuale în care se îngemănează nu doar talentul în tuș ori creion a artistului, ci și experiența în a sesiza, analiza și reda, aproape empatic, trăsăturile celui vizat.
Dar cetățeanul-turnător, fost „special” pe lângă guvernul României („fost” doar în raport cu guvernul în care s-a găsit, dar un activ pe oriunde va ajunge), nu are o minimă cultură, confundând și „stilurile”, și timpurile, și vremurile… Pentru că în posterul respectiv nu era nici măcar vorba despre o caricatură, ci despre o poză a lui Câțu (da, e drept, el însuși o caricatură în viață!), având desenată o mustață „degetar”…Și ce vină a avut „artistul” că modelul aduce în linii mari, în contur de profil, cu figura unui satrap?… Dacă ar fi semănat cu Nero ori Caligula, și era caricaturizat cu frunze de lauri „înspițați”, mai făcea numitul reclamant plângere? Sau nu, pentru că nu avea cum să mai lege infracțiunea „pamfletară” de veșnica pomenire și continua victimizare holocaustică a reclamagiilor de serviciu?… Dar așa, s-a mai găsit de o creangă putredă pe post de băț în gard…
Lasă un răspuns