Mitropolia Tomisului! O restaurare a creștinismului apostolic!

Nici acum nu înțeleg rațiunile reînființării de către BOR a eparhiei Constanței doar ca Arhiepiscopie în 1990. Ar fi fost firesc, din punct de vedere istoric și religios, ca să se întemeieze Mitropolia Tomisului. Această eparhie cu sediul la Constanța, fostul Tomis grecesc și geto-dac, înființat în secolul VI înainte de Hristos, are o majoră importanță istorico-religioasă pentru România și creștinismul primar universal. În Dobrogea cunoscută ca provincia romană Scitia Minor a venit Apostolul Andrei, care a transmis Cuvântul lui Iisus Hristos geto-dacilor. În Dobrogea avem primii martiri creștini geto-daci, daco-români și apoi stră-români. Pe Sfântul Andrei l-a ajutat în propovăduire Sfântul Apostol Filip. În Dobrogea secolului IV d. Hr. s-a înființat Calendarul gotic, care cuprinde sărbătorile creștine ale daco-romanilor. Dar cel mai important lucru este că episcopului Tomisului a participat la Sinodul de la Niceea din 325 d.Hr., când împăratul Constantin cel Mare a redactat cu soborul de episcopi Crezul. Deci actualul arhiepiscop de Tomis este continuatorul creatorului Crezului, care îl spun toți creștinii din lume la Liturghie, dar BOR menține Constanța doar la rang de arhiepiscopie o eparhie apostolică. Nu e firesc și în canonul creștin. Vorbind despre provinciile care au trimis episcopi la Sinodul de la Niceea (325), Eusebiu de Cezareea amintește că ‘nu lipsea din ceată nici cel al sciților’ (Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, III, 7, 1). Această afirmație a condus la diverse ipoteze și dezbateri legate de identitatea acestui episcop. Adolph von Harnack l-a identificat cu Theofilus Gothiae, postulând posibilitatea ca Gothia să fie de fapt Episcopia de Tomis, lucru respins cu temei de cercetătorii români, care au identificat orașul în Crimeea de azi. Alții l-au identificat pe episcopul scit cu Marcus Comeensis, ce apare în listele latine ale Sinodului I Ecumenic, considerând că este o lectură greșită pentru Marcu Tomeensis.

Istoricul anonim din Cyzic menționează că au fost reprezentate la Niceea ‘fiecare din cele două Sciții’ (Anonymus von Cyzikus, Historia Ecclesiastica II, 38, 80, Ãbersetzt und eingeleitet von GÃnther Christian Hansens, Fontes Christiani, 49/1, Brepols & Publishers, Turnhout, 2008, p. 356-357). Din această informație, coroborată cu cea a lui Eusebiu de Cezareea, rămâne însă cert, anume că un episcop din Sciția Minor, probabil cel de Tomis, indiferent ce nume ar fi purtat, a participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, făcând astfel parte din autorii Simbolului Niceean. Existența unui episcop la Tomis în anul 325 este evidentă din Actul martiric al Sfinților Epictet și Astion, martirizați la Halmyris între 298-303, în care se spune că ‘în acea provincie era pe atunci episcop, păzitor al sfintelor lui Dumnezeu biserici, preafericitul Evangelicus’ (Dr. Nestor Vornicescu, Una dintre primele scrieri ale literaturii române străvechi. ‘Pătimirea Sfinților Epictet și Astion’ (de la cumpăna secolelor III-IV), Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1990, p. 90).

Preafericitului Părinte Patriarh Daniel a prezentat icoana acestui an omagial prin invocarea a trei Sfinţi Părinţi proveniţi din Dobrogea: Sfântul Cuvios Ioan Casian a fost hirotonit diacon de către Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, Cuviosul Dionisie Exiguul, a trăit la sfârşitul secolului al 5-lea şi în prima parte a secolului al 6-lea. Sfântul Cuvios Ioan Iacob a trăit în secolul 20, a trecut la Domnul în anul 1960 şi moaştele lui au fost descoperite intacte 20 de ani mai târziu, în 1980. Mai mult, Arhiepiscopia Tomisului a lansat la sfârşitul anului trecut, cu sprijinul Secretariatului General al Guvernului, două volume importante, care oferă, prin documente adunate din marile arhive ale lumii, argumente solide pentru acest proiect. Primul volum este „Mitropolia Tomisului. 2000 de ani de viaţă creştină la Tomis”, realizat de ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, George Daniel Petrov, de la „Universitatea Ovidius” din Constanţa şi Constantin Barbu de la „Universitatea Dimitrie Cantemir” din Bucureşti. Aceste monumentale volume au apărut prin grija omului de afaceri Mihai Anghel, proprietarul „Domeniului Coroanei” din Segarcea. Cuviosul Dionisie Exiguul sau Dionisie cel Smerit (n. cca 470, Dobrogea – d. cca 545, Roma) este unul dintre cei mai mari teologi ai lumii creştine.Astăzi, întreaga omenire numără anii după calendarul propus de Dionisie Exiguul, adică de la naşterea lui Isus Hristos, sistem utilizat atît de calendarul iulian, cît și de cel gregorian! Acesta a fost în sec. VI d.H., unul dintre cei mai mari cărturari ai lumii, păstrat la curtea a 10 Papi, fiindu-i apreciat erudismul, astfel încît este de neînțeles faptul că istoricii noștri ignoră nu numai lucrările lui Dionisie Exiguul, ci şi textele lui Nicetas de Remesiana sau Aeticus Histricus, despre care Franz Brunhölzl afirma în „Zur Kosmographie des Aethicus” că „a fost un scit care a trăit în regiunea din zilele noastre Dobrogea, România”!

Dobrogea daco-romană, stră-română și apoi bizantină este construită religios pe moaște de sfinți. Un mare mitropolit al Tomisului a fost Vetranion la sfârșitul secolul IV d.H. care s-a preocupat de cinstirea moaștelor martirilor creștini daco-geți și a Sfântului Sava cel înecat de goți în râul Buzău. Sfântul Vasile cel Mare l-a prețuit mult pe episcopul Vetranion de Tomis. În anul 381 activa la Tomis un nou ierarh, Gherontie, între timp Vetranion trecuse între timp la cele veșnice. Pentru dârzenia cu care a apărat credința ortodoxă, episcopul Vetranion de la Tomis a fost trecut în rândul sfinților, pomenirea lui făcându-se anual la 25 ianuarie. Astfel, ridicarea Arhiepiscopiei Tomisului la rang de Mitropolie este un proiect național și religios de țară, care va restaura o străveche eparhie, care a contribuit la Crezul de la Niceea din 325 d.H., în rândul marilor mitropolii fondatoare ale creștinismului universal și apostolic.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*