Sculptorul Curcan – Dumbravă Adrian sau „Trecerile succesive din concav în convex și din convex în concav…”

Sculptorul Curcan – Dumbravă Adrian s-a născut la Iaşi, în anul 1951. Ca studii academice a urmat în perioada 1969 – 1974 Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu”, Specializarea Sculptură, din Cluj-Napoca, iar în anul 2010 și-a dat Doctoratul în Arte Plastice și Decorative, la Universitatea de Vest, Timișoara. Ca activitate profesională putem aminti următoarele: Profesor de sculptură la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din Bucureşti; 1998 – 2013 – Inspector şcolar de specialitate, Arte Plastice, Bucureşti. Din anul 1992 – Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Ca expoziții personale avem: 1978, 1987 – Galeria Apollo, Drobeta Turnu Severin. Expoziții de grup au fost: 1974 – 1989 – Drobeta Turnu Severin, România; Mraconia, România; 1976, 1977 – Timișoara, România; 1977 – Expoziție Națională, București, România; 1978 – Negotin, Serbia; 1979, 1984 – Zaječar, Serbia; 1983 – Expoziție de sculptură, San Marino; lucrare: Dr. Ștefan Odobleja (bust); 1990, 1991 – Bienala de plastică mică, Galeria Orizont, Bucureşti; 1993 – Salonul Municipal, Teatrul Național, Bucureşti; 1994, 1996, 1997 – Galeria Orizont, Bucureşti; 1997, 2006, 2010 – Desenele sculptorilor, Galeria Simeza, Bucureşti; 1999 – Bienala Internațională „Dantesca”, Ravena, Italia; lucrarea: Purgatory, sculptură în bronz; „Plastică mică”, Galeria Orizont, Bucureşti; „Sculptori români contemporani”, Atena, Grecia; 2000 – Muzeul de Artă, Buzău; 2000, 2001 – Salonul Municipal, Galeria Orizont, București, România; 2001 – 2003 – Târgul Internațional de Arte Vizuale (TIAV), București, România;  2002 – World Trade Plaza, București (participare la trei expoziții); 2003 – World Trade Plaza, București, România; 2007, 2010 – Salonul Municipal, București, România; 2009, 2010 – Saloanele de artă, Brașov, România; 2010 – Palatul Șuțu, București, România; Palatul Voievodal „Curtea Veche”, București, România; Salonul Național, Brașov, România; 2011 – Salonul Național, Târgoviște, România.

Simpozioane la care a participat au fost: 1978 – 1989 – Simpozioanele „Mraconia”, Timişoara; 1994 – Simpozionul Național de la Oarba de Mureş, lucrare: Pomenire, piatră; 1996 – Simpozionul Național de la Oarba de Mureş, lucrare: Ofrandă, piatră; 2004 – Simpozionul Național de la Pitești, două lucrări: Armonie, marmură; Cuplu, marmură; 2005 – Simpozionul Național de la Pitești, lucrare: Cascadă, marmură; Simpozionul Internațional de la Pitești, lucrare: Fântână, marmură, sculptură monumentală; 2006 – Simpozionul Internațional de la Castelraimondo, Italia, lucrare: Cascadă, marmură, sculptură monumentală; 2007 – Simpozionul Național de la Drăgășani, lucrare: Înotătoare, marmură; 2008 – Simpozionul Național de la Arieșeni, lucrare: Conifer; Simpozionul Internațional de la Breaza, lucrare: Cuplu 3, marmură, sculptură monumentală; 2009 – Simpozionul Național de la Miroși, Argeș; lucrare: Înotătoare, sculptură monumentală; 2011 – Simpozionul Național de la Miroși, Argeș; lucrare: Cuplu, sculptură monumentală. Ca lucrări de artă monumentală avem: 1979 – Consonanţă, monument dedicat lui Ştefan Odobleja (savant), marmură și bronz. Volume publicate de autor: Teoria generală a gravitațiilor opuse (The General Theory of the Opposed Gravitations), Editura Nouă, București, 2009 (2011, 2012 – ediții revăzute și adăugite).

Premii și distincții primate de-a lungul carierei: 2012 – Premiul II acordat pentru lucrarea Teoria generală a gravitațiilor opuse, prezentată în cadrul Simpozionului Internațional „Universul științelor”, organizat de Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, Facultatea de Fizică, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași, Asociația Cultural-Științifică „Vasile Pogor”, Iași.

Despre opera sa criticul de artă Constantin Prut spune următoarele: „Sculpturile lui Adrian Curcan sunt realizate într-un moment de echilibru între tendințe opuse și complementare. Lucrările sale trădează în același timp prezența unor aspirații ordonatoare, raționale și presiunea unor energii lăuntrice, explosive, afectând coerența volumelor. Acest joc al principiilor formative modifică în mod evident structura onolitică a compozițiilor, asigurând o transparență și un regim al golului și plinului. Trecerile succesive din concav în convex și din convex în concav, acuzând o anume organicitate, își păstrează fluiditatea în ciuda accentelor imprevizibile. Astfel de procedee plastice se pot recunoaște în cele mai diferite dintre lucrările sale, fie că acestea sunt mai sensibile la construcția figurativă,  fie că evoluează la limita abstracției.”

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*