Alba Iulia romana – Castrul Legiunii a XIII-a Gemina

Cunoscut și ca orașul celor trei fortificații, Alba Iulia posedă un patrimoniu arheologic deosebit de interesant și variat, dar și extrem de important pentru istoria națională a României. Aici s-a aflat Castrul roman Apulum care a fost unul dintre cele mai importante centre ale stăpânirii romane de pe teritoriul Daciei. El a fost construit în anul 106, pe malurile Mureșului, la o distanță de cca 20 km de cetatea dacică Apoulon. Construirea castrului a fost determinată de cantonarea în această zonă a Legiunii a XIII-a Gemina (106-271), dislocată din Vindobona, actualul oraș Viena. Legiunea avea rolul de a păzi ținutul aurifer și drumul de transport al aurului către Roma. Dimensiunile castrului erau 400 x 400 metri, în timp ce clădirile adiacente castrului, așa-numitele canabae legionis, se extindeau pe o suprafață de aproximativ 500 x 700 de metri pătrați. Castrul roman Apulum a fost reședinta guvernatorului Daciei Superior și apoi a Daciei Apulensis. În imediata vecinătate a castrului s-au dezvoltat așezările romane Colonia Aurelia Apulensis, iar mai apoi Colonia Nova Apulensis. În anul 2011, în lunile martie – aprilie, s-au descoperit importante artefacte romane din perioada castrului.

În apropierea porții a IV-a Cetății „Alba Carolina” arheologii au descoperit un basorelief din marmură, cu dimensiuni aproximative 50 cm x 30 cm, ce înfățișează probabil un centurion purtând lorica musculata și mantie pe umeri; mâna dreaptă ține o suliță, iar mâna stângă este sprijită pe un scut oval. Personajul are barbă, ceea ce ar indica un posibil personaj din a doua jumătate a secolului al II-lea, spre dinastia Severilor. Armele reprezentate indică un soldat din trupele ecvestre, ori din trupele auxiliare. Basorelieful este încadrat de un chenar roșu având la bază un text din care s-a putut citi „SECUNDA RUDIS”. Textul latin se traduce ca „a doua sabie de lemn”. Aceasta era un simbol de promovare în carieră pentru gladiatori la rang de ofițer în armata romană și totodată un simbol al libertății la gladiatori. Conform inscripției se atestă faptul că acest personaj este un instructor de gladiatori sau un personaj care a putut fi promovat în legiune, după ce a fost eliberat din statutul de gladiator și care a fost adus ca instructor pentru trupele staționate în castru. În apropierea Bisericii Romano-Catolice s-a descoperit un altar votiv închinat zeiței Nemesis, zeița romană a răzbunării, cu dimensiuni de 1 m x 60 cm. Acestă descoperire i-a făcut pe cercetători să emită ipoteza existenței unui edificiu sacru în cadrul castrului. S-a descoperit Pretorium-ul castrului, drumului roman „Via Principalis”, precum și fundațiile barăcilor soldaților. Materiale din vechiul castru roman s-au folosit la ridicarea cetății medievale din care s-au păstrat 3 fortificații. În prezent, castrul, parțial reconstruit, este inclus în „Traseul celor trei fortificații”, un obiectiv turistic ce le oferă vizitatorilor orașului Alba Iulia posibilitatea de a călători în timp de-a lungul a două milenii de istorie, printre vestigiile a trei fortificații, din trei epoci diferite, construite succesiv pe aceeași locație, fiecare nouă cetate incluzând-o pe cea veche: Castrul Roman Apulum (106 d.Hr.), Cetatea Medievală Bălgrad (sec. XVI-XVII) și Cetatea Alba Carolina, fortificație de tip Vauban (sec.XVIII).

Pentru că un soldat roman își petrecea cea mai mare parte în cazarmă (castrul legiunii sau alte fortărețe mai mici din teritoriul de acțiune al legiunii), este interesant de urmărit care sunt caracteristicile principale ale vieții cotidiene ale legionarilor. Astfel, cunoscut fiind faptul că perioadele campaniilor militare active erau întreprinse de regulă de primăvara până toamna, taberele de campanie (acele castre de marș, respectiv castra estiva) erau ridicate de soldați după reguli stricte, foarte bine definite de topografii,  inginerii și arhitecții militari. Pe timpul iernii, la finalul fiecărei campanii militare, trupele se retrăgeau în castre de iarnă (castra hibernia). Castrele permanente au fost construite după cucerirea unei regiuni noi și transformarea în provincie romană, caz cunoscut și în Dacia, unde în urma celor două războaie, începând din anul 106, Traian organizează provincia Dacia, stabilind aici, la Apulum castrul Legiunii a XIII-a Gemina. Toate fortificațiile militare gestionate de legiunea a XIII-a Gemina, au fost construite de soldații acestei legiuni, probabil și cu participarea altor unități militare auxiliare cantonate în Dacia. Castrul de la Apulum ocupă aproximativ 21 ha, fiind un castru de dimensiuni normale pentru o legiune din secolul II, analogii apropiate în ce privește structura sa constructivă și a clădirii comandamentului legiunii (Principia), identificată arheologic în ultimii 3 ani, fiind localizate la Novae (Moesia  – Bulgaria de azi), la Carnuntum (Austria) sau la Lambesis (Tunisia). Construit între anii 106-132 d.Hr., castrul Apulum a funcţionat în mod neîntrerupt, până la părăsirea Daciei de către administraţia romană (271-273 d.Hr.), adăpostind vreme de aproape 165 de ani aceeaşi legiune. Şi în cazul castrului de la Apulum, ca de altfel, la marea majoritate a castrelor din Dacia, se poate vorbi, iniţial, de o fază de pământ (106-128 – castra estiva). Primul din elementele sigure ce ilustrează faza de pământ a castrului a fost identificat şi cercetat în 1980 în apropierea laturii de sud. Este vorba de un val de pământ (agger) cu dimensiuni la baza de 8,70 m lungime şi 3,70 metri înălţime având în structură pământ şi pietriş. Descoperirea valului de pe latura de sud a fost completată şi are corespondent pe latura sud-vestică. Cercetările din arealul catedralei romano-catolice au surprins partea interioară a unui val de pământ roman, cu lăţimea de aproximativ 10 m. Descoperirea câtorva fragmente de materiale ceramice dacice par să confirme ipoteza că la construirea castrului ar fi putut fi folosită şi mână de lucru din rândul populaţiei autohtone dacice. Ulterior, probabil înainte de anul 124, începe faza de construcţie a castrului din piatră (castra stativa), a cărui structură, respectiv componenţă, va rămâne aceeaşi până la părăsirea provinciei, suferind unele refaceri în vremea dinastiei Severilor (193-235).

Castrul de la Apulum al legiunii a XIII-a Gemina a fost unul din castrele care s-a bucurat de o atenţie deosebită din partea celor care guvernau provincia imperială, dezvoltarea sa fiind asociată şi existenţei a două oraşe (iniţial cu rang de municipia – Municipium Aurelium Apulense şi Municipium Septimium Apulense şi apoi de colonia – Colonia Aurelia Apulensis, în Partoş; Colonia Nova Apulensis în jurul castrului) aflate în imediata sa apropiere, atestate documentar, epigrafic şi, nu în ultimul rând, arheologic. Castrul pentru legiune se află pe un capăt de promontoriu, orientat vest-est, terminat înalt deasupra luncii râului Mureş. Terenul pe care se afla castrul are o înclinare naturală principală de la vest la est şi înclinări secundare de la coamă spre sud şi nord (foarte importante pentru înţelegerea drenurilor de apă din castru). Drept urmare porta decumana se află pe latura de vest, respectând exact indicaţiile lui Hyginus. Castrul cu zid de piatră are plan patrulater în formă de dreptunghi; dimensiuni 480 x 430 m; laturile lungi sunt orientate est-vest deci porta praetoria se află pe latura de est, cu privire largă spre valea Mureşului; se apropie ca tip de aşa numitele castra tertiata (după Hyginus), dar mai aproape de forma de pătrat. Amplasarea însăși a localității pe malul drept al Mureșului, la confluența acestuia cu alte două importante râuri (Ampoiul și Sebeșul), a oferit condițiile optime unei dezvoltări deosebite a locuirii umane încă din perioada epocii pietrei, cu debutul vieții urbane imediat după cucerirea Daciei și transformarea în provincie romană (mijlocul sec.II d.Hr.). Din observațiile și cercetările arheologice realizate de-a lungul timpului, se poate spune ca piatra cu care s-au ridicat zidurile castrului de la Apulum, a fost tăiată în blocuri mari paralelipipedice ce cântăresc peste 300 kg, în cariera de calcar aflată la peste 10 km la nordul anticului Apulum, fiind adusă aici cu carele și zidită de soldații legiunii, buni cunoscători ai tehnicilor de construcție. Tehnica realizării zidurilor de incintă și a turnurilor de supraveghere este cunoscută sub numele latin de opus quadratum, în care zidul este format din două paramente de  blocuri paralelipipedice dispuse paralel, mai groase la bază, cu spațiul dintre ele umplut cu bolovani. Pe de altă parte, construcțiile interioare ale clădirilor militare erau ridicate în tehnica opus incertum care semnifică un zid ridicat din piatră spartă neregulată, legată cu mortar. Cărămida romană apare în situația realizării elementelor de pavaje interioare sau exterioare, a instalațiilor de încălzire (Hypocaustum), precum și la diferitele elemente construite pentru transportul, colectarea sau evacuarea apei (sistemele de canalizare, conductele de apă, băile publice ale soldaților, etc). De asemenea, alte materiale descoperit destul de frecvent în cercetările arheologice din castru, sunt țiglele romane (tegulae), folosite la sistemele de acoperire ale clădirilor, dar și la porticus-urile create pentru amenajarea unor clădiri cu curți interioare sau pentru delimitarea clădirilor la stradă. Din păcate, lemnul care a fost utilizat cu siguranță la toate clădirile din interiorul castrului, dar și la sistemul de fortificare, nu s-a păstrat datorită perisabilității sale în cursul celor aproape două milenii de la ridicarea castrului, astfel că el poate fi doar cunoscut că a fost utilizat în sistemele constructive ale castrului de la Apulum.

Vom parcurge succint în cele ce urmează, câteva detalii legate de vestigiile arheologice romane ale anticului Apulum, care au fost cercetate și puse în circuitul turistic în ultimii ani, la  Alba Iulia. Poarta de sud a castrului, avea  două turnuri masive ridicate pe trei nivele si acoperite cu țigle. Un masiv pinten median din piatră, despărțea cele două intrări carosabile în castru, pentru închidere fiind plasate două porți grele din stejar, una fiind folosită pentru intrarea în castru, cealaltă pentru ieșirea carelor și soldaților. Prin porta principalis dextra  intrau sau plecau în misiune în fiecare zi, soldații Legiunii a XIII-a Gemina, unitate care a asigurat organizarea și coordonarea sistemului de apărare a Daciei, până pe la anul 168 d.Chr., când a fost adusă în Dacia și Legiunea a V-a Macedonica și stabilită la Potaissa (Turda). Drumul numit via principalis, făcea legătura între porțile principale plasate pe laturile de sud și nord ale castrului de la Apulum și trecea prin fața principiei, loc unde se intersecta cu via praetoria – drumul ce venea de la porta praetoria, aflată la est. Pentru a se asigura drenajul drumului, soldații au construit un canal de cărămidă, chiar în axul longitudinal al acestuia, iar pentru apele pluviale au fost realizate și cele două rigole laterale de pe ambele părți/laturi ale drumului via principalis. Drumul era străjuit de un porticus, ale cărui coloane se racordau prin acoperiș, la clădirile militare plasate de o parte si de alta a drumului. Pe drumul ce era pavat cu lespezi mari de piatră, treceau carele cu alimente, ulei, vin și sare, precum și cu echipamente și materiale necesare taberei militare. Curierii militari sau soldații aflați în misiune traversau în grabă jumătatea de sud a castrului, de la poarta principalis dextra, până la intrarea în comandamentul legiunii, unde trebuia să aducă toate informațiile și mesajele ce țineau de misiunea lor.  Principia castrului Apulum. Datorită evoluției urbanistice a zonei unde este amplasată principia,  în perioada 2011-2012, a fost cercetată numai partea de sud a clădirii comandamentului; cealaltă jumătate se află sub strada N. Iorga şi parţial sub clădirea Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Pe baza jumătăţii cercetate s-a propus întregirea grafică pentru planul construcţiei. Astfel, se poate deduce prin măsurători că Principia se afla în poziţie centrală faţă de laturile de sud şi nord ale castrului, la cca.170 m de acestea; latura din spate se află la cca. 245 m faţă de zidul de vest. Dimensiunile planului întregit grafic ale principiei sunt de aprox. 85 m  lungime şi 65 m lăţime, partea din faţă a construcţiei (estică) se află sub strada Al. Sterca Suluţiu şi parţial sub cazarma pontonierilor,  iar jumătatea de nord a principiei este acum sub str. N. Iorga şi clădirea Universităţii. Clădirea comandamentului Legiunii a XIII-a Gemina este un ansamblu construit care are toate cele patru părţi componente ale unei clădiri de comandament de tip Forum:

Oecus – reprezintă principala parte a clădirii, amplasată pe latura din spate și cuprinde un număr de 7 încăperi, care au următoarea destinație: în poziția centrală esteAedes Principiorum (camera sacră ce conține și stindardele legiunii și statuile împăraților romani); la subolul aedes-ului, avem Aerarium ( camera/nișa subterană plasată la subsolul Aedes-ului, in care se păstra tezaurul legiunii și celelalte fonduri gestionate pentru activitățile legiunii în provincia Dacia); de o parte și de alta a aedes-ului sunt încăperi/birouri încălzite cu instalații complexe de hypocaustum, în aceste birouri se derulează activitățile administrative ale legiunii: Tabularium (camerele ce conțin arhiva de stat gestionată de comandanții legiunii), Officium (birouri militare în care lucrau liberții sau sclavii).

Basilica, curtea interioară acoperită, care se prezintă ca o sală mare plasată transversal, în fața oecus-ului, interiorul basilicii fiind prevăzut cu coloane ce susțineau acoperișul. Sala avea dimensiuni identificate de cca.15 x 65m, conţinea două şiruri de postamente pe lungime, o încăpere pe latura de sud, respectiv una echivalentă pe latura de nord (acestea fiind tribunalele unde se citeau în fiecare dimineață ordinele de serviciu pentru subunități, dar și sancțiunile pentru soldații indisciplinați). Între curtea acoperită/basilica şi curtea mare (atrium) se afla un porticusşi probabil trepte. În zona centrală a basilicii au fost găsite mai multe fragmente de inscripţii cu liste de soldaţi, precum și o piesă deosebită dar fragmentară: aqvila sculptată în marmură în tehnica altoreliefului, ea reprezintă un vultur cu aripile deschise.

Atrium– curtea interioară descoperită, flancată pe laturile de sud și nord de armamentarium – care, tehnic este termenul pentru depozitul de arme – arsenal, dar practic cuprinde sălile în care se instruiau ofițerii și soldații; de asemenea sunt atestate prin inscripții și schola sau collegium – sedii ale diverselor asociații/cluburi de ofițeri și subofițeri din cohortele legiunii. Este de presupus să existe un porticus susținut de coloane de jur-împrejurul curții interioare. Curtea interioară era pavată cu lespezi de piatră, iar descoperirile arheologice atestă și amenajarea în câteva puncte a unor postamente pentru inscripții votive și probabil, statui. Astfel, au fost descoperite mai multe inscripții dedicate familiei imperiale ale lui Septimius Severus, care atestă cel mai probabil vizita imperială a fiului acestuia, împăratul Caracalla, alături de mama sa, împărăteasa Iulia Domna, și în acest castru de legiune, în jurul anului 212 d.Chr.

Intrarea în principiaal cărei portal era amplasat pe latura de est, la intersecția celor două drumuri: via praetoria cu via principalis. Din păcate, intrarea in comandamentul roman nu poate fi cercetată, deoarece, peste amplasamentul ei s-a ridicat una din cazărmile militare austrice, realizate în a doua jumătate a secolului XIX.

Pe lângă materialul epigrafic foarte important, descoperit recent prin cercetările arheologice din castrul roman de la Apulum, vechile colecții ale Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia dețin o impresionantă zestre de monumente arhitecturale (coloane, baze, capiteluri), inscripții votive dedicate de către ofițeri sau soldați ai legiunii, sau statui de ofițeri, iar la restaurarea și punerea în circuitul turistic a unei părți din situl arheologic Principia castrului Apulum, a fost realizat și un mic lapidarium în aer liber, care prezintă în mod  interactiv importanța acestui castru pentru istoria militară a Daciei romane.

Astăzi, la Alba Iulia, istoria prinde viață câteodată datorită trupelor de pasionați în reconstituirile istorice precum Legiunea a XIII-a Gemina, Lupii de fier ai  Apoulonului, sau Garda cetății Alba Carolina ce asigură constant spectacole de reenactement istoric, reconstituind secvențe originale din trecutul fabulos al acestor locuri. Principia  – ansamblul protejat al clădirii comandamentului legiunii a XIII-a Gemina de la Apulum, poate fi vizitată zilnic între orele 1000-2100  (luni închis), turiștii vor afla povestea castrului roman și se vor putea transpune pentru câteva clipe în viața militară a soldatului roman, purtând echipamentul complex ce a fost reconstituit aici. Colecția deosebit de bogată de arheologie clasică  daco-romană, poate fi vizitată la Muzeul Național al Unirii, după programul zilnic de 1000-1900 (luni închis), alături de celelalte secvențe de istorie națională ale fostei capitale a Transilvaniei medievale, respectiv de Sala Unirii – templul României Mari.

Trecând prin cetate simți istoria celor peste 2000 de ani ce te îndeamnă la o transgresare temporală, spre a vedea viața cetății trecute și locuitorii ei prinși în vârtejul vieții de zi cu zi. Parcă te afli într-un muzeu vivant sau un platou de filmare unde istoria se împletește cu realitatea cotidiană, sau unde timpul s-a oprit pentru moment. Stop! Sau …„Motor”?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*