Mă tot străduiam și mă tot închinam…

ARMONICA

Doamne,

de când popa în apa sfințită m-a botezat,

mă rog la Tine neîncetat

și mă tot rog noapte și zi,

mi-am ros genunchii și coatele,

inima mi-a ajuns o lipie,

sunt într-o stare de insomnie,

sufletul rău mă doare,

de ce mi-ai dat în grijă toate grijile Tale?

Și eu care credeam că e invers.

Așa m-au învățat Apostolii,

și Sfinții Părinți,

să-ți las grijile mele în grijă,

dar de frică să nu uiți,

am eu grijă de ele.

Le rezolv pe toate cu puterile mele,

gândindu-mă că vindecările sunt lucrarea Ta.

Și așa, din grijă în grijă,

ți-am închinat toată opera mea.

Grijile Tale le-am cântărit ca pe sfintele moaște,

am avut grijă să mă comport ca un sfânt,

să fiu bun, să nu blestem,

să fiu oblu și demn,

avem pe umeri o sarcină grea,

să nu-ți pătez comoara.

Și pentru grija cea mare, să fie Pace,

pace între dobitoace,

mă tot străduiam și închinam.

M-am lepădat și de grădina cu flori,

să-ți fiu pe plac deseori.

Mereu am căutat să fii mândru de mine,

să nu mă arate lumea cu degetul

că sunt stricat,

tembel sau bun de spânzurat,

am căutat să fiu ca omul purificat

care se pregătește să intre-n rai.

Nu ți-am luat niciodată Numele în deșert.

Nici un Chip cioplit nu mi-am făcut.

Am scuipat din gura mea tot ce era străin

de credința mea.

Credința mea, dragostea mea.

Orice idee despre Tine, orice dispută,

o întorceam pe toate fețele,

să descos ce-ți poate fi de folos,

am cântărit cu smerenie toate faptele,

așa cum palma curată mulge laptele.

De grijile Tale, toate, am avut grijă

ca și cum aș fi fost Dumnezeu,

iar Tu în locul meu.

E bine lucrat,

Subtil scenariul divin.

Păi așa am ajuns să nu mai am griji,

ocupându-mă de grijile Tale,

le-am uitat pe ale mele

sau le-am rezolvat printre ale Tale.

Ce grijă în grijă să-ți mai las?

M-ai subțiat detot.

Sunt armonica Ta.

Te cânt, te slăvesc

și cred că mă slăvesc pe mine.

Mi-e rușine.

Nemurirea lui Gheorghiță

S-a anunțat când o să ne scoatem măștile. Domnul Gheorghiță, care se ocupă cu vaccinările populației, a spus că se va renunța la purtarea măștilor când toată lumea va fi vaccinată, când adică toată lumea va fi sănătoasă. Adică la Paștile Cailor. Niciodată toată lumea nu va fi sănătoasă. N-a fost și n-o să fie.

Mereu se va găsi un bolnav nedepistat.

Și mereu nu vor fi doze suficiente.

Plus că mereu va apare câte o tulpină nouă a virusului șturlubatic, dacă e să ne luăm după Corona Lisa, despre care se spune că e o târfă, că acum se împerechează cu păsările și cu porcii, de unde noua formă de gripă porcină la oameni!

Domnul Gheorghiță nu știe că nu trebuie să aruncăm mărgăritare porcilor?!

Dar eu sunt sănătos tun. Spectrul pandemiei m-a întărit, m-a inspirat cum n-a făcut-o nici Hristos, de ce să mă vaccinez, să mă îmbolnăvesc? OMS a anunțat că vcaccinul miraculos oferă doar 64 la sută protecție și că efectul este de câteva luni.

Deci mai încercați, frați farmaceuți, încă nu e bine, afacerea e strâmbă, miroase a hoit!

Și atâta timp cât va exista un om sănătos ca mine, planul d-lui Gheorghiță eșuează.

Dacă toată lumea ar fi ca mine, ar fi trebuit să renunțăm la măști de mult.

Dar controalele vor da mereu dovezi că nu toată lumea e sănătoasă. Cum să fie? Doar domnul Gheorghiță nu a rezolvat problema morții eterne. Te pomenești că el deține secretul nemuririi?!

MINCINOASA

Băieții o plăteau să spună

că s-a culcat cu ei.

Și ea spunea.

I s-a dus vestea în școală

că-i curvă.

Și nu era.

Mințea de înghețau apele,

că Aluoaie

i-a atins fundul,

că dom’ profesor de geografie

i-a văzut țâțele,

invidia era mare pe celelalte fete

cucuiete,

fiindcă toate voiau să fie ca ea,

cum se-mbrăca, cum se machia,

cum cânta și dansa,

dar nu puteau,

fiindcă ea avea un har divin,

mințea de înghețau apele

și era crezută.

Deși se spune că până la Dumnezeu

te mănâncă sfinții,

așa și directorul școlii

o făcea pe sfântul,

a chemat-o

și i-a spus că o exmatriculează,

ea i-a dat voie cică,

zicea el,

să-i atingă fesele,

cică ea i-a dus mâinile

să pipăie,

să simtă cât sunt de tari.

Și mama ei o invidia

că fata ei avea un asemenea succes,

fiindcă ea în tinerețe dăduse greș.

Liaradora

era iubită,

fiindcă-i ducea cu zăhărelul,

toți gorobeții ajunseseră să creadă

că s-au culcat cu ea!

Ajunseseră să se bată

care pe care

pentru cine-a dezvirginat-o.

Puneau pariuri

că o vor mai dezvirgina o dată.

Dar când i-am apărut eu în cale

și i s-a declanșat scânteia,

fiindcă până atunci ea se jucase

de-a iubirea,

nu știa cum să mai scape de minciuni,

să mă convingă că tot ce se spunea despre ea

nu este adevărat.

Avea un spirit ludic exagerat,

se juca de-a libido.

Dar scânteia a făcut-o să-i fie rușine,

i-au dat lacrimile,

nu știa cum să mai nu mintă.

Și s-a gândit să le trimită citații gorobeților,

prin avocatul familiei,

și să-i facă să recunoască, da, chiar așa,

cum a aranjat cu ei minciunile.

S-a dus și la cabinet

și doamna doctor a constatat că e virgină.

Și și pe domnul director l-a potolit,

i-a spus să n-o mai facă pe sfântul,

fiindcă l-a văzut cum o mozolea

pe secretara de partid

de la partidul „Take off Your Mask”!

Când mințea, o, cât era de iubită,

dar când a pornit să spună adevărul,

a început să fie urâtă.

Dar eu știam și minciunile, și adevărul.

N-am crezut-o când mințea,

o cred acum că este pură ca o stea.

Să fim deasupra de bine și rău,

precum adorabilis Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*