Noi am făcut și „stele” – România, singura producătoare de diamante sintetice din Europa de Sud-Est

Printre secretele pierdute odată cu „revoluția”, se află și povestea uzinei ultrasecrete de diamante a lui Ceauşescu. Pe numele său „Rami Dacia” (sau fosta „UPS Dacia”) aceasta a fost o companie producătoare de diamante sintetice din România, înființată în anul 1974. Rami Dacia este singurul producător de diamante sintetice din Romania și din Europa de Sud-Est. Producția de diamante sintetice în România a pornit de la o necesitate: Casa Poporului, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Metroul din București sau șantierele de construcții de locuințe solicitau scule dintre cele mai performante pentru tăierea și șlefuirea unor materiale dure. Cum importurile erau drastic controlate, soluția era ca aceste scule diamantate să fie produse în țară. Tehnicieni și cadre universitare au primit astfel ordinul de a pune la punct in România o fabrică de diamante sintetice.

Primele cristale de diamant sintetic au fost obținute în România în toamna anului 1974, iar producția la nivel industrial a început în anii 1977-1978. Ulterior și alte țări din blocul comunist au demarat producția de diamante sintetice, niciuna însă nu a reușit să obțină calitatea atinsă de fabrica românească. Numele de „Rami Dacia” vine de la „Regia Autonomă a Ministerului de Interne”. După 1990 numele societății nu a mai fost schimbat, datorită notorietății pe care o căpătase de-a lungul timpului. România ar fi făcut contrabandă cu droguri în Occident, iar după construirea unei fabrici de diamante sintetice, contrabandişti plătiţi de statul român ar fi vândut la negru diamante sintetice în Europa Occidentală, susţine Ion Pacepa, cel mai important dezertor din sistemul comunist de informaţii. Ion Mihai Pacepa, fostul consilier personal al lui Nicolae Ceauşescu, general, director adjunct al Departamentului de Informaţii Externe şi Secretar de Stat în Ministerul de Interne, a făcut un gest paradoxal în 1978, fugind din România. Ajuns în America, Pacepa a publicat, 10 ani mai târziu, cartea „Orizonturi Roşii“, demascând astfel sistemul crimei organizate condus de Partidul Comunist Român şi Securitate. Una dintre poveştile relatate de Pacepa a fost despre visul lui Ceauşescu de a vrea propria fabrică de diamante. „Stele” – era eufemismul pe care soţii Ceauşescu îl foloseau când vorbeau despre diamante. Amândoi erau fascinaţi de pietrele preţioase cu care puteau cumpăra orice. Atât de fascinaţi, încât au dezvoltat o relaţie de amiciţie cu Jean Bedel Bokassa, dictatorul centrafrican, doar pentru concesionarea unor mine de exploatare a diamantelor.

În 1975, Ceauşescu l-a invitat pe Bokassa să facă o vizită oficială la Bucureşti, unde ofiţerii Direcţiei de Informaţii Externe (DIE) i-au infiltrat în anturaj o româncă splendidă, Gabriela. După câteva săptămâni, la rugămintea lui Bokassa, Gabriela a fost trimisă la Bangui (capitala Republicii Centrafricane), cu unul dintre avioanele lui Ceauşescu, însoţită de unul dintre consilierii dictatorului român, Vasile Pungan. Acolo, ea a devenit Gabriela Bokassa, soţia româncă a împăratului Bokassa I a Imperiului Centrafrican (actualmente Republica Centrafricană). Ea era acum un fel de Mata Hari a României, pe care Ceauşescu o dădea ca exemplu de câte ori cerea DIE să infiltreze un agent la vârful obiectivelor sale operative. Datorită presiunii Gabrielei, Bokassa a concesionat exploatarea unei mine de diamante Guvernului român”, povesteşte Pacepa.

Acesta aminteşte că, înfricoşată de barbariile lui Bokassa, românca a reuşit să fugă la Paris. Valizele pline cu bijuterii pe care le-a luat cu ea ar fi ajutat-o să înceapă o viaţă nouă, anonimă, în Franţa. Pierderea Gabrielei a dus şi la pierderea concesiunii minelor de diamant, în Imperiul Centrafrican. Pasiunea pentru diamante nu a dispărut însă odată cu pierderea minelor şi, cu siguranţă, nici gândul lui Ceauşescu nu a fost mutat de la ideea de a achiziţiona, într-o formă sau alta, preţioasele diamante. „În 1975, Ceauşescu mi-a ordonat să obţin tehnologia şi echipamentul pentru producerea diamantelor sintetice”, scrie Pacepa în Orizonturi Roşii, „iar după doi ani i-am prezentat mostre de diamante, obţinute experimental într-o instalaţie – pilot. Încântat, Ceauşescu mi-a ordonat să construiesc o fabrică pentru a produce în secret diamante sintetice în România. Am construit uzina de diamante aşa cum ar fi făcut-o un capitalist, folosind o clădire veche, abandonată, în loc să construiesc una nouă, bătătoare la ochi, după cum este moda în blocul sovietic, şi am dotat-o cu o mulţime de computere, în locul muncitorilor. În toamna anului 1977, uzina era în probe tehnologice, iar la începutul lui 1978, a început producţia indistrială pe scară largă. Când Elena a văzut primele mostre de diamante sintetice, a făcut ochii cât cepele şi a cerut imedit ca un borcan plin cu diamante sintetice să fie pregătit pentru aniversarea a 60 de ani de la naşterea lui Ceauşescu, 26 ianuarie 1978”. Interesant şi demn de reţinut este şi momentul în care Ceauşescu vede pentru prima dată fabrica funcţionând. Impresionat de toată tehnologia din jurul lui, Ceaușescu rămâne uimit când vede producţia în sine a fabricii. Spune Pacepa: „Nu pot uita expresia sa stupefiată când am deschis uriaşul safe şi i-am arătat primle 50 de kg de diamante produse acolo“. Ceauşescu nu a zis nimic la uzină.  „«M-ai uimit», mi-a spus când am ajuns la biroul său. «Acum trebuie să intrăm în afaceri cu diamante pe picior mare. DIE ăsta al tău trebuie să vândă stelele în secret, pe piaţa occidentală, aşa cum procedează şi cu cocaina aflată în tranzit dinspre Asia spre Europa şi pe care o confiscăm la graniţă», mi-a mai ordonat. România şi Bulgaria au făcut contrabandă cu droguri în occident, acum aceiaşi contrabandişti au început să vândă la negru diamante sintetice, în Europa Occidentală”, susţine Pacepa, în volumul „Orizonturi Roşii“, citit integral, înainte de 1989, în episoade, la Europa Liberă.

În anul 2006, aproximativ 70 la sută din cifra de afaceri a companiei era generată de producția de diamante, iar restul, din fabricarea de produse abrazive. De asemenea, două treimi din producție era exportată, principala destinație fiind Olanda. Producția fabricii era de peste 6 milioane de carate de diamant sintetic în anul 2004, scăzând la 2,7 milioane carate în anul 2005. Societatea a fost subordonată Ministerului de Interne până în anul 2005, când a fost preluată de AVAS. În decembrie 2006, compania Rami Dacia a fost privatizată, Asociația Salariaților preluând pachetul de sută la sută din acțiuni de la AVAS. Întreaga tranzacție a fost în valoare de 8,4 milioane euro, din care prețul pachetului de acțiuni a reprezentat 4,5 milioane euro, două milioane euro investiții de dezvoltare, un milion euro în capital de lucru și 830 mii euro, investiții de mediu. Cifra de afaceri: 2005: trei milioane lei și 2004: 4 milioane dolari.

„Rami Dacia”, pentru că era o fabrică specială, a avut indicativul militar secret U.M 0920 și a funcționat  pe bd. Timișoara,
nr. 8A din București. În final lucrurile au ajuns unde a fost planificat după 1989, respectiv la faliment, pentru a nu crea concurență altor asemenea fabrici. Pe locul Rami Dacia astăzi se găsește un parc de distracții. Astfel „Rami Dacia”, a devenit doar o amintire… O astfel de uzină de producere a diamantelor sintetice era ca o perlă pe coroana împărătească a unei economii naționale. Sclipirile răpitoare ale cristalelor fără de asemănare au atras și atrag în continuare privirile oamenilor. Naturale sau sintetice, diamantele oferă șansa unor întâlniri cu cristale nu doar frumoase, ci și foarte dure. Sape de foraj de mare adâncime, discuri, fierăstrae, dălți și burghie diamantate, ajută omul în lupta sa cu medii dure, altfel de nepătruns… Dar… uite așa a dispărut „Rami Dacia”, una din cele mai mari afaceri ale statului român din toate timpurile.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*