România reeducată

Nu ne spune nimeni de unde a apărut ideea năstruşnică de a elabora un document programatic numit „România Educată”. Adică, un proiect politic în baza căruia să se dezvolte o strategie întinsă pe decenii de viaţă prin care se urmăreşte educarea întregii populaţii a unei ţări apreciată a fi înapoiată. Este o modalitate sigură de a induce tuturor, prieteni sau duşmani, o părere deloc onorabilă în legătură cu ţara, aflată în inima Europei, care se numeşte România.

Poate, şi e trist de-ar fi aşa, să fie vorba de ambiţia nemăsurată a unui profesoraş de provincie care ajuns preşedinte de ţară, pe căi susceptibile a reprezenta rezultatul unui număr de prestidigitaţie politică, şi-a dorit ca de la catedra instalată în Dealul Cotrocenilor să ţină populaţiei pe care o crede ignorantă o lecţie luminoasă de educaţie occidentală, transformând astfel întreaga Românie într-o imensă sală de clasă.

Raportul România Educată (Proiect al preşedintelui României) a fost publicat la 14 iulie 2021. Din documentul care, cu anexe cu tot, numără 136 de pagini în formatul cu două coloane largi pe pagină (adică, pe bune, 272 de pagini!) aflăm o mulţime de lucruri noi. Unele ciudate. De exemplu, din cuvântul introductiv al preşedintelui aflăm că proiectul său, numit România Educată, nu reprezintă un demers politic, ci cu totul altceva: un demers de politică… publică. „Acest proiect, cea mai amplă consultare națională din zona educației de până acum, nu este un demers politic, ci este un demers de politică publică” ne spune preşedintele. Care este, în viziunea domniei sale, diferenţa dintre un demers politic şi un demers de politică, nu aflăm chiar de-ar fi să ne chinuim cu citirea tuturor celor aproape 300 de pagini.

Dacă lucrarea (era să spun lucrătura) prezidenţială este sau nu un demers pur politic ne lămureşte conţinutul documentului promovat pe site-ul preşedinţiei, dar şi aspectul general şi modul lui de organizare. Despre conţinut s-au pronunţat specialiştii.

Spre exemplu, domnul Mircea Miclea, profesor de psihologie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și fost ministru al Educației constata că demersul prezidenţial „este unul politicianist, cu funcția de a promova o imagine, aproape la modul propagandistic, de la numărul de poze din interiorul documentului și până la numărul de persoane implicate în consultare. (…) O prostie repetată de 10.000 de oameni rămâne însă o prostie. Să nu confundăm adevărul cu numărul de voci care spun o propoziție”.

Ar fi păcat să nu amintim şi părerea octogenarului Nicolea Manolescu (membru fondator al Alianţei Civice, candidat la preşedinţie în 1992, până în 2000 membru al Consiliului Naţional al PNL (partid susţinător înfocat al domnului Iohannis şi ghidonat din umbră de acesta), părere exprimată în scrisoarea deschisă adresată domnului Iohannis după ce l-a ascultat vorbind despre proiectul prezidenţial de mare avengură numit România Educată: „Domnule Preşedinte, ca să fie educată, România trebuie să fie instruită. Educaţia fără instruire este rodul operei comuniste de spălare a creierului. Educarea tinerilor în spiritul valorilor naţionale, occidentale, democratice n-are nicio şansă în lipsa cunoaşterii profunde a acestor valori. Nu poţi respecta ceea ce nu cunoşti. Un om neînvăţat nu are nicio aplecare spre respectul acestor valori. Învăţarea este primordială, educarea vine la rând. […] La vârsta mea, Domnule Preşedinte, nu mai cred în reforme minune”.

Nici George Petrovai, într-un articol prin care doreşte să orienteze tânărul român în drumul său către educaţie ( „O sută de cărţi esenţiale”), nu rămâne indiferent faţă de realitatea educaţională actuală patronată ani îndelungaţi de actualul preşedinte. Realitate care a născut ambiguitatea aproape perfectă a proiectului prezidenţiel destinat „deşteptării” României: „Da, căci realitatea educațională a zilelor noastre pandemice este nu numai descurajantă în plan moral-spiritual, ci de-a binelea alarmantă: cursuri on line și tot mai mulți analfabeți funcționali (absolvenți de liceu și de facultăți pe bani, politruci și sinecuriști), proiecte naționale (precum România educată) la țanc terminate în coadă de pește, căruța așezată înaintea boilor sau educația (sexuală) mai înainte de temeinica instruire în spiritul valorilor naționale (credința strămoșească, limba maternă, istorie, geografie, cultura consacrată, tradiții) etc..

Şi fiindcă dl Miclea a adus în discuţie numărul de poze din document, o problemă de aspect (veţi spune), dar şi de propagandă politică, vă pot ajuta să vă formaţi singuri o părere. Documentul conţine 29 de fotografii frumoase, color. Cum îndrumă ele România în drumul său spre educare? Simplu. Din cele 29, nu mai puţin de 25 sunt poze ale preşedintelui Iohannis!

Iată deci cum, un proiect deosebit de ambiţios, prin care se vrea nici mai mult şi nici mai puţin decât educarea unui întreg popor, este transformat într-un adevărat album politic în folosul unui  singur om. Un om care, deşi nu a avut bucuria de a fi părinte, doreşte a fi prezentat în faţa contemporanilor, dar şi posterităţii, ca un mare iubitor de copiii, un adevărat simbol al României viitoare educată de el. În proiectul-program prezidenţial este prezent, există, trăieşte şi gândeşte, un singur personaj: Preşedintele. Preşedintele pozat cu copiii de la grădiniţă. Preşedintele alături de elevii de gimnaziu. Preşedintele prezent la deschiderea anului şcolar preuniversitar. Preşedintele participând, plin de bucurie, la Ziua Copilului. Preşedintele cu studenţii, discutând prieteneşte problemele învăţământului universitar. Preşedintele în vizită la Institutul de Cecetare-dezvoltare al Universităţii Transilvania. Preşedintele prezidând Conferinţa România Educată în 2020 etc etc. Găsim până şi o fotografie cu preşedintele zâmbind larg lângă un grup de copii estonieni. Probabil o încercare timidă de a prezenta românilor larga deschidere internaţională a viziunii prezidenţiale despre educaţie!

Dincolo de conţinutul stufos şi discutabil, prin elogiul evident adus preşedintelui Iohannis Programul România Educată s-ar încadra cu succes în “linia” documentelor oficiale ale anilor 80 din secolului trecut. Perioadă în care orice nou document oficial reprezenta un prilej de exercitare a cultului personalităţii genialului conducător.

Ar fi timpul ca după şase ani de vegetare în dealul Cotrocenilor, după tot atâta timp de plimbări inutile prin ţările largului mapamond, după îndelungaţii ani în care s-a socotit buricul României visând la guvernul meu, parlamentul meu, justiţia mea, dl. Iohannis să afle că România nu este ultima între statele civilizate ale lumii. Să afle că noi, românii, am adus din plin civilizaţiei mondiale prinosul inteligenţei şi culturii noastre.

S-ar putea ca, profesor de fizică fiind, Werner Klaus să nu fi auzit de Nicolaus Olahus, Grigore Ureche, Constantin Brâncoveanu, Dosoftei, Dimitrie Cantemir, de petiţia Supplex Libellus Valachorum, de Cantacuzino, Rosetti, Lipatti, Antipa, Kogălniceanu, Bălcescu, Grigorescu, Luchian, Porumbescu şi de sutele de români mai târziu care prin educaţia lor au înobilat poporul acesta, cultura europeană şi mondială. Enescu, Coandă, Brâncuşi, Palade, Iorga, Tristan Tzara, Paul Constantinescu, Paulescu, Babeş, Noica, Ţuţea, Eminescu, Eliade, Celibidache, Cioran  sunt numai câţiva dintre ei.

Nu suntem un popor de needucaţi, domnule Iohannis! Voi, politicienii de azi împreună cu cei care roiesc în jurul preşedinţiei şi guvernului, de mână cu cei care bântuie parlamentul, aţi adus ţara asta în pragul dezastrului educaţional. Şi continuaţi s-o faceţi cu încăpăţânare.  Noi n-am uitat miile de şcoli desfiinţate de voi cu ani în urmă, anularea practic a învăţământului gratuit, transformarea facultăţilor în fabrici de bani pentru cei care le conduc şi de diplome fără valoare pentru nefericiţii studenţi, moda doctoratelor pe post de floare la buzunarul sacoului cumpărat la Paris, lipsa respectului faţă de profesorii de toate gradele, salariile lor de mizerie, pensiile lor de subzistenţă, statutul lor social făcut praf.

Nu putem uita legile emise de voi prin care, precum viiturile de neoprit ale ploilor de vară, aţi surpat şi aţi rostogolit la vale întregul eşafodaj al învăţământului românesc. Aţi răsturnat valori. Aţi zăpăcit şi dezorientat părinţi şi copii. Aţi înlocuit românescul din educaţie cu orice altceva în încercarea voastră disperată de a ne americaniza ori englezi încă din fragedă copilărie. 

N-am uitat negarea încăpăţânată a istoriei şi tradiţiilor naţionale promovate de voi, lipsa respectului faţă de cultură şi de instruire, valul dărâmător al cosmopolitismului prost înţeles, mutilarea limbii române, înlocuirea tradiţiilor autohtone cu surogate importate pe considerente comercial-băneşti.

Nu am uitat exodul de creiere româneşti, ca nicăieri în lumea civilizată, pe care politicienii ca dumneavoastră l-au organizat şi încurajat fără să se gândească la consecinţe

Nu am uitat, domnule preşedinte, asaltul vostru organizat împotriva personalitălor reamarcabile ale medicinei, ştiinţei şi culturii româneşti, supunerea acestora oprobiului public, denigrarea lor, acuzaţiile nedrepte şi încătuşarea demonstrativă a unora dintre ei. Şi nu putem uita, fiindcă ne sufocă şi azi, nulităţile cu carnet de partid care cu sprijinul direct al dumneavoastră le-au luat locul în fruntea educaţiei şi culturii României.

Vreţi să ne educaţi, domnule Iohannis? Poate să ne reeducaţi, aşa cum se procedează cu locatarii penitenciarelor. Fiindcă prin măsurile luate, inspirate de nebunia unor lideri europeni sau transoceanici interesaţi, ajutat de pandemia aceasta ciudată, nu mai prididiţi să transformaţi ţara deja sărăcită din toate punctele de vedere într-un stabiliment de ispăşire pentru vinovaţi.

Suntem vinovaţi. Şi, aşteptând înfriguraţi reeducarea promisă, suntem deja pedepsiţi pentru prea multă răbdare, pentru credulitate, pentru că suntem prea temători, prea uşor de manipulat şi mult prea lesne de păcălit.

Da, suntem vinovaţi pentru că vă suportăm.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*