În colecțiile Muzeului Național de Istorie a României se află și Tezaurul medieval descoperit la Gelu (jud. Timiș). Datare: perioada anilor 1479 – 1597 (evul mediu târziu – epocă modern timpurie). Tehnica: atelier balcanic. Tezaurul descoperit la Gelu este compus din: un cercel, o pafta / pandantiv, o pereche de copci mică, o pereche de capete de centură, șapte nasturi și 900 de monede de argint – groși, jumătăți de groși, dinari și helleri -, emise între 1479-1492 și 1597. Monedele au fost emise în Polonia, Danzig, Swidnica, Prusia, Transilvania, Ungaria și Boemia. Clasificarea cronologică a monedelor în funcție de autoritățile emitente, monetăriile, monetarii și cataloagele de referință a permis autorului să înțeleagă unele tipuri dintre tipurile monetare déjà cunoscute și să identifice piese care nu au fost încă publicate. Monedele bătute în monetăriile transilvane (Sibiu; Baia Mare) sunt tratate în special. Tezaurul confirmă viața economică complex și intensă a secolelor XV – XVI și ne permit esă stabilim rolul jucat de zona Banatului în circulația monetară de atunci și relațiile sale cu țările din Europa de mijloc și de Vest. Valoarea monedelor indică un proprietar care era un reprezentant al clasei de mijloc (meșter negustor, țăran (fermier), orășean sau mercenar). Motivul ascunderii tezaurului trebuie să fie legat de tulburările sociale, militare și politice de la sfârșitul secolului al XVI-lea, când populația Banatului s-a alăturat luptei lui Mihai Viteazul pentru unificarea națională.
Variaș este o comună în județul Timiș, formată din satele Gelu, Sânpetru Mic și Variaș (reședința). Numele localității provine de la „Varju”, care în maghiară înseamnă „corb”. Denumirea „Várjás” se află probabil în legătură cu elementul heraldic al unei familii nobiliare dispărute. După repopularea Variașului cu coloniști germani s-a încercat fără succes germanizarea numelui în Krähendorf. Numele Varias apare pe harta contelui Mercy din anul 1723 și este reluat pe hărțile de la 1753, 1777, respectiv 1783 (în forma Wariosch). Imediat după unirea Banatului cu România în 1918, comuna a purtat denumirea oficială Dănciulești, denumire la care s-a renunțat cu ocazia reformei administrativ – teritoriale din 1925. Localitatea este atestată documentar pentru prima dată în anul 1333, într-un registru papal. Forma utilizată atunci a fost Varijas. Localitatea a fost domeniu regal (al coroanei maghiare) până în 1381, când a intrat în proprietatea lui Petrus și Nicolaus Maczedoniay. Ioannes Maczedoniay a donat Variașul în anul 1454 surorii sale Anna, văduvită Fargacs. În anul 1464 Variașul este atestat în proprietatea lui Felix Fargacs. În 1466 Variașul a fost cumpărat pentru 500 guldeni de vestitul ofițer Ladislau Doczy, care s-a remarcat în victoria de la Semendria asupra Imperiului Otoman. Reședința lui Doczy se afla la Periam. În secolul XVII, sub ocupația turcească, Variașul s-a depopulat. După izgonirea turcilor din Banat, în secolul XVIII, a urmat popularea cu coloniști sârbi și germani. În 1786 au venit șvabi bănățeni.
În 1793 este atestată existența unei școli sârbești și a unei școli germane. Variașul a fost locuit în principal de treinaționalități. Fiecare naționalitate avea „propria” stradă. Se vorbea în Variaș despre „ulița valahă” (a românilor) și de „ulița sârbă”. Cea germană se numea „ulița centrală”. În perioada interbelică Variașul a făcut parte din Plasa Periam, județul Timiș-Torontal. (G.V.G.)
Lasă un răspuns