Când tragedia nu este doar a acelora ce-și numără morții…

Și totuși, macabri nu sunt cei ce militează pentru respectarea drepturilor cetățenești și neimpunerea vaccinării obligatorii, acum doar cu un vaccin, dar care poate deveni precedent pentru orice viitoare substanță (iar medical spus, deja de acum nu mai este vorba doar de un singur vaccin, ci despre cel puțin două tipuri distincte ca mijloc de acțiune și „activare”), cei siniștri în specularea situației sunt dară tocmai cei ce invocă numărul de îmbolnăviri și, mai ales, de morți pentru a justifica necesitatea forțării legilor pentru a face procedura obligatorie. Și suntem deja într-un soi de anomie a democrației… Pentru că, dacă astăzi doar partidele care se opun vaccinării obligatorii, nu vaccinului ca procedură medicală, sunt declarate „extremiste” de către guvernanți, și o parte a clasei politice, mâine vor fi catalogați ca iresponsabili șefii lor, dimpreună cu membrii de partid care nu se delimitează public prin vaccinarea în fața ecranelor! Pentru că o să ajungem și la acest mod de turnare a cenușii în cap, nu doar cu acel „Sunteți ateu?” ori „Ce ați făcut în ultimii cinci ani?”… Și care, sperăm, nu va deveni chiar laitmotivul pandemiei… Și, probabil, nu peste mult timp, simpatizanții, dar și cetățenii din cealaltă parte a liniei de segregare trasate de acești guvernanți iresponsabili, vor fi considerați extremiști. Și nu pentru că se opun vaccinării obligatorii, ad literam anti-covid, ci, din moment ce va trece suficient timp de la azvârlirea acuzațiilor inițiale, pentru orice altceva. Pentru că este o linie foarte subțire între translatarea „extremiștilor” anti-vaccinare în postura de negaționiști ai unei proceduri sanitare și declararea lor ca „nesupuși civic”.

Or, suntem în fața unui subiect prea delicat pentru fragilitatea fundațiilor noastre democratice pentru a-l lăsa pradă pozițiilor fără echivoc ale guvernanților, pe de o parte, și a unei părți din societatea civilă, pe de altă parte. El nu poate fi doar un „măr al discordiei” la nivel de discurs, de păreri și frustrări civice. Pentru că poate deveni și poliță de plată între politicieni, ca reprezentanți ai unora sau altora din cele două tabere de acum. De aceea este nevoie, pentru a nu a ajunge la adevărate distopii sociale, nu doar între cetățeni și guvernanți, ci în interiorul societății civice, de o intervenție de reglementare în spiritul Constituției. Pentru că acolo se află soluția eliminării oricăror viitoare conflicte. Iar dacă legea supremă spune că astfel de măsuri, de vaccinare obligatorie și de impunere a restricțiilor, se pot lua doar prin LEGE emisă de Parlament, și promulgată de către președinte, atunci trebuie să urmăm cel mai simplu mijloc de a păstra echilibrul dintre talerul restricțiilor dorite de către guvernanți și cel al justificării legale solicitate de către simplii oameni.

Astăzi însă, direcția este clar spre impunerea unei destructurări constituționale a actelor guvernamentale. Nu se mai emit nici măcar Ordonanțe de Urgență pentru impunerea unor restricții, pentru că ar trebui să treacă prin parlament, executivul utilizând pentru toate aceste acțiuni, nici nu mai contează dacă sunt restricții ori „beneficii” aplicate celor ce s-au vaccinat, simple Hotărâri de Guvern.

Doar că sistemul democratic este deja întins la maxim… Iar fără a sancționa acest abuz al guvernanților, o să ne trezim că acte de impunere a restricțiilor vor putea fi emise prin simple Ordine de ministru, al sănătății la început, apoi al transporturilor și muncii, după care sarabanda neconstituționalității va permite inclusiv autorităților publice locale să recurgă la asemenea acțiuni.

Și poate că noile măsuri decise de către guvernanți sunt justificate prin faptul că nu sunt a priori restricții la adresa nevaccinaților, ci beneficii oferite celor vaccinați… Trecând însă dincolo de faptul că tot despre o formă de discriminare este vorba, și o încălcare a normelor constituționale, pentru că nu se pot face legi pe grupuri sociale, sanitare, în perspectiva imediat următoare însăși beneficiile oferite celor vaccinați vor deveni izvoare de restricții. Culmea, în interiorul vaccinaților, adică a acelora ce beneficiază tocmai de avantajele asumării unui act sanitar. Pentru că vor apărea segregări cel puțin pe intervalurile de vaccinare, pe numărul de doze suplimentare postvaccinare, dacă nu și pe mărcile în sine de vaccin. Și atunci, oare ce va face sistemul cu toți aceia care, de exemplu, inițial vaccinați, nu vor face următoarele doze decise ca necesare? Pentru că nu vor putea fi încadrați automat în grupa celor nevaccinați, astăzi, deocamdată, singurii paria în viziunea guvernanților.

Și nu, nu este „democratic dar postesc” ca noi să dezbatem, „în timp ce mor zeci de români”, dacă este ori nu constituțional să vorbim despre necesitatea respectării existenței unui cadru legislativ. Prostesc este doar felul în care acceptăm ca după atâtea luni de stări și situații speciale, să nu se fi creionat o LEGE care să cuprindă aceste aspecte. Într-adevăr, o astfel de lege nu ar fi mai lăsat marje de intervenții nedemocratice… Pentru că trebuia să aibă clar definite numărul de câte ori poate fi prelungită, pe ce durată și durata maximă după care nu mai poate fi prelungită (când se poate veni cu o altă lege). Iar restrângerile pot fi decise doar în baza unor parametri măsurabili. Nu după criterii subiective, prin decizii conform cărora „vaccinații nu stau în carantină și pot participa la adunări” (deși pot fi infecțioși, nu?) iar celor prezumtivi sănătoși, dar nevaccinați, le sunt restrânse drepturile…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*