Vremuri de încercare și de tulburare…

Întotdeauna au fost vremuri grele și dificile, pline de obstacole și piedici, deosebirea, fata de cele de acum, o face faptul ca, oamenii erau altfel!… Nu, că nu ar fi fost și atunci oameni dezorientați, confuzi ori copleșiți, însă erau, totusi, mult mai mulți cei, mult mai cerebrali și mai sănătoși, în gândire, faptuire și vorbire!…

Trăim dară vremuri, clipe și momente pline de încercare, tensiune, presiune și tulburare dacă nu, chiar pline de sminteala!… Și asta, în toate domeniile, pe toate planurile, în toate structurile și straturile sociale!…

În acest context, ce este de făcut?

În opinia mea, cred că, în primul rând, ar trebui să ne întoarcem, cu adevărat, fața către Dumnezeu pentru că la El ne este toată salvarea, scăparea, izbăvirea, apărarea și, practic, mântuirea!… Apoi, fiecare dintre noi, acolo unde suntem puși și așezați, sa ne facem treaba, să ne împlinim atribuțiile… Să avem relații, drepte, cinstite, corecte și oneste cu toată lumea, fără falsități, ironii, malițiozitpși, perfidie ori prețiozități!…

Și să ne recunoaștem limitele, posibilitățile, calitățile și capacitățile și, să nu ne erijăm în mai mult decât suntem ori putem să facem, să ducem, să gestionăm ori să realizăm!… Altfel spus, să nu ne amestecăm acolo unde nu este treaba noastră!… Cam greu cu asta că, deh, noi avem pretenția că le știm pe toate!…

Mare înșelare, mare amăgire care va duce, sigur, la aspră dezamăgire!…

Bine ar fi dacă nu am (mai) marginaliza, trata de sus, cu dispreț, nu am mai izola sau nedreptăți pe nimeni, pe, absolut, nimeni, căci greu păcat și cumplită patimă este fărădelegea și nedreptatea, oricare ar fi ea sau ele!… Mare lucru dar și mare plată ca, de, după fapta și rasplata!…

Cred că știm cu toții ca, unele dintre cele mai grele sentimente și apăsătoare stări sunt cele ale: mahnirii, dezamăgirii, inutilității, izolării, disperării și, nu în ultimul rand, al deznadejdii!…

Ar mai fi ceva: sa cinstim, sa respectam, sa apreciem, chiar sa admiram și, sa prețuim munca fiecăruia, contribuția și implicarea fiecăruia, gestul, locul, rolul, rostul și efortul fiecăruia, activitatea și importanta fiecăruia!…

Iarăși, tare greu însa, totusi, nu imposibil, mai ales într-o vreme a concurenței acerbe și competiției feroce, a carierismului și a cultului propriei imagini și a cultivării propriei personalități!…

Și, încă ceva, haideti sa ieșim, cu toții, din ipocrizie, fățărnicie, vanitate, mândrie, mediocritate, impostură, orgoliu și, nu în ultimul rand, superficialitate!… Și, ar mai fi ceva: haideți să ne punem, cu toții, pe rugăciune, post și fapte bune, pe acțiuni concrete și activități solidare nu solitare, altruiste nu egoiste!…

După împlinirea, sinceră, serioasă, asumată și responsabilă, a acestora și a, încă multora asemănătoare, vom putea spune ca, vedem luminița de la capătul tunelului, bine știind ca Lumina lumii care luminează, în întuneric și, tuturor, este (numai) Iisus Hristos, că, adică, am văzut limanul și biruința!…

Și ar mai fi ceva: în loc sa ne (tot) plângem haideți să ne cercetăm, în detaliu chiar, în loc să ne lamentăm și să ne resemnpăm, haideți să ne mobilizăm, în loc sa ne blocăm, haideți să ne organizăm în loc să ne judecăm mai bine haideți să ne ajutăm, reciproc, în loc să ne prefacem, haideți să recunoaștem, să ne (po)cîim, în loc să ne bârfim mai bine să ne revenim, în loc să ne răzbunăm mai bine sa ne iertăm, în loc să ne înjurăm mai bine să ne binecuvântăm, în loc să ne calomniem mai bine să ne lăudăm, în loc să comentăm mai bine să (re)acționăm și, tot așa, multe altele, mai departe!…

Să înțelegem că vremurile (mai) sunt și după noi, după mintea, inima, cugetul și sufletul nostru, al fiecăruia dintre noi!… Va să zică, dacă le dorim a fi altfel, întâi de toate, să fim noi, altfel!…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*