Abația Sfântul Victor din Marsilia, ctitoria Sfântului Ioan Casian din Dobrogea

Traseul proiectului cultural „Heritage Romania” realizat de către Alex Rădescu și Irinel Cîrlănaru a cuprins mai multe state europene, ajungând pe urmele românilor din vechime și la Marsilia (Franța), la abația Sfântul Victor, fondată de Sfântul Ioan Casianul (înmormântat aici, dar născut în Dobrogea), cel care a realizat o punte spirituală între Răsărit şi Apus. Abația Sfântul Victor a fost întemeiată în Marsilia, în sudul Franței, la începutul secolului al V-lea, de către Sfântul Ioan Casian. Această abație reprezintă cel mai vechi așezământ monahal de pe teritoriul francez. În forma prezentă, aceea de fortăreață medievală, așezământul datează din secolele XI-XIV. Sfântul Ioan Casian, împreună cu Sfântul Dionisie Exiguul, sunt poate cei mai de seamă reprezentanți pe care creștinismul străromân i-a dat Bisericii lui Hristos. Informațiile cu privire la originea dunăreană a Sfântului Ioan Casian se întemeiază îndeosebi pe o afirmație a lui Ghenadie de Marsilia, care îi localizează patria în teritoriul Scythiei Minor. Plecând de la această mărturie literară incontestabilă, majoritatea cercetătorilor au indicat Casianum (în Nord-Vestul provinciei, parte a teritoriului rural al cetății Histria, pe Valea Casimcei), drept sat natal al Sfântului Ioan Casian. Data nașterii sale nu poate fi stabilită cu exactitate, însă se presupune a fi undeva în jurul anului 360.

Primele principii ale vieții în Hristos le-a cunoscut în propria familie, căci la un moment dat mărturisește că „pricina cea mai mare a dorințelor noastre (de revenire în spațiul natal) era aceea că ne aducem aminte de câtă evlavie și pietate era plină inima părinților noștri”. De asemenea, conform propriilor rememorări, încă din această perioadă a vieții a avut ocazia să cunoască viața monahală: „din copilărie m-am aflat printre călugări, și, după ce m-am rupt de atâția ani de obștea și pilda vieții lor, cu greu aș putea să îmi amintesc acum în întregime câte am încercat să săvârșesc sub imboldul îndemnurilor lor zilnice sau al pildelor lor, câte am învățat sau am văzut cu ochii mei”. Amintim faptul că în această perioadă, Scythia Minor oferea posibilitatea unei educații corespunzătoare în centrele urbane din Histria, Tomis sau Callatis. Aici este de presupus că atât Ioan Casian, cât și prietenul său apropiat, Gherman, au luat contact cu programa didactică universală a timpului. Contextul bilingv al Scyhiei Minor (în interiorul provinciei fiind utilizată preponderent limba latină, iar în cetățile pontice limba greacă) i-a oferit soluția depășirii barierei lingvistice a oricărui călător occidental în Orient. Astfel, beneficiind de o educație bivalentă (profană în școală și creștină în familie și obștea monahală), tânărul Ioan a ales să aprofundeze calea viețuirii în Hristos. Itinerariul călătoriei sale duhovnicești, în care a fost însoțit de prietenul Gherman, dar și de o soră a sa, a cuprins cele mai importante centre ale creștinismului din bazinul mediteraneean: plecând din provincia danubiano-pontică a trecut prin Betleemul Palestinei, prin Sketis, Kellia și pustiul Nitriei în Egipt, după care și-a continuat periplul la Constantinopol și Roma, în final stabilindu-se în Gallia, la Marsilia, unde a înființat două mănăstiri (una de monahi, iar cealaltă de maici), pe care le-a organizat potrivit modelului oriental. Scrieriile sale au influențat, atât monahismul răsăritean, cât și pe cel apusean. În ele se reflectă mult din învățătura și experiența Părinților Deșertului. Sfântul Ioan Casian s-a mutat la cele veșnice în 435 la Marsilia. O parte din moaștele sale se află în prezent în Abația Sfântul Victor, al cărei prim stareț a și fost.

În anul 415, Sfântul Ioan Casian a întemeiat două așezăminte monahale închinate Sfântului Victor din Marsilia, una pentru călugări (Abația Sfântul Victor) și una pentru maici. Sfântul Victor a fost un soldat local care a primit moarte mucenicească pe 20 iulie 303, în timpul persecuțiilor lui Dioclețian, pentru că a refuzat să aducă jertfe idolilor. Creștinii au luat trupul Sfântului Victor și l-au îngropat în ascuns într-o grotă. Pe locul mormântului Sfântului Victor a întemeiat Sfântul Ioan Casian un „martirium”, un mic locaș de cult în care să fie oficiată Sfânta Liturghie. A constuit o mică capelă pe locul mormântului Sfântului Victor pentru a celebra Sfânta Euharistie. În prezent, Abația păstrează mărturii din această perioadă: mica peșteră, mormintele, sculpturi, gravuri: personaje biblice, monograma lui Hristos. Între secolele IX-X amândouă mănăstirile înființate de Sfântul Ioan Casian au fost distruse de către saracini. Așezământul de maici nu a mai fost niciodată reînființat. Începând cu anul 977 viața monahală în Abația Sfântul Victor a fost reluată. Primul său stareț Wilfred a hotărât ca obștea să urmeze regulii moanahale a Sfântului Benedict de Nursia. În scurt timp, așezământul a devenit înfloritor, deoarece de la jumătatea sec. al XII-lea stareții din acest așezământ erau mutați pentru a reorganiza mănăstiri decadente. Abația a avut legături strânse cu prinți din Spania și Sardinia și deținea proprietăți în Siria. În întreg Evul Mediu Abația Sfântul Victor a avut și un rol economic semnificativ. Starețul catalan Izarn (+1048), succesorul starețului Wilfred, a mijlocit înaintea lui Ramon Berenguer I, Contele Barcelonei, pentru obținerea eliberării din captivitatea maură a monahilor de la Abația Lerin. Fericitul Bernard, stareț al Abaței Sfântul Victor între 1064-1079, a fost unul din cei doi ambasadori delegați de papa Grigorie VII în cadrul Dietei din Forchheim, prin care prinții germani l-au depus pe Henry IV, Împăratul Roman. Bernard a fost prins de unul dintre partizanii lui Henry IV și a petrecut câteva luni în temniță. Grigorie VII l-a trimis de asemenea ca legat în Spania, iar ca recompensă pentru aceasta, a ridicat de asupra abației Sfântul Victor orice altă jurisdicție decât cea a Sfântului Scaun. Abația Sfântul Victor a dat creștinismului apusean și un papă în persoana Fericitului Guillaume Grimoard, care a fost numit stareț al abației pe 2 august 1361.

Acesta a devenit Papa în 1362, sub numele Urban V. În timpul Papei Urban V, abația Sfântul Victor a cunoscut numeroase lucrări de extindere. Biserica a fost mărită și au fost ridicate zidurile de apărare – păstrate și astăzi- ce dau așezământului înfățișarea unei fortărețe. Tot Papa urban V a oferit abației jurisdicție episcopală, ce avea drept dioceză suburbiile orașului Marsilia și satele din jurul său. Abația a început să decată după această perioadă, dar mai ales odată cu începutul sec al XVI-lea. Tot acum mănăstirea pierde biblioteca (foarte bogată în manuscrise vechi). S-a spuns că atunci când  Giuliano di Pierfrancesco de’ Medici a fost stareț, între 1570-1588, a desființat biblioteca la rugămintea Ecaterinei de Medici, și este foarte probabil ca cele mai multe cărți să fi devenit proprietatea regelui. Desființarea Abației Sfântul Victor a fost decretată de papa Clement XII pe 17 decembrie 1739. În timpul Revoluției Franceze biserica abației Sfântul Victor a fost transformată în depozit de hrană, iar apoi în temniță. Acest fapt a făcut ca edificiul să nu fie demolat. Așezământul a fost restaurat în sec. XIX, iar în 1934 papa Pius XI a întreprins lucrări de micșorare a bisericii Abației Sfântul Victor. Între odoarele Abației Sfântul Victor se numără moaștele Sfântului Ioan Casian, cele ale Sființilor Mauritiu și Petru, ale Sfântul Episcop Maurontius. În biserică se păstrează și veche statuie „Madona Neagră” ce datează din secolul al XIII, și care este purtată anul în procesiune, în ziua de 2 februarie, pe străzile orașului Marsilia (a.s.v. Geții Negri, Negru Vodă, etc.).

Dar cum a „apărut” sfântul Victor? Potrivit Sfântului Eucherius, Arhiepiscopul Lyonului la mijlocul secolului al IV-lea, Sfântul Victor de Marsilia (născut la o dată necunoscută și pătimitor de moarte mucenicească la Marsilia, pe 21 iulie 303 (sau 304)) a fost un militar roman, ofițer într-o legiune tebană compusă în întregime din creștini, şi masacrată în vremea stăpânirii împăratului Dioclețian (285-305) și a lui Maximian (285-305) la Agaune (astăzi Saint Moritz, în Elveția). Potrivit lui Amédée Thierry, istoric al secolului al XIX-lea, Victor a fost ofițer în garda împăratului şi ar fi ajuns la Marsilia cu ocazia unei vizite în acest oraș a împăratului Maximian. În luna februarie a anului 303, într-un imperiu roman deja foarte bine creștinat, unde credința creștină pătrunsese în diversele straturi ale populației, a izbucnit o persecuție neașteptată, brutală și sistematică, care avea să facă mii de victime. Scăpat din masacrul asupra legiunii tebane, Sfântul Victor avea să fie martirizat la Marsilia pentru că a refuzat să se lepede de credința creștină. Pe 8 iulie 303 (sau 304, după alte surse) un soldat cu numele de Victor, ofițer într-o legiune tebană, a fost  adus la tribunalul din Marsilia unde își avea locuința prefectul pretoriului numit Eutichius. Acest soldat refuza să-și primească solda și afirma cu tărie că este creștin. Refuzând să aducă jertfă la idoli așa cum i-a cerut judecătorul, Victor a fost târât prin tot orașul cu mâinile legate la spate. Readus în fața judecătorului, Victor refuză din nou să aducă sacrificiul, zicând: „Nu voi aduce nici o jertfă, deoarece aceasta i se cuvine Creatorului și nu unei creaturi.” Auzind aceasta, tribunul Asterius l-a pălmuit, iar soldații l-au bătut cu ciomege. După aceasta, Asterius a ordonat să fie atârnat și bătut cu biciul cu mai multe capete, iar mai pe urmă a fost coborât și închis într-o temniță. Pe 21 iulie, Sfântul Victor a fost scos din arest și adus din nou în fața prefectului Eutichius, unde a refuzat în mai multe rânduri să sacrifice zeilor. Judecătorul îi indică altarul unde trebuie să aducă jertfă, însă Victor nu poate nici măcar răbda priveliștea acestui altar închinat falșilor dumnezei și, cu o lovitură de picior, îl dărâmă la pământ. Plin de mânie, judecătorul a ordonat să-i fie tăiat piciorul cu care a lovit. Pentru că Sfântul Victor a refuzat în continuare să aducă jertfă, prefectul a poruncit să fie pus sub piatra de moară a brutarului, care era trasă de animale și cu care se măcinau, de obicei, grânele. Astfel şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, ofiţerul roman Victor. Creștinii din Marsilia au reuşit să obţină trupul Sfântului Mucenic Victor și să-l ascundă, în grabă, într-un loc săpat în stâncă, sub coasta unui deal. Pe acest loc se va construi mai târziu o mănăstire căreia i s-a dat numele a Sfântului Victor de Marsilia şi care, începând cu sfârșitul antichității, va fi a dintre cele mai importante mănăstiri apusene şi locul unde este înmormântat Sfântul Ioan Casian din Dobrogea.

Parohia Ortodoxă Română „Sfinții Trei Ierarhi” din Marsilia,  în cooperare cu Consulatul General al României la Marsilia, organizează anual evenimentul – Pelerinaj la Moaștele Sfântului Ioan Casian, în zilele de 16-18 mai. Programul evenimentelor cuprinde, în data de 16 mai,  vizitarea criptei din bazilica « Saint Victor », în care se afla moaștele Sfântului Ioan Casian.  Tot în aceeași zi, au loc conferințe cu tematici legate de viața și opera Sfântului Ioan Casian.  Pe 17 mai, după acatistul Sfântului Ioan Casian și prezentarea istoricului anilor de pelerinaj ai Sfântului Ioan Casian, pelerinii vizitează localitatea Sainte Baume, unde se află moaștele Sfintei Maria Magdalena. La revenirea la Marsilia, înaltele fețe bisericești sunt invitate la o receptie, la consulat. Pe 18 mai, după Sfânta Liturghie, se organizează o agapă, la biserica românească din Marsilia. La manifestări participă cardinali, mitropoliți și alte importante fețe bisericești din Franța, Italia, Spania, Portugalia, precum și din România. Alături de pelerini și surorile-maici de la mănăstirile românești din Franța, s-au aflat preoții bisericii românești din Marsilia, părintele Simeon și părintele Nicolae, principalii amfitrioni ai manifestărilor. Reamintim că Sfântul Ioan Casian s-a născut în anul 365, într-un sat de pe  Valea Casimcei, din județul Constanța. Este hirotonit preot în timpul Papei Siricius, la anul 398 și se perfectionează în mănăstirile din Bizanț. După un lung pelerinaj, ajunge în Galia (teritoriul actual al Franței) în anul 415, fiind trimis de către Papa Innocent I pentru încreștinarea galilor, în timpul împăraților romani Flavius Honorius (395-423) și Valentinian al III-lea (423-455), cel din urma obținând o strălucită victorie, ce a determinat retragerea lui Attila din Galia.

Sfântul Ioan Casian ajunge la Marsilia, unde pune bazele  Abației „Saint Victor” în anului 420, catedrala existentă și în prezent, fiind unul dintre obiectivele de atracție turistică a cetății foceene. Sfântul Ioan Casian a fost totodată și întemeietorul Calendarului Creștin. Sfântul Ioan Cassian a scris la Marsilia opere ce au rămas în istoria monastică. Între acestea se remarcă lucrările „Instituții monastice” și „Conferințe creștine”. Organizează viața mănăstirească după modelul avansat al celor din Bizanț, cu adaptările necesare vieții occidentale. Prin toată opera sa, Sfântul Ioan Casian este considerat un factor de legătură între cultura patristică a Răsăritului și cea a Apusului, fiind unul dintre cei mai importanți promotori ai monahismului occidental. Moare la Marsilia, în anul 435, la 70 de ani, și are moaștele în cripta Abației „Saint Victor”. Este canonizat de Biserica Catolică, spre sfârșitul secolului al V-lea, fiind pomenit în ziua de 23 iulie. La data de 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române  consacra canonizarea sa, fiind celebrat în data de 28 februarie. (George V. Grigore)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*