Importante morminte din familia Huniazilor descoperite într-o mănăstire din Croația

După ce o vreme a coordonat și a apărat viața celor din Transilvaniei și a Ungariei vecine, fiind o reală pavăză în calea invadatorilor otomani, puternica familie Huniade s-a stins în mod misterios lăsând un gol în istorie neacoperit de oameni de aceeași valoare. De curând arheologii au anunțat că s-a făcut o descoperire istorică într-o mănăstire din Croaţia, iar rezultatul cercetării lor ar putea avea un efect important asupra istoriei Huniazilor. Este vorba despre mormintele lui Ioan Corvin şi al lui Cristofer Corvin, al fiului, respectiv, al nepotul regelui ungar Matia Corvin (Matia Hunyadi), care au fost excavate în mănăstirea Pauline din Lepoglava din Palos, Croaţia.

Având acces la materialul osteologic medieval, cercetătorii au început ancheta privind originea familiei Huniazilor: „Am descoperit mormântul fiului lui Matias Hunyadi, Ioan Corvin (şi al nepotului său, Corvin Cristopher) în mănăstirea Palos, aflată în Lepoglava croată. Cu ajutorul măduvei osoase, pot fi identificate rămăşiţele regelui Matia în osuarul din Székesfehérvár”, a informat Institutul Maghiar de Cercetări. Institutul Maghiar de Cercetări lucrează pentru a determina secvenţa genetică a lui Ioan Corvin, care este moştenită în rândul bărbaţilor şi apoi, ştiind acest lucru, ar putea selecta din osuariumul din Székesfehérvár şi confirma care erau oasele lui Matia Corvin, arată cercetătorii. Institutul Maghiar de Cercetări au mai declarat: „La Székesfehérvár, oasele a 15 regi pot fi găsite într-un mormânt comun. După ce mormintele au fost mai întâi jefuite de turcii care au ocupat oraşul şi apoi de armata imperială, nu este posibil să se determine care os aparţinea cărui rege”, informează pagina de Facebook Hunedoara – Istorie, Cultură şi Turism.

Originea familiei Hunyadi poate fi dezvăluită. Explorând mormântul din Croaţia al lui Ioan Corvin, putem trece printr-o examinare arheogenetică a fiului lui Matia Hunyadi. Asta înseamnă că primim răspunsuri nu numai la întrebările legate de originea familiei, dar putem identifica rămăşiţele regelui Matia din oasele găsite în mormântul din Székesfehérvár. Unul dintre cei mai mari conducători ai istoriei ungare găseşte în sfârşit o odihnă demnă”, a transmis Miklós Kásler, pe pagina sa de Facebook. Ministrul ungar a vizitat mănăstirea, deoarece în 1504 fiul lui Matia de Hunedoara, Ioan Corvin, a fost îngropat acolo, iar în 1505 fiul său, Kristóf Corvin.

Ioan Corvin (1473 – 1504), ale cărui rămăşiţe au fost descoperite în mănăstirea croată, a fost fiul ilegitim al regelui Matia Corvin şi al amantei sale Barbara Edelpock. A fost rege al Bosniei şi ban al Croaţiei şi Slavoniei, dar a fost împiedicat de marile familii de nobili ale Ungariei şi de către soţia regelui defunct Matia să devină succesor al acestuia la tronul Ungariei. Ioan Corvin a încercat să se impună ca palatin al Ungariei însă nu a reuşit. Armatele sale au fost implicate în confruntări cu oştile otomane care atacau teritoriile croate. Corvin a murit în Krapina, locul unde se retrăsese după o bătălie cu turcii. Ioan Corvin a fost nepotul lui Ioan de Hunedoara (Sursa: lucrarea „Matthias Corvin, the King”, editată în 2008, de Muzeul de Istorie din Budapesta). Ultimul descendent al familiei Huniazilor a fost Cristopher Corvin (1499 – 1505), fiu al lui Ioan Corvinus şi al soţiei Beatrice de Fargepan şi descendent al regelui Matia. După moartea tatălui său din 1504, Cristopher a decedat şi el, la scurt timp. Potrivit unor istorici, prinţul ar fi murit otrăvit. Elisabeta Corvin (1496 – 1508), singura soră a prinţului Cristopher, a murit în circumstanţe necunoscute, la vârsta de 13 ani. Beatrice de Frangepan, fiica prinţului croat Bernardin Frankopan şi a soţiei sale, Luisa Marzano de Aragon a fost soţia lui Ioan Corvin şi ultima moştenitoare din familia Corvinilor. S-a născut în anul 1480, iar la vârsta de 16 ani s-a căsătorit cu Ioan Corvin, primind ca zestre de nuntă de la tatăl ei, cetatea Bihac. Cuplul de tineri a locuit câţiva ani în Bihac, dar apoi s-a mutat în castelul din Krapina, un loc mai puţin expus pericolului reprezentat de invaziile armatelor otomane. Între timp, Ioan Corvin, fiul ilegitim al lui regelui Matia al Ungariei, a devenit rege al Bosniei, ban al Croaţiei şi Slavoniei şi stăpân al unor domenii întinse din Transilvania. Beatrice şi Ioan Corvin au avut doi copii, pe Cristopher Corvin (1499 – 1505) şi pe Elisabeta Corvin (1496 – 1508). Căsătoria fericită, susţin cronicarii, s-a încheiat peste opt ani, la 12 octombrie 1504, când Ioan Corvin a murit la Krapina, locul unde se retrăsese după o bătălie cu oştile otomane care atacau teritoriile croate. După moartea soţului ei, Beatrice a moştenit Castelul Huniazilor şi dreptul de a administra moşiile copiilor ei. Cu toate acestea, ambii au murit tineri (probabil otrăviţi), la scurt timp după tatăl lor. Cristopher Corvin a murit un an mai târziu, iar sora sa mai mare a decedat în 1508. Nefericita prinţesă Beatrice a murit şi ea în 27 martie 1510, lăsând toate posesiunile ei, inclusiv Castelul Corvinilor, celui de-al doilea soţ al ei, George de Brandenburg, cel care avea astfel să devină unul dintre cei mai bogaţi latifundiari din Regatul Ungariei. Odată cu moartea Beatricei de Frangepan, a dispărut de pe scena istorică una dintre cele mai puternice, bogate şi influente familii din Evul Mediu, cea a Corvinilor.

Huniazii (Corvinii) au fost una dintre cele mai puternice familii din istoria Transilvaniei, însă dominaţia lor s-a întins doar pe durata unui secol. Ioan de Hunedoara (1407 – 1456), cunoscut şi ca Iancu de Hunedoara, a condus Transilvania la mijlocul secolului al XV-lea şi a fost, de asemenea, guvernator al Ungariei şi mare comandant de oşti. Voievodul a fost tatăl regelui Matia al Ungariei şi s-a remarcat printr-o carieră militară strălucită. Ioan de Hunedoara a condus armatele care au apărat Europa de invaziile otomane şi au reuşit în vara anului 1456 să alunge oştirile sultanului Mehmet II Cuceritorul de la porţile cetăţii Belgradului. În 11 august 1456, la doar trei săptămâni după victoria strălucită asupra otomanilor, Ioan de Hunedoara a murit, răpus de ciumă, potrivit unor istorici, în tabăra militară din apropiere de Belgrad. Unii cronicari turci au susţinut că Ioan de Huendoara ar fi murit atins de o săgeată trasă de un turc, în timpul fugii acestuia din calea armatei creştine. Voievodul a fost înmormântat la Alba Iulia, în Catedrala Sf. Mihail, iar pe piatra sa funerară stă înscris „s-a stins lumina lumii”. Ioan de Hunedoara a avut un frate mai mic, pe nume Ioan (Ivaşcu) Huniad (1409 – 1441) despre care s-au păstrat mai puţine informaţii istorice. Potrivit unor istorici, Ivaşcu a fost ucis într-una din lupte în jurul anului 1441. A fost înmormântat în Alba Iulia, iar fratele său l-a numit cel mai viteaz dintre viteji, recunoscându-i astfel meritele în războaie. Matia Corvin. (Sursa: lucrarea „Matthias Corvin, the King”, editată în 2008, de Muzeul de Istorie din Budapesta). Ladislau Hunaide (1433 – 1457), fiul cel mare al voievodului Ioan de Hunedoara, a fost comandant de oşti şi pentru o scurtă perioadă ban al Croaţiei şi Dalmaţiei. Potrivit istoricilor, încă de la o vârstă fragedă Ladislau Hunaide şi-a urmat tatăl în numeroasele campanii ale acestuia împotriva Imperiului otoman. A murit în urma unui complot, ucis la ordinul regelui Ungariei, Ladislau Postumul, decapitat la 16 martie 1457. Matia Corvin (1443 – 1490), fiul cel mic al lui Ioan de Hunedoara, a devenit rege al Ungariei la vârsta de 15 ani şi a condus ţara între 1458 şi 1490. A fost una dintre marile personalităţi din istoria Transilvaniei şi a Europei. A domnit 32 de ani şi a rămas în istorie drept unul dintre cei mai importanţi conducători ai Ungariei, ţară care includea atunci şi Transilvania. În vremea domniei sale, Ungaria a cunoscut cea mai vastă întindere din istoria sa. Regele Matia Corvin ar fi murit de saturnism, o intoxicaţie cronică de plumb, înainte să ajungă la vârsta de 50 de ani.

Acum, prin descoperirile făcute în Croația, românul Matei Corvin, fiul lui Iancu de Hunedoara, unul dintre cei mai mari conducători ai istoriei ungare, își  va găsi în sfârşit o odihnă demnă. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*