Conspirațiile p(l)andemice…

Doctori, jurnalişti, politicieni, economişti, scriitori, regizori, oameni de cultură din toată lumea sfidează versiunea oficială privind „criza mondială de sănătate”. Începănd cu 11 martie 2020, dată în care O.M.S. a declarat pandemia cu noul coronavirus, lumea a fost întoarsă pe dos de ceea ce mass-media a numit „criza mondială de sănătate”. Hăcuită de ghilotina „noii normalităţi” în credinţele şi valorile ei fundamentale (considerate până mai ieri perene), omenirea a fost scindată în două tabere: conformiştii, cei „normali”, pe de-o parte, şi revoltaţii „conspiraţionişti” (numiţi şi „negaţionişti”), pe de altă parte. Cum era şi firesc, România a fost şi ea prinsă în tăvălugul acestei reconfigurări socio-culturale şi politico-economice.

Ca peste tot în lume, mare parte din presa românească, scrisă şi audio-vizual, şi-a adaptat cu servilă conştiinciozitate retorica şi limbajul la această nouă „realitate”, care mai ieri ar fi fost doar un scenariu apocaliptic al unui film de groază, începând astfel să folosească sârguincios termenii de „teoria conspiraţiei” şi „conspiraţionişti”. Să mai spunem că această primenire lingvistică a jurnaliştilor din România a coincis cu momentul „finanţării” cu 40 milioane de euro plătiţi de guvernul Orban a unei părți a mass-mediei de la noi, din banii românilor, aşa cum o parte din presa însăşi ne mărturisea prin unele articole din luna mai a anului trecut. Evident, fiind vorba de un gest guvernamental, n-ar fi frumos din partea mea să pomenesc aici cuvântul mită.

Şi aşa, parte din jurnalişti, bine motivaţi şi riguros adaptaţi la această nouă paradigmă a „noii normalităţi”, deopotrivă politică şi socio-culturală, au început să vegheze zi şi noapte asupra noastră, cu scopul nobil declarat de-a ne păzi minţile de „fake news”, determinaţi să ne identifice pe toţi aceia dintre noi care contrazic varianta oficială privind „criza mondială de sănătate cu noul coronavirus”, etichetând orice abatere de la spusele guvernanţilor ca fiind „teoria conspiraţiei”, numindu-i pe promotorii ei „conspiraţionişti”, indiferent cine ar fi aceştia. Eticheta a sărit apoi din televizor, oarecum spectaculos şi neaşteptat, după ce mai întâi i-a virusat bine-bine pe telespectatorii conformişti şi „normali”, pentru a se propaga mai departe şi contamina nu doar media socială (Facebook şi Twitter), ci tot internetul, spaţiu în care, până mai ieri, ne simţeam liberi să împărtăşim între noi, pe lângă selfie-uri, propriile noastre gânduri şi opinii bazate pe alte surse de informare decât cele guvernamentale. Deja, datorită prezenţei legiunilor de „fact-checkers”, astăzi putem posta pe F.B. aproape orice năzbâtie şi nelegiuire, dar nimic din ce ar putea contrazice naraţiunea oficială a instituţiilor internaţionale privind actuala „criză mondială de sănătate”, care stă la baza politicilor guvernamentale ale ţărilor lumii, în particular la baza restricţiilor drepturilor şi libertăţilor civice ale populaţiei lumii. Iar când nu sunt de-a dreptul eliminate, astfel de postări sunt stigmatizate ca fiind „informaţii false” sau „parţial false”, iar contul responsabil pentru astfel de nelegiuiri şi blasfemii sociale este suspendat pentru un număr de zile ce creşte vertiginos propoţional cu recidiva. Pentru că atunci când îndoctrinarea este completă, omul devine aidoma unui orb incapabil să mai vadă ceva în jurul lui, incapabil să mai remarce până şi cele mai evidente realităţi. Dar oare câţi dintre cei care folosesc termenul de „conspiraţionist” cunosc originea lui şi scopul pentru care a fost creat?

Termenul de „conspiraţionist” este versiunea românească vulgarizată a originalului american „conspiracy theorist”, neomologat (încă) lingvistic de Academia Română, deşi este folosit în mod copios de politicienii din arcul guvernamental şi jurnaliştii cărora le-a cumpărat loialitatea. Originalul, care tradus mot-a-mot ar suna „teoretician al conspiraţiei”, a fost creat şi făcut popular de C.I.A. în anii ’60 pentru a dezarma pe cei care, folosindu-şi gândirea critică, îndrăzneau să pună întrebări incomode autorităţilor americane privind asasinarea lui J.F. Kennedy (Dallas, 22 noiembrie 1963), o crimă la cel mai înalt nivel pe Pâmânt, care a rămas nesoluţionată până azi, deşi dosarul ar fi trebuit de mai mulţi ani să fi fost declasificat (a fost clasificat de Justiţia S.U.A. pentru 50 de ani) și dat publicității. Într-un memoriu intitulat „Combaterea criticilor Raportului Warren” („Counterining criticism of the Warren Report”), C.I.A. și-a propus să facă din termenul „conspiracy theorist” o armă menită să fie folosită împotriva oricui pune la îndoială activitățile și programele secrete ale guvernului S.U.A.. Iar de-atunci şi până azi au fost nenumărate astfel de activităţi şi programe guvernamentale secrete şi nenumăraţi cârcotaşi „conspiraţionişti” care nu au acceptat explicaţiile comunicatelor oficiale, o situaţie întâlnită în toate ţările lumii. Dar hai să vedem care sunt „teoriile conspiraţioniste” şi, mai ales, „conspiraţioniştii” care au îndrăznit să aducă ofensă versiunii oficiale privind aşa-zisa pandemie cu noul coronavirus şi, printre altele, s-o numească „plandemie”. Lămurind acestea, voi folosi şi eu pe parcursul textului meu compus din 5 părţi, termenul „conspiraţionist”, chiar dacă nu există (deocamdată) în dicţionarele limbii române, doar pentru a nu-i contesta şi în această pricină lingvistică pe „erudiţii” şi „cărturarii” politicieni de la conducerea ţării.

Foarte mulţi medici din lume, dintre care unii cu o lungă şi strălucitoare carieră științifică, sunt convinşi că actuala „criză mondială de sănătate” a fost minuţios plănuită, fiind de fapt o conspiraţie, o escrocherie, cea mai mare crimă împotriva omenirii comisă vreodată pe Terra pe timp de pace, mama tuturor operaţiunilor sub steag fals din Universul cunoscut, care are la bază numai falsuri şi minciuni răspândite printr-o propagandă extrem de bine pusă la punct, practicată profesionist de mass-media care (nu mai constituie de mult un secret) a fost de mai multe decenii redusă la un instrument de manipulare a omenirii aflat în proprietatea cercurilor oligarhice globaliste care se erijează în stăpânii lumii.

Iar ca urmare a acestei convingeri, „teoriile conspiraţioniste” privind actuala „criză mondială de sănătate”, sunt grefate pe toate elementele ei: protocolul medical oficial impus spitalelor suport Covid, în cadrul căruia sunt incluse medicamente scumpe şi ineficiente, cu urmări tragice pentru soarta pacienţilor, în timp ce remedii ieftine şi mult mai eficiente sunt brutal respinse de autorităţi, cu argumente neştiinţifice, aşa cum arată medicii „conspiraţionişti” (adică cei neafiliaţi politic şi, adesea, dinafara sistemului de Stat), măsluirea numerelor de cazuri de infectări şi decese, pentru a părea mult mai multe decât în realitate, în contextul în care statistica lor se face din pix, în absenţa necropsiilor, interzicerea necropsiilor, din motive considerate cel puţin penibile de către doctorii „conspiraţionişti”, loteria testelor P.C.R., al căror uriaş procent de eroare, coroborat cu absenţa necropsiilor, stă la baza falsurilor şi minciunilor din propaganda oficială din media şi din comunicatele „Grupului de Comunicare Strategică” (G.C.S.), menite să inducă şi să menţină starea de frică şi depresie în rândul populaţiei. La care se adaugă, în ultimele luni, isteria vaccinării în masă cu vaccinuri experimentale, prezentate populaţiei de către autorităţile de Stat ca fiind sigure, în ciuda multiplelor efecte secundare adverse și chiar a deceselor., menţionate și de producătorii lor.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*