Nu, nu a fost „Arcul lui” nici măcar o secundă din jumătatea de oră în care s-a înțepenit lângă el… Așa cum un munte, un vestigiu, un colos nu este al unui turist nici măcar în clipa de imortalizare. Iar monumentul nu l-a privit nici pe departe cu îngăduință, suportându-i gestul de mârlan. Pentru că un Arc de Triumf privește doar Istoria de la nivelul măreției clipelor astrale. Și nu are timp de secundele de micime ale pigmeilor ce sună sinistru a risipe risipite de vântul trecerii…
Un monument este o istorie în sine. Este zidit de muritori, dar înnobilat de faptele, sacrificiile și jertfele acelora pentru care a fost înălțat. Și ‘geaba s-a așezat Klaus Iohannis ca un țap cu pretenții la poartă… ‘Geaba i s-a adus și mobila de la Cotroceni pe post de suport logistic și de imagine. Nu a reușit să aparțină Arcului nici măcar o clipă. Pentru că monumentele își aleg eroii și își definesc în timp clipele de omagiere.
„Al lui” a rămas doar tupeul… Dimpreună cu nesimțirea, ridicolul, lipsa unei minime inteligențe emoționale… Și nu i-a ieșit nici măcar de un instantaneu de poză nereușită de vacanță. Fotografia turistului obraznic care se urcă pe marginea monumentelor istorice pentru a le fura din măreție.
Sigur, nu ne-a surprins… De mult timp mârlani nu ne mai surprind prin gesturile lor… Cu atât mai puțin el… Și, în fond, ce sa ne mai surprindă la un ins care nu ne aparține nici măcar cu o emoție?!…
Cum să ne mai surprindă un ins care a stat cu tupeu pe scaunele Mesei tăcerii?… În fond, era doar o chestiune de timp până când se va pironi și în fața Arcului de Triumf al Națiunii noastre! Călare pe axa eroilor pe care defilează ostașii Patriei în continuitatea armatelor glorioase și glorificate în Panteonul Național.
Și nu faptul că a stat în fața monumentului, mutând și marele tricolor de sub Arc pentru a nu fi eclipsat, este grotesc. Ci felul în care a stat cu spatele la Istorie. Evident, n-are nici pic de habar despre ceea ce este scris pe Arcul de Triumf. Ce semnifică fiecare latură a acestuia. Și mai ales aceea la care a ales să stea cu spatele… El a vrut doar propriul moment de triumf… Poate și cu gândul că istoria, ignorată de noi, îi va transforma momentul de acum în monumentul de mai târziu… Dar ar fi trebuit să fie mai cu băgare de seamă, cât o fi el de rece, de insensibil, ar fi trebuit să se aplece și asupra simbolisticii monumentelor… Pentru că Arcul de Triumf nu este rezervat doar defilării oștenilor întru’ onorarea memoriei înaintașilor și a celebrării victoriilor armate, ci și pentru trecerea cortegiilor funerare…
Dar nu, nu este vina lui! Nici a Armatei Române… Ci a comandanților care au acceptat această mârlănie de civil turist prin istoria noastră. Căci „baricadele” de militari nu trebuiau puse la intrările pe bulevard pentru a-i împiedica pe oameni să se apropie de Arcul Națiunii, ci pentru a nu permite ca în aria de Triumf să nu pătrundă impertinența politicianiștilor.
Arcul de Triumf trebuie să rămână doar poarta de defilare a acelora care sunt continuatori ai apărătorilor de glie și de neam. Ai acelora care veghează la fruntariile țării. Ai acelora care luptă cu inamicii tot mai nevăzuți. Iar generalii trebuie să-și de jos de pe umeri epoleții de carton politic, să îmbrace haina oșteanului care apără simbolurile devenirii, victoriilor, curajului.
Oșteni, readuceți voi monumentele în slujba onorării memoriei înaintașilor! Scoateți de sub haina politicului interesele comandanților de mucava. Și nu vă mai lăsați transformați în ordonanțele cârpelor-marionetă! Căci, în clipa în care ne va fi greu, nouă și țării, voi va trebui să ne apărați, să ne fiți păstori! Or, dacă rămâneți în acest comportament de slujbași supuși politicului, riscați să uitați cum se ține arma, nu doar în onor, ci și în front de apărare. Și vă va fi tot mai străin felul în care Neamul și Țara se apără… Mai ales cu țevile umplute de plumbul acceptării unor imposturi ce vor rămâne doar ale voastre, nu ale politicienilor ce își vor scăpa urmele prin legi de autograțiere din orice responsabilitate față de țară.
Lasă un răspuns