Ca o veșnicie dascălilor și elevilor…

Cercetătorul care se încumetă să abordeze o istorie a unei instituții, precum profesoara și scriitoarea Viorica Nica Nedeșan, membră a Ligii Scriitorilor Români, pentru a scrie o monografie, de la început cunoaște faptul că această specie istorico-literară este un studiu științific amplu asupra unui subiect anumit, tratat detaliat și cvasiexhaustiv. Intenţia autoarei a pornit de la dorința de a oferi celor interesaţi de fenomenul monografic despre Liceul Teoretic nr. 2 din Câmpina în care a lucrat peste 20 de ani, posibilitatea de a avea la îndemână un posibil ghid pentru cunoașterea istoriei acestui lăcaș de învățătură și cultură, și de a rămâne mărturie peste timp. Acesta nu trebuie privit ca un cadru rigid, ci ca un element rezultat din cercetarea îndelungată a sute de documente ale liceului și chiar al localității de pe Valea Prahovei, extrem de diverse ca temă, conţinut, întindere (număr de pagini), profunzimea cercetării şi cunoaşterii instituției de învățământ și a aşezări. Prin parcurgerea acestei laborioase lucrări, apărută la Editura Cartea Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2020, am observat asemănările şi deosebirile, dintre o monografie și o istorie a locurilor, cercetarea sistematică sau dragostea faţă liceu, profesori și învățăceii care au trecut prin băncile acestui lăcaș de învățământ. Am aflat în acest studiu monografic idei interesante ca şi conţinut, dar şi ca mod de abordare.

Cartea de 272 de pagini, este structurată în șase capitole, deschizându-se cu un „Cuvânt-înainte”, „Notă asupra ediției” și „Argument” și încheindu-se cu o „Postfață”. În timp ce citeam cartea mi-am adus aminte de zicerea filozofului grec Platon, care spunea „Frumosul este legat de orice este lăudabil, rațional, folositor, cuviincios și armonios. „Aforism care se potrivește acestui volum precum o mânușe.

Autoarea, prin acest volum, ne confirmă faptul că este o cercetătoare dotată cu harul acribiei, cu talentul descoperirilor documentelor arhivistice, dar și cu un stil literar specific istoriografului. În „Cuvântul-înainte”, fosta profesoră a liceului de care face vorbire, subliniază scopul acestei cărți printr-o frază care expiră sentimentul atașamentului, iubirea și dragostea față de această instituție de învățământ, de foști colegi de catedră, dar și de zecile de generații de elevi, pe care i-a avut: „Dedic acest volum Monografia Liceului Teoretic nr.2 Câmpina, celor care nu mai sunt printre noi, foști profesori și foști elevi.Înaltă prețuire, amintiri duioase și recunoștină veșnică pentru activitățile didactice desfășurate cu dăruire totală, în acei ani grei de după război.“

Un capitol foarte interesant este cel dedicat istoricului liceului, care a început să funcționeze după reforma învățământului din anul 1948, în clădirea recondiționată după cutremurul din 1940, cînd în București a căzut blocul de locuințe Cariton. Citind acest istoric, bine documentat, scris cu empatie, pot spune că aforismul scriitorului rus Anton Pavlovici Cehov i se potrivește autoarei precum „mantaua lui Gogol”: „Oamenii bine educați stimează personalitatea, de aceea sunt întotdeauna condescendenți* delicați, politicoși, îngăduitori.“

Cele șase capitole ale cărții, începând cu o aprofundată istorie a liceului, descoperită prin analize aprofundate în documentele oficiale, apoi lista conducerii liceului, fișele biobibliografice ale profesorilor și directorilor, promoțiile liceului începând cu anul 1955 până în 1975, inclusiv cele de la seral din anul 1979, fotografiile și tablourile care sunt adevărate memorii ale clipei, destinul fast al promoțiilor de elevi ajunși cetățeni de nădejde ai neamului românesc, bucuria revederilor peste ani, și evenimentele organizate cu elevi și pentru elevi, pentru dezvoltarea personalității și aptitudinele acestora, formează un tot unitar al unei cărți ce se înscrie ca o pagină din istoria învățământului românesc.

Mă gândesc ce fericiți au fost și sunt acei absolvenți care au avut ca profesor de română un astfel de Om, precum Viorica Nica Nedeșan.

Închei cu ce spunea Daniel Defoe: „Un suflet așezat într-un corp este ca un diamant nedeslușit și trebuie lustruit, altfel nu poate străluci niciodată; și este evident că dacă mintea ne distinge de animale, educația face această diferență și mai mare și ne ajută să ne îndepărtăm mai departe de animale decât de alții. “

*respectos

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*



Canalul Dunare – Marea Neagra

Click aici pentru film




de Dragos Andreescu








  • PARTENERI