Revista „Familia”, persecutată şi trimisă la periferia istoriei…

Se pare că succesul administrativ repurtat de fostul primar de Oradea, Ilie Bolojan, l-a ameţit tare ca pe Lenin în 1917. Devenind un primar de succes şi de la alegerile locale noul preşedinte al Consiliului Judeţean Bihor, politicianul liberal se vede o mare autoritate asupra culturii bihorene. E o meteahnă mai veche a politicienilor post-decembrişti de a considera cultura Cenuşereasa administraţiei locale. Aceşti primari sau preşedinţi de consilii judeţene văd în faţă lor doar parcări, parkinguri, panseluţe sau şosele de centură. Pentru ei cultura nu există sau este ceva demn de ignorat sau dispreţ. Aici o vină majoră o poartă şi presa care se excită la un traseu de biciclete colorat, dar ignoră total o revistă de cultură locală sau un eveniment literar.

Ilie Bolojan nu este la prima gafă de procuror a culturii din Oradea. Să nu uităm cum acum doi ani a scos statuia lui Mihai Viteazul din centrul oraşului, iar imaginea cu marele voievod din bronz răsturnat pe o maşină de tractări auto a făcut înconjurul internetului în anul Centenarului. Statuia unificatorului a fost plătită de ofiţerii armatei române care s-au simţit lezaţi de acţiunea edilului. Zilele acestea, lovitura dată revistei „Familia” este letală pentru cultura română. Această revistă nu este oarecare, ci cea în care a debutat Mihai Eminescu, pe 25 februare 1866, cu poezia „De-aş avea“. A fost prima poezie semnată de Eminescu şi a fost primită cu entuziasm de către directorul revistei, Iosif Vulcan, care i-a şi schimbat numele din Eminovici în Eminescu. Mai mult, la această revistă a debutat şi George Coşbuc, în 1884, sub pseudonimul „Boşcu”, cu poezia Aş vrea să fiu…, o traducere a unui poem al poetului maghiar Petőfi Sándor. În România cine dă afară oameni din serviciu este apreciat, iar cine persecută cultura este făcut genial?

Revista „Familia” a contribuit și la impunerea unor scriitori ca Octavian Goga și Emil Isac. De unde s-a găsit Ilie Bolojan să facă reduceri la buget? Ca un bun administrator neaoş ardelean, ce pare de sorginte „tractoristică”, tocmai de la cultură. Lumea culturală orădeană și națională a fost bulversată de vestea anulării statutului juridic al Revistei ,,Familia” și a trecerii ei în subordinea Bibliotecii Județene ,,Gheorghe Șincai” din Oradea. După succesele reputate de Ilie Bolojan pe tărâmul realizărilor obținute în Oradea, nimeni nu se aștepta să intre atât de dur în cultura orădeană. Prin această decizie, președintele CJ Bihor și-a atras o parte din critica intelectualității locale și naționale. În plus, Traian Ştef, redactorul șef al revistei Familia și-a înaintat demisia. Acesta spune că este nemulțumit de faptul că revista devine publicație a Bibliotecii Județene. Poetul este de părere că „Familia” merita un loc în inima orașului, chiar la Muzeul Iosif Vulcan, cel datorită căruia publicația există.

Şi poetul Ioan Moldovan, directorul „Familia” şi-a exprimat dezacordul cu decizia edilului bihorean: „Tristețea de a vedea Familia trasă pe o linie de compartiment al Bibliotecii Județene prin votarea unei ,,fuziuni prin absorbție” nu poate fi descrisă. Mulțumim tuturor celor care știu că avem dreptate să fim triști. FAMILIA nu va dispărea, dar este o mare mâhnire că nu i se îngăduie individualitatea instituțională. Speranța moare ultima”. Petiția online inițiată de scriitorul Péter DEMÉNY prin care se cere Consiliului Județean Bihor să revină asupra deciziei de a amputa revistele de cultură „Varad” și „Familia” a fost semnată de peste 1200 de oameni. Trimiterea revistei „Familia” la periferia istoriei de către adminsitraţia din Bihor arată involuţia unei mentalităţi administrative din România, care văd în cultură doar o marotă inutilă. Situaţia de la „Familia”, revista în care a debutat Poetul Naţional arată de fapt dispreţul politicienilor şi autorităţilor locale faţă de actul cultural, faţă de identitatea naţională şi europeană a românilor. Administratorii nici acum nu au înţeles, parcă sunt edili cu mentalitate de tractorişti, că parkingurile şi pistele de bicicletă trec şi se degradează în timp, dar istoria literară rămâne ca o coloană verticală a demnităţii româneşti şi universale. Un popor e apreciat prin cultura sa în Europa, iar valorile literare ale acestui spaţiu de complementaritate sunt ambasadorii noştri în lume. Politică de mancurtizare a culturii, din păcate, continuă la Oradea. Azi victima perfectă este revista „Familia”, mâine ce urmează… „Tribuna”? Eminescu şi Coşbuc nu mai contează la Oradea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*