Mănăstirea Dridu (jud Ialomița) și cultura Dridu ce ne dovedește continuitatea

„La Dridu – Cucuiata” spunea bunica despre un lucru care se afla foarte departe, sau era irealizabil. Posibil ca această expresie să vină de la „drit” = drept (plavilă, privilegiu) și cucuiat=moțat, adică ales. Apoi mi-a „ieșit” în cale satul Dridu (jud. Ialomița), când un vecin mi-a adus o pereche de porumbei voiajori de acolo. Domnitorul Radu cel Frumos (fiul lui Vlad Dracul; 1435-1475) îl menționează cu numele „DIDRIH” (posibil echivalent cu germ. Dietrich, mare magistru al Ordinului Teutonic colonizat, la 1210), dar nu știm cum s-a făcut această analogie. „Locul” se află la doar 40 de kilometri de Bucureşti, într-unul dintre cele mai vechi sate din judeţul Ialomiţa, unde se înalță și frumoasa Mănăstire Dridu. Zona este cunoscută ca Dealul Busuioc și mai este știut sub denumirea de „La Metereze”, pentru că aici a existat una dintre cetăţile de seamă ale lui Matei Basarab. Satul Dridu a fost menţionat pentru prima dată în secolul al XV-lea, când zona a fost dăruită de către Radu cel Frumos Mănăstirii Snagov. Însă aşezarea este mult mai veche, arheologii găsind urme de civilizație care datează din epoca fierului, a bronzului şi din cultura veche românească şi medievală. Mai mult, satul a reprezentat prima aşezare din cultura veche românească care a fost cercetată sistematic şi numele de Dridu a fost dat şi acestei culturi, care a devenit „Cultura Dridu” (sec. III – XIII). Aici, ca reper istoric-religios se mai află și „Crucea din Bahlui”. Deşi satul este foarte vechi, Mănăstirea Dridu a fost construită abia în anii 1990, cu eforturile maicii Gabriela Maria Haraga. Nu avea niciun ban atunci când s-a hotărât să ridice lăcaşul, însă credinţa nu a făcut-o să se dea bătută. Deşi a întâmpinat multe dificultăţi, neprimind niciun ajutor de multe ori, a reuşit să clădească ceea ce putem vedea noi astăzi. A fost sprijinită, printre alţii, şi de Patriarhul Bisericii Ortodoxe, iar în anul 1992 a fost pusă prima piatră de temelie a mănăstirii. Măicuţa care s-a încăpăţânat să ridice Mănăstirea Dridu, pentru că mulţi nu credeau că va reuşi, s-a chinuit mult pentru a ajunge la rezultatele de astăzi – a adus materiale din Ardeal şi Moldova, iar slujbele erau oficiate într-un bordei. S-a ridicat o biserică mică de lemn, care astăzi este paraclisul, iar în anul 1997 s-a ridicat biserica cea mare, cu ajutorul soţilor Steluţa şi Dumitru Irinescu.

Biserica poartă trei hramuri, şi anume Acoperământul Maicii Domnului, Sfântul Dumitru Izvorâtorul de mir şi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Locul a fost sfinţit în anul 2002, iar de pictură s-a ocupat un artist iconar din Bacău. Deşi mai sunt multe lucruri de făcut, Mănăstirea Dridu a prins viaţă odată ce a început să fie locuită. Ansamblul mănăstiresc include şi chilii pentru măicuţe, anexe gospodăreşti, dar şi ateliere de pictură pe lemn şi sticlă, ateliere de broderie şi croitorie. Măicuţele lucrează neîncetat în acestea, pentru a mai strânge bani ca mănăstirea să fie gata. Nu se plâng că nu au de toate, ci au încredere că Dumnezeu le va ajuta şi de acum înainte, aşa cum a făcut-o şi până acum. Credincioşii care vor să vină în acest mic paradis sunt aşteptaţi zilnic, acesta fiind un loc în care îţi poţi regăsi liniştea.

Comuna Dridu este situata pe Valea Ialomiței. Din punct de vedere geografic se află în Câmpia Snagovului, iar în colțul de N-E, în Câmpia Drăgănești – Adâncata. Până în anul 1945, satul Dridu s-a numit Dridu-Sărindarele (sărindarele = ciclu de 40 de rugăciuni făcute de preot). Satul Dridu, format din cătunele Dridu-Movilă, Sărindaru de Jos, Sărindaru de Sus, este una din cele mai vechi localități din județul Ialomița. Urmele de locuire urcă în timpuri străvechi. Rezervația arheologică de 5 ha vine să protejeze o zonă în care au fost identificate așezări din epoca fierului, cultură veche românească (sec. VIII-XI) și cultură medievală (XIII-XIV). În satul Dridu-Snagov se află urmele unei așezări din epoca Bronzului (mil. III î.Hr.) pe aproximativ un hectar. Dintre toate aceste culturi arheologice, doar cultura veche românească a fost cercetată sistematic, în timpul săpăturilor arheologice desfășurate între anii 1957-1962, conduse de Eugenia Zaharescu. A fost descoperită o așezare rurală de cca. 300 locuințe tip bordei cu inventarul aferent.

Deoarece a fost prima așezare de acest tip din Câmpia Română, cercetată exhausiv, numele satului Dridu a devenit numele culturii vechi românești „Cultura Dridu”. În documente, Dridu este menționat încă din secolul al XV-lea. În 1464 octombrie 28, Radu cel Frumos menționează Mănăstirea Snagov din București cu patru mori la „DRIDRIH” (posibil echivalent cu germ. Dietrich, mare magistru al Ordinului Teutonic colonizat, la 1210). După cum știm, morile satelor domnești trebuiau păzite și reparate de săteni. În anul 1612, Radu Mihnea (fiul lui Mihnea al II-lea Turcitul, cel care va fi domnitor și în Țara Românească, dar pentru un timp și în Moldova) întărea satul Dridu împreună cu altele, Mănăstirii Dealu (de lângă Târgoviște), ca danie veche pe care Basarab o făcuse mănăstirii. În perioada domniei sale a reapărut ideea unei apropieri între Țările Române. Aceasta a încolțit și în mintea lui Radu Mihnea, care a domnit, succesiv, în Muntenia și Moldova. Un moment semnificativ în acest sens l-a constituit perioada 1623 – 1626 când, domnind în Moldova, Radu Mihnea a reușit să obțină tronul Munteniei pentru fiul său Alexandru Coconul (1623 – 1627). Unele izvoare contemporane consemnează această unitate politică moldo-munteană. Astfel, reprezentantul Veneției la Istanbul, într-un raport datat 11 aprilie 1625, precizează că va trimite o scrisoare „către numitul principe Radulo (Radu Mihnea) care e acum principe în Moldova și fiul său în Valahia, care e foarte tânăr și condus de tată”. Alte mărturii îl menționează pe „Radulo voievod, principe al Valahiei și Moldovei”, iar pe piatra lui funerară sunt asociate stemele celor două țări surori. Unul din punctele sale slabe ale domnitorului a fost fiscalitatea excesivă. Miron Costin spune că acest lucru era determinat de fastul și luxul prea mare afișat la curte. Radu Mihnea a fost înmormântat la Mănăstirea Radu Vodă din București, pe care a ctitorit-o în 1615.

Pornind astfel pe firul istoriei, constatăm în consecință faptul că la începutul sec. XVII existau două sate Dridu, unul întărit Mănăstirii Snagov și care trebuie să fie actualul Dridu-Snagov, și altul întărit Mănăstirii Dealu, probabil satul Dridu de astăzi. Important pentru patrimoniul cultural este biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, ridicata în 1851 de Alexandru Filipescu Vulpe. Fac precizarea că toate bisericile sunt de confesiune creștin-ortodoxă, naționalitatea locuitorilor fiind română.

Comuna Dridu se află în judeţul Ialomiţa. La mănăstire se poate ajunge din Bucureşti plecând pe drumul spre Urziceni, iar din comuna Moviliţa trebuie urmat drumul spre stânga, nouă kilometri. Pe Dealul Busuioc, în locul La Metreze, unde a fost cândva cetatea lui Matei Basarab, se află mănăstirea. Săpăturile arheologice au scos la iveală mărturii istorice din perioada daco-romană: diverse obiecte, ceramică roşie, monede din timpul lui Hadrianus şi al lui Antonius Pius. Parte din artefactele recuperate din descoperirile de la Dridu sunt acum în colecțiile Muzeului Județean Ialomița din Slobozia. Bogăția descoperirilor arheologice („Cultura Dridu”, cea care susține continuitatea românilor pe aceste meleaguri și nu numai, în perioada sec. III – XIII) ne îndeamnă să propunem înființarea unui mic muzeu local ce va atrage turiștii și doritorii de informații legate de istoria noastră veche… (George V. Grigore)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*