Sinecura cultural-secularizată…

Și totuși, nu ar trebui să evidențiem mai întâi contribuția etnicilor germani la dezvoltarea culturală a spațiului românesc abia apoi să fluturăm și fișa neștiută a rolului comunității evreiești la „cizelarea” spațiului german?… Spațiul german cultural de la el de acasă, nu cel etnic de la noi… Sigur, nu ar fi musai, dar măcar ar fi loc de o prezentare pe o manșetă de curriculă… Dar, probabil, nu ar servi scopului „cultural-secularizat” de ei inventat, reinventat, încălzit și redospit întruna… Și cu adevărat a început a se răsuci lumea pe dos dacă evreii au ajuns a se folosi de reprezentarea germanică a unei culturi monumentale pentru a-și cânta (singuri) în strună pe încă o temă…

Nu, nu este nimic nou, nimic surprinzător în această „nouă” acțiune, pentru că, acolo unde găsesc o vulnerabilitate, un punct de vulnerabilizare, se înfig… Nu se strecoară câte unul, să ajungă la toți de laude (deși nu este vorba numai de preamările de sine, niciodată doar atât la ei), ci se înghesuie buluc… Acum au găsit un spațiu de expansiune („culturală”) pe o îngăduință germană… Sau o vulnerabilitate?!… Și năvălesc cu „1700 de ani de istorie” ai lor (în mare parte, o istorie știută doar de ei)… Și da, este treaba nemților ce vor să mai cultive political etnic prin cultura lor… Deși e mare păcat de valorile pe care le lasă în uitare… Dar ce treabă avem noi să ne împovărăm cu cei 1700 de ani ai lor?!… Și mai ales cui folosește generalizarea care acum apare doar ca șapou de șuetă etnică, dar mâine-poimâine va fi pansonată și pavoazată pe bannerul unei certitudini?… Faptul că evrei nu doar au contribuit la etosul cultural al unei țări, ci, așa cum deja ne-au pus în frunte acești păcală ai culturii de la noi, ai culturii seringii și botniței, și irefutabila aserțiune că ne-au și „cizelat”… A insinuării că și la noi „comunităţile evreieşti au cizelat cultura din care au făcut parte” (dixit ministrul culturii în preambulul, proiectului „1700 de ani de istorie şi cultură evreiască în Germania, 321-2021”)…  Și cum altfel, dacă „toate comunităţile evreieşti din toată lumea au conturat şi cizelat cultura din care au făcut parte”, după viziunea aceluiași opinent?… O mizerie ce va deveni dicton în două-trei alte evenimente culturale numai de ei știute…

Or, ce facem noi acum? Unde mergem cu jalba restituirii contribuției de educație, civilitate și cultură? Cum mai batem în toba civilizației de sorginte germanice dacă până și ei acceptă că au fost cizelați?… Într-o contribuție culturală care oricum nu înseamnă cizelare… Pentru că dacă am vorbi despre nevoia de îndreptare a unei națiuni-cultură, ar trebui să desprindem cele două noțiuni, ba, ar trebui să vorbim de un popor și ale lui scrijelituri de precultură…

În plus, să nu trezim nu numai cu procesul de „cizelare” pe care ar vrea să ni-l facă dovadă, dar și cu cei 1700 de ani trântiți și la noi pe nepăzitul răboj al istoriei, al prezenței, al culturii, al etosurilor-civilizație..i. Pentru că, la ei, falsificarea istoriei este o treabă atent „documentată”, istoriografic însăilată și, în mod cert, vor avea și pretenții de restituiri și compensări pe marginea prezenței de presupusă civilizare, niciodată și de civilitate. Și este grav că aceste atacuri la ființa noastră nu mai vin doar dinspre pezevenchii cu aere culturale și istorice, precum „papricari” (!) pe seu cu boia ori patibulari deșirați pe crupe de ponei, ci și dinspre niște oficiali ce sunt preocupați de grija binelui, nu și al binelui cultural (căci el există, fără îndoială), al evreimii, al evreimii cizelând culturi, etosuri și etnosuri, popoare și națiuni…

Dar, vorba aceia, ei, ei când se cizelează?…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*