Conacul Drugănescu de la Stoenești (jud. Giurgiu), ridicat în stil brâncovenesc…

Știind că pe raza județului Ilfov nu se află nici o instituție muzeală actuală, în afara Palatului brâncovenesc de la Mogoșoaia și a mănăstirilor din salba ce înconjoară Bucureștiul, am aflat cu surprindere că a existat totuși un Muzeu de etnografie al județului Ilfov, găzduit de conacul Drugănescu (Târnoveanu-Știrbei) din Florești – Stoenești.

În volumul „Muzeul de etnografie și artă populară de la Florești – Stoenești”, editat de către Comitetul de Cultură și Educație Socialistă al Județului Ilfov, apărut în anul 1976 citez: „La 35 de Km nord-vest de orașul București, pe autostrada București – Pitești și la km. 30 pe șoseaua națională București – Bolintin Vale –  Potlogi, în comuna Florești – Stoenești, pe malul stâng al Sabarului, se află Muzeul de etnografie și artă populară al județului Ilfov, care dispune de colecții valoroase cu privire la viața, cultura și arta popular de pe meleagurile Vlăsiei și Burnasului, Luncii Dunării, Văii Mostiștei și ale șesului Bărăganului. Clădirea muzeului este un frumos edificiu – monument de arhitectură brâncovenească, construit în anii 1710 – 1715 de către Gavril Drugănescu, fost mare vornic de Târgoviște, în partea de sat a Stoeneștilor, numită Drugănești. Conacul a fost ulterior supus unor repetate restaurări, cu modificări evidente în stitul architectural, când la corpul central a mai fost adăugată o aripă ăn partea de vest. În anii 1940 – 1942, arhitectul Gheorghe Cantacuzino a mai adăugat în partea estică încă o aripă, iar foișorul al cărui acoperiș este susținut de opt coloane cu capiteluri sculptate în relief a fost și el puțin lărgit, creându-se proporții mai echilibrate întregului monument. Restaurările masive efectuate între anii 1965 – 1967 au adus clădirea la aspectul de astăzi, cu întregul exterior din cărămidă aparentă, iar foarte recent, vechea șiță de brad a fost înlocuită cu șiță de azbociment, astfel că în prezent, edificiul cu linii arhitectonice elegante și îndrăznețe se situează în rândul palatelor brâncovenești de felul celor de la Mogoșoaia, Potlogi, Sâmbăta, etc.” Lucrarea a fost întocmită de către Gheorghe Dinuță, macheta grafică a aparținut Mariei Văgâi, imaginile foto lui Viorel Florescu, iar tehnoredactarea a fost făcută de către Florea Grigorescu. Tiparul a fost executat la Întreprinderea poligrafică „Arta Grafică”, calea Șerban Vodă, nr. 133-135, sectorul 5 – București. În anul 1971 a fost amenajat în cele 13 săli ale conacului Muzeul de etnografie al județului Ilfov, cunoscut și ca „Muzeul de etnografie și de artă populară al Câmpiei Române”. Aici au fost expuse numeroase țesături populare, costume naționale, ceramică, unelte de muncă, mobilier popular, obiecte de metal, elemente de podoabă. La demisol erau prezentate meșteșugurile prelucrării lemnului și metalului, prin diferite ateliere de lucru, cu diferite unelte și produse, dar și industria casnică textilă și ocupațiile tradiționale. Nivelul superior era destinat secției de artă populară, care cuprinde colecții de obiecte selecționate și ordonate pe genuri și zone (îmbrăcăminte, covoare, diferite țesături, etc.). În anul 2005, conacul a fost retrocedat urmaşilor foştilor proprietari, iar patrimoniul mutat la Giurgiu, unde a fost depozitat temporar în mai multe locaţii. La sfârşitul anului 2006 a fost inaugurată „Secţia de etnografie” ce aparține de Muzeul judeţean „Teohari Antonescu”, găzduită la parterul sediului ce găzduieşte Consiliul judeţean şi Prefectura Giurgiu. Această secţie, puţin cunoscută de giurgiuveni, reconstituie în amănunt viaţa ţărănească din zona vlăsceană.

Astăzi comuna Florești – Stoenești se află la marginea de nord a județului Giurgiu, la limita cu județul Dâmbovița, pe malurile râului Sabar și pe malul drept al Argeșului. Este străbătută de autostrada București-Pitești, pe care este deservită de o ieșire. Această ieșire duce în șoseaua județeană DJ401, care o leagă mai departe spre sud de Bolintin-Vale, și spre nord-vest de Găiseni, și mai departe în județul Dâmbovița de Potlogi, Odobești, Costeștii din Vale, Mătăsaru, Mogoșani și Găești (unde se termină în DN7). Din acest drum, lângă Florești se ramifică șoseaua județeană DJ404, care duce spre est la Ulmi și mai departe în județul Dâmbovița la Brezoaele. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al comunei funcționau în plasa Sabarul a județului Ilfov comunele Florești și Stoenești-Palanga. Comuna Florești, formată din satele Floreștii de Jos și Floreștii de Sus, avea 1445 de locuitori ce trăiau în 370 de case și în ea existau o biserică și o școală mixtă. Comuna Stoenești-Palanga, cu satele Drugănești, Deleni, Gogora, Icoana, Palanga, Pălănguța și Stoenești, avea o populație de 2419 locuitori; aici existau o școală mixtă și cinci biserici (la Drugănești, Deleni, Icoana, Palanga și Stoenești). Anuarul Socec din 1925 consemnează formarea comunei într-o formă aproape de cea actuală, în plasa Bolintinul de Jos a aceluiași județ. Ea se numea Stoenești-Florești și avea 6032 de locuitori în satele Floreștii de Jos, Floreștii de Sus, Palanga, Stoenești și Icoana. În 1950, comuna a fost transferată raionului Răcari și apoi (după 1952) raionului Titu din regiunea București. În 1968, comuna a trecut la județul Ilfov, în alcătuirea actuală, tot atunci satele Floreștii de Jos și Floreștii de Sus fiind unite pentru a forma satul Florești. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu.

Ansamblul Drugănescu, aflat acum în județul Giurgiu după ultima reorganizare teritorială, cuprinde actuala clădire a conacului sus amintit şi Biserica „Buna Vestire“, zidită în 1723. Conacul a fost ridicat între anii 1710 şi 1715, de Gavril Drugănescu, mare vornic de Târgovişte, în timpul lui Constantin Brâncoveanu şi apoi în vremea lui Ştefan Cantacuzino, cucerit fiind de armonia, echilibrul şi spiritul artistic al ctitoriilor brâncoveneşti. Urmaşii lui, Preda Drugănescu şi fiul acestuia, Preda Scarlat Drugănescu, i-au continuat lucrarea, dar în timpul urmaşilor lui Scarlat a început decăderea ansamblului. În 1939, conacul a fost cumpărat de domniţa Marina Ştirbey Brâncoveanu, fiica prinţului George Ştirbey, cea care a fost prima româncă aviator care a pilotat un avion pe ruta Bucureşti-Stockholm şi a traversat Marea Baltică. Noul proprietar a iniţiat ample lucrări de restaurare, construcţia integrându-se în suita valorilor arhitecturii europene, individualizată prin spiritul său autentic, profund românesc, iniţiat de Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu şi impus mai ales la Mogoşoaia. Refacerea edificiului între 1965 şi 1967 i-a conferit aspectul de palat singuratic, ce străjuieşte imperial în mijlocul unui parc imens, cu arbori seculari, cum este dudul de peste 150 de ani, din apropierea clădirii. Structura monumentului cuprinde subsolul din bolţi de cărămidă, ridicat deasupra nivelului curţii, şi parterul, la care se ajunge urcând 12 trepte, aflate în interiorul foişorului. Loggia ocupă locul unei foste verande, cu acces de la parter. Exteriorul dispune de coloane brâncoveneşti din piatră, care susţin arcadele foişorului şi loggiei, şi oferă deschideri mari ce dau monumentalitate arhitecturii.

Trei palate brâncoveneşti din preajma Bucureştilor marchează un perimetru cultural arhitectonic unic, ce ne defineşte ca popor şi spirit creator şi rezonează”, cum frumos se exprima Preasfinţitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului, „…nu doar în linearitatea timpului, ci mai ales în veşnicie“. Este vorba despre palatele Mogoşoaia, Potlogi şi Drugănescu, ultimul mai puţin cunoscut, dar, din fericire, recuperat de eparhia vlăsceană în anul 2012 şi redat patrimoniului cultural ca o împlinire a testamentului ctitorilor. Aici funcţionează în prezent Centrul Pastoral-Cultural „Gavril Drugănescu“ şi este și sediul Protoieriei Bolintin. Acest nou Centrul Pastoral-Cultural găzduiește mai multe compartimente, dintre care amintim Biblioteca „Dimitrie Bolintineanu”, un muzeu de artă eclezială, un altul de etnografie şi artă populară, un centru de restaurare şi conservare a patrimoniului bisericesc, spaţii de creaţie, ateliere de pictură, de olărit, de ţesut, prelucrare a lemnului, împletituri şi costume populare, etc.. Spaţiile găzduiesc deasemenea activităţi ale Episcopiei, precum programele naţionale „Hristos împărtăşit copiilor“ şi „Alege şcoala!“, implementate în protoieriile Giurgiu, Bolintin, Hereşti şi Mihăileşti, dar și alte activităţi culturale, cum va fi de pildă simpozionul dedicat poetului Dimitrie Bolintineanu, născut pe aceste meleaguri. De asemenea, se are în vedere organizarea aici şi a altor simpozioane, întâlniri cu preoţii, conferinţe, la care vor fi invitaţi profesori din ţară şi din străinătate, care vor vorbi despre personalităţile locului. Centrul nu are un circuit închis. Porţile lui sunt larg deschise culturii, copiilor şi tuturor celor care vor dori să-şi desfăşoare activităţile aici. „Trebuie menţionat faptul că readucerea ansamblului în patrimoniul judeţului şi, implicit, în patrimoniul Episcopiei Giurgiului nu s-ar fi putut realiza fără implicarea directă, morală şi materială, a Preasfinţitului Ambrozie, care a dorit ca obiectivul să fie redat societăţii, culturii, după dobândirea lui de către Biserică“, a mărturisit părintele protopop Nicuşor Beldiman. Totodată, în colaborare cu Centrul cultural „Ion Vinea” din Giurgiu, cu sprijinul profesorilor și cu implicarea elevilor de la mai multe școli din nordul județului, la Centrul „Gavril Drugănescu” s-au desfășurat activităţi culturale diversificate,  cum ar fi: Ziua Culturii Naționale și comemorarea poetului național Mihai Eminescu, ziua Unirii Principatelor Române, Marșul pentru viață, Ziua Mamei și Ziua Copilului,  comemorarea lui Ion Creangă, săptămâna „Școala Altfel”, comemorarea I.L. Caragiale – prin piese de teatru, întâlniri cu membrii A.S.C.O.R., ziua Bibliei,  Ziua Națională, concerte de colinde, lansări de monografii și diverse publicații. De asemenea, aici au fost organizate numeroase cercuri pedagogice, consfături ale profesorilor, premierea elevilor olimpici, simpozioane, adunări eparhiale, conferinţe și întâlniri cu preoţii, la care au fost invitaţi profesori din ţară şi din străinătate. Totodată, în apropierea Centrului Pastoral-Cultural „Gavril Drugănescu”, a fost ridicată o biserică de lemn, lăcaș de închinare al noii Mănăstiri „Izvorul Tămăduirii”, având ca ocrotitori pe Maica Domnului, pe Sfinții Arhangheli Mihai și Gavriil, pe Sfinții Martiri Brâncoveni și pe Sfântul Teodor Tiron.

Iată cum, printr-o bună și duhovnicească lucrare s-a salvat un  monument de valoare națională, iar acum turiștii se pot bucura de existența a trei monumente arhitecturale brâncovenești aflate în apropierea Bucureștiului, respectiv palatele de la Mogoșoaia și Potlogi, dar și Conacul Drugănescu, construit în aceeași cheie arhitecturală.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*