Biserică ortodoxă ori catolică?

De câțiva ani s-a renovat și s-a pus în circuitul turistic Cetatea Medievală a Severinului. Este un obiectiv măreț, care, alături de Muzeul Județean și castrul roman vorbesc de istoria acestor locuri și a locuitorilor lor.

Cetatea aceasta a fost construită de unguri în vremea regelui Ladislau I(1040-1095), ca fortăreață la Dunăre, ca punct strategic de importanță majoră pentru regatul maghiar, care asigura controlul Dunării și culoarului Timiș – Cerna, dar era și punct de sprijin în luptele cu pecenegii și cumanii, sau, după înființarea formațiunilor politice românești, cu românii. Nu a aparținut însă numai ungurilor, fiindcă atât Severinul, cât și Banatul de Severin, adică o bună parte din Oltenia și o parte din Banatul de azi, a revenit în repetate rânduri și românilor. Aici au adus ungurii trupele puternice ale cavalerilor ioaniți și ale cavalerilor teutoni. Odată cu creșterea pericolului turcesc, Cetatea Severinului a căpătat o importanță extraordinară nu numai pentru Țara Românească și pentru Ungaria, ci și pentru Europa însăși.

Sunt multe de spus despre istoria cetății Severinului. În rândurile de față mă opresc însă asupra unui aspect aproape neobservat de cei ce s-au ocupat de această problemă. În incinta cetății se află fondația unei biserici. Zidurile se ridică până la aproape un metru, dar e suficient ca să  ne dăm seama despre ce e vorba. În scrierile pe care le-am consultat, cât și în explicațiile date de către ghizii cetății, – istorici de formație de altfel -, am găsit precizarea expresă: biserică catolică. Mai mult, o doamnă care funcționa pe post de ghid adăuga că biserica este ,,o îngemănare între Occident și Orient, între lumea catolică și cea ortodoxă!”

Îmi permit să afirm și să susțin, că biserica din incinta Cetății Severinului nu este catolică, ci ortodoxă. Pentru aceasta mă bazez pe următoarele argumente:

– biserica din incinta Cetății Severinului este orientată cu altarul spre răsărit. Acest element este specific bisericilor ortodoxe. Numai în situația în care configurația terenului sau alte motive obiective împiedică orientarea altarului spre răsărit, el poate fi orientat spre sud, dar aceasta este o excepție. Bisericile catolice sunt orientate cu altarul spre Roma, acolo unde își are reședința papa, mai-marele acestei Biserici;

– biserica din incinta Cetății Severinului are formă de cruce. Este știut că în tradiția arhitecturii bisericești ortodoxe, bisericile pot avea două forme: 1) de cruce, amintind de jertfa Mântuitorului pe cruce; 2) de navă sau corabie, amintind de rolul Bisericii de a conduce pe enoriașii săi pe marea acestei vieți spre limanul Hristos. Aceste biserici reprezintă stilul bizantin de construcție, având ca punct de reper biserica ,,Sfânta Sofia” din Constantinopol, construită de împăratul Justinian(527-565) în secolul al VI-lea. În Apus s-a dezvoltat în primul mileniu stilul romanic, având ca specific construcțiile dreptunghiulare, în care predomină unghiurile și liniile drepte. Din secolul al X-lea se dezvoltă stilul gotic, având ca specific unghiurile frânte la arcadele ușilor, ferestrelor, bolților, vitraliile la ferestre etc.

– Biserica din incinta Cetății Severinului este împărțită în interior în cel mai curat stil arhitectonic ortodox în: altar, naos și pronaos. Intrarea e pe partea de apus;

– În zidăria bisericii din incinta Cetății Severinului se îmbină piatra cu cărămida arsă. Aceeași metodă de  lucru o întâlnim și la biserica Mănăstirii Cozia din sec. XIV și la biserica Mănăstirii Coșuna Bucovățul Vechi de lângă Craiova, din sec. XV-XVI, cât și la alte biserici românești din Evul Mediu.  Așadar, era o tehnică des întâlnită și frecvent folosită în construcția bisericilor românești ortodoxe din Țara Românească.

La biserica din Cetatea Severinului găsim toate elementele specifice stilului bizantin, dar nu găsim nimic specific stilurilor catolice. Nu negăm faptul că biserica putea fi folosită și de catolici în timpul cât cetatea era stăpânită de maghiari. Asta mai ales că în anumite perioade aici au funcționat chiar si episcopi catolici.  Totuși, bisericile se despărțiseră de la 1054, așa că lucrurile erau clare din punct de vedere dogmatic, liturgic, canonic etc.

Nu știm dacă aceasta a fost catedrala mitropolitană a Severinului, mai ales că în apropierea cetății, în grădina de azi a Liceului ,,Traian”, este fondația unei alte biserici ortodoxe mai mari. Cu siguranță că au mai fost și altele în zonă. Adăugăm și biserica ortodoxă din curtea Muzeului Județean, datată din secolul al VI-lea. Aceasta este numită însă în toată literatura de specialitate ,,bazilică bizantină”. Cei care au cultură istorică și teologică înțeleg bine despre ce este vorba. Aș ruga însă factorii de decizie ai muzeului, pe autorii care vor mai scrie despre această biserică, să aibă curajul și s-o numească …. biserică ortodoxă, ca să înțeleagă și omul cel mai simplu despre ce este vorba.

Din păcate, literatura de specialitate insistă asupra rolului Mănăstirii Vodița în stăvilirea expansiunii catolice, în răspândirea învățăturii creștine în părțile mehedințene. Insistă, de asemenea, asupra rolului extraordinar pe care l-a avut Sfântul Nicodim în construcția Mănăstirilor Vodița(1369-1374), Tismana(1378), Prislop și altele, despre care ne spune doar memoria locurilor și a oamenilor. Foarte bine! Sfântul Nicodim își desfășura însă misiunea sub oblăduirea voievodului Vladislav Vodă(1364-1377) și a urmașilor acestuia la tron. Se înscria pe linia unei viziuni politice. În spiritul acestei viziuni se înființează la Tr. Severin a doua Mitropolie din Țara Românească în 1370, Mitropolia Severinului. Este numit mitropolit de Severin  Antim Critopulos, care păstorește zece ani(1370-1380), devenind apoi mitropolit al Ungrovlahiei (1380-1401). Acesta era un grec învățat de la Constantinopol, care avusese acolo funcția de dicheofilax al patriarhiei ecumenice, adică avocat/jurist. La moartea mitropolitului Țării Românești (Ungrovlahiei), Hariton, este numit în locul lui de Patriarhia de Constantinopol, la cererea domnului Țării Românești și a boierilor țării, mitropolitul de Severin, Antim. La Severin va veni mitropolit  Atanasie(1382-1403), un ierarh cărturar, care va renova mănăstirile Vodița, Tismana și altele, dar va genera și o mișcare culturală în zonă fără precedent. Cei doi mitropoliți se regăsesc în documentele Patriarhiei Ecumenice ca participanți la ședințele sinodului patriarhal, deținând chiar locuri fruntașe(VI și VII) în ordinea ierarhică a membrilor acestuia. Se mai păstrează în arhive fragmente din corespondența acestor mitropoliți cu patriarhul Eftimie de Târnovo, care dovedesc înalta cultură teologică a  ierarhilor severineni.

Chiar și numai aceste biserici ne îndreptățesc să credem că  aici, la Severin,  a fost un puternic centru religios ortodox susținut material și politic de către autoritățile românești locale și centrale. Dacă acestea se luptau pentru a îndepărta stăpânirea și influența maghiară în zonă, Biserica se alătura acestui efort cu mijloacele și posibilitățile ei, contracarând prozelitismul catolic, zăgăzuind propaganda și interesele papalității de a-și întinde stăpânirea în spațiul carpato-danubian.

Respectăm valorile celorlalți, dar avem datoria sfântă față de adevăr și față de strămoși să apărăm propriile noastre valori și să nu le lăsăm terfelite și falsificate de către neaveniți.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*