Copia Columnei lui Traian – Cea mai mare sculptură în relief din toată Antichitatea, la MNIR București

Poate vă surprind cu faptul că vorbind despre România, vă invit la o călătorie europeană spre a descoperii strămoșii noștri minunați, enigmaticii geto – daci. Dacă nu se cunosc încă monumente importante ale antichității, în afara cetăților dacice din munții Orăștiei și Monumentul roman de la Adamclisi, putem să descoperim alte monumente ridicate în cinstea și amintirea acelor timpuri. După cum știm, chiar Imperiul Roman s-a temut de un așa vecin dunărean și carpatic, cu o filosofie de viață și luptă deosebită. Geto-dacii credeau în nemurire și astfel se aruncau în luptă fără prea multe prejudecăți. După două războaie grele și sângeroase Imperiul Roman a reușit să înfrângă cerbicia geto-dacilor și să le ia importantul tezaur regal. Poate cunoaștem faptul că cel mai impresionant monument triumfal construit în antichitate este „Columna lui Traian”, cel care reprezintă o capodoperă realizată de sculptorii romani în perioada în care Imperiul Roman a atins apogeul extinderii teritoriale sub domnia împăratului Traian. Pentru această columnă și imaginile strămoșilor noștri a pornit Badea Cârțan (Gheorghe Cârțan – n. 24 ianuarie 1849, Cârțișoara – d. 7 august 1911 Sinaia) călătoria sa pe jos până la Roma. „Cum era singur și al nimănui, cum se făcuse seară, s-a așezat pe trotuar și s-a culcat la picioarele Columnei. A doua zi dimineața, trecătorii, polițiștii, ziariștii, au avut o revelație: un țăran din Corjați, un dac la picioarele Columnei lui Traian. Presa din Roma a scris în ziua următoare: „Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămașă și cușmă, cu ițari și cu opinci”. I s-a publicat fotografia, i s-au luat interviuri.” Badea Cârțan a făcut senzație la Roma, a fost invitat la mediile politice, culturale, jurnalistice din Italia, fiind primit cu simpatie și prietenie. „Muzeul Etnografic și Memorial Badea Cârțan” din Cârțișoara, localitatea sa natală aflată pe drumul spre Bâlea Cascadă, lângă păstrăvăria Albota, la poale de Transfăgărășan, deține obiecte care i-au aparținut. La Bistrița se afla statuia sa, care reproduce omul, dar și bățul/toiagul său faimos, iar la Sinaia se află mormântul său.

În muzeele lumii, dar și la Roma mai sunt sutele de statui magnifice de daci din marmură și porfir ce se pare că împodobeau Forumul lui Traian, iar acum sunt în diverse colecții muzeale și particulare, dar și pe Arcul de Triumf al lui Constantin cel Mare. Dar columna reprezintă un important izvor arheologic şi istoric, o vitală şi nepreţuită reprezentare a războaielor daco-romane, întrucât principalele scrieri dedicate războaielor s-au pierdut. Este o sursă prolifică de studiu pentru istorici, arheologi, artişti şi etnografi oferind posibilitatea studiului multidisciplinar.

Modul în care sunt redate scenele arată că dacii au fost percepuți drept adversari redutabili, fiind reprezentați ca luptători înzestrați și demni, inclusiv femeile dace – aspect foarte rar prezentat în arta romană. De ce este importantă studierea scenelor şi evenimentelor de pe columnă? Evident, explicaţia nu poate fi singulă. Monumentul se află în Forul lui Traian, în imediata apropiere – la nord – de Forul roman. Terminată în anul 113, columna are exteriorul prevăzut cu un faimos basorelief sculptat, în formă de spirală, care reproduce artistic sub o formă epică războaiele dintre romani și daci purtate de Traian pentru cucerirea Daciei. Columna are o înălțime de aproximativ 40 de metri și conține 18 blocuri masive de marmură de Carrara, fiecare cântărind 40 de tone. În anul 1536, soclul Columnei a fost eliberat din ruinele forului lui Traian din ordinul Papei Paul al III-lea. Marele arhitect Fontana s-a ocupat de restaurarea lui, începând cu 1558. În anul 1587, în locul statuii lui Traian, aflată inițial în vârful columnei, dar topită în Evul Mediu, a fost așezată din ordinul Papei Sixt al V-lea o statuie a Sfântului Petru. Columna a fost ridicată atât pentru a comemora victoriile lui Traian, fiind o adevărată istorie gravată în piatră, cât și pentru a servi ca mausoleu (după deces, cenușa împăratului a fost depusă în încăperea de la baza columnei). În total, sunt prezentate circa 2500 de figuri omenești, de circa 60-75 cm înălțime. Împăratul Traian este prezent de 60 de ori. O inscripție de la intrarea în interiorul columnei, oarecum criptică, deoarece o parte a textului a dispărut, are următorul cuprins: „Senatus populusque Romanus imp. Caesari divi Nervae f. Nervae Traiano Aug. Germ. Dacico pontif. Maximo trib. pot. XVII imp. VI p.p. ad declarandum quantae altitudinis mons et locus tant[is oper]ibus sit egestus.”  Dimensiunile columnei: Înălțimea bazei:1,70 m; Înălțimea arborelui: 26,92 m; Înălțimea blocurilor: 1,521 m; Diametrul arborelui: 3,695 m; Înălțimea statuii: 1,16 m; Înălțimea totală a columnei: 29,78 m; Înălțimea scărilor elicoidale: 29,68 m (aproximativ 100 de picioare romane); Înălțimea columnei, cu excepția plintei: 28,91 m; Înălțimea piedestalului, inclusiv plinta: 6,16 m; Înălțimea columnei deasupra solului: 35,07 m; Basorelieful prezintă scene de luptă din campaniile lui Traian împotriva dacilor din 101-102 (în partea de sus a columnei) și 105-106 (în partea de jos). Soldații romani și daci sunt prezentați în timpul bătăliei. Atingând apogeul basoreliefului istoric roman, cele 124 de episoade care îmbracă în spirală trunchiul coloanei și care ilustrează Comentariile lui Traian despre războaiele dacice (De bello dacico), prin caracterul lor de document istoric, constituie un adevărat „act de naștere” al poporului român. În Antichitatea romană monumentele arhitecturale și statuile erau reprezentate artistic în culori. Acest mod de percepere vizuală în societatea romană a avut probabil ca inspirație arta greacă care utiliza culorile pentru propriile monumente arhitecturale și artistice. Metoda fluorescenței razelor X a demonstrat științific că scenele de pe Columna lui Traian au fost pictate în Antichitate. Capacitatea spectrometriei fluorescenței X a determinat prezența infinitezimală a elementelor cu greutatea atomică care au putut recunoaște substanțele colorate ale tegumentelor marmurei, ajutând la reconstituirea fotografică a scenelor Columnei în aspectul lor inițial și colorizat. O reconstituire colorată a scenei XXXII – „Asaltul dacilor împotriva unei fortărețe romane” a fost prezentată în anul 1986 la Academia de Artă din Veneția, într-o expoziție care a avut ca tematică „Arta și știința”.

Trei suverani ai Franţei şi-au manifestat dorinţa de a avea o reproducere a Columnei lui Traian, dorinţa manifestată de regele Francisc I, Ludovic al XIV-lea şi Napoleon al III-lea. Cel din urmă a înzestrat Franţa cu o reproducere completă a Columnei, iar o altă copie integrală a columnei se găseşte în Anglia, la muzeul Victoria din iniţiativă reginei Victoria. Jérȏme Muzino a copiat şi a publicat Columna lui Traian în 130 de planşe, iar Petro Bartoli, anticarul papei şi reginei Christina a Suediei, a retuşat desenul lui Muzino, dar nu a atins o perfecţiune a copiei, deoarece nu a redat mişcările spiralei, iar personajele sunt redate în linie orizontală. ,,Reliefurile Columnei sunt cu adevărat imn închinat bravurii armatei romane, disciplinei de fier care o dirija, capacităţii de îndurare a soldatului din legiuni romane sau din trupele auxiliare. Nimic teatral în aceste imagini; dimpotrivă, o reţinere şi o seriozitate care-i fac pe legionarii lui Traian adevăraţi cetăţeni, îmbrăcaţi însă în loc de togă, cu platoşa soldăţeasca”. În același timp, imaginile Columnei sunt străbătute de un incontestabil respect faţă de dacii învinşi într-o luptă inegală, cum arată R. Bianchi Bandinelli, mare specialist italian în istoria artei antice. „Demnitatea figurilor lui Decebal şi ale căpeteniilor dace, rezistenta îndârjită pe care majoritatea dacilor o opun armelor romane sunt, pe Columna, mărturia unui respect şi a unui umanism care înnobilează creaţia artiştilor… Pe scena Columnei, Decebal, aflat în simetrie cu împăratul Traian pe o stâncă mai ridicată impune o atitudine demnă, calmă, fără niciun gest de umilire, rămânând în poziţie verticală, marcând cererea de pace cu gest discret”.

Dar dacă sunteți în România nu trebuie să bateți drumul până la Roma în Italia. Puteți merge în centru Bucureștiului, până la Muzeul Național de Istorie a României, aflat pe Calea Victoriei, nr. 12, iar acolo puteți admira o copie în gips a columnei. Emil Panaitescu a fost cel care a adresat numeroase memorii Academiei Române, Ministerului Instrucțiunii Publice, Ministerului de Finanțe și Parlamentului pentru a realiza o copie a Columnei care să fie expusă în România. Eforturile sale au fost încununate de succes în anul 1939, când statul român a comandat copia, aceasta fiind terminată în 1943. Copia a fost executată din ciment alb armat, amestecat cu praf de marmură, și respectă proporțiile monumentului. Din cauza războiului mulajele au fost depozitate în diverse locuri în Roma (Muzeul Lateran, Forul lui Traian, Palatul Expozițiilor) și doar în 1967 au fost aduse în România. Din 1972, copia la scară naturală a bazei Columnei lui Traian și copii ale scenelor reprezentate pe acest monument sunt expuse într-o sală a Muzeului Național de Istorie a României. Acum aceste metope sunt desfășurate pe un spațiu etajat, aerisit, spre a putea fi accesibile privirilor curioase ale vizitatorilor. Astfel se pot vedea de aproape și copiile metopelor de la partea superioară a columnei, iar un filmuleț ce este prezentat aici, ne prezintă modul de construcție al columnei.

Din 2017 o nouă copie a columnei traiane – de data aceasta fotografică, făcută la rezoluție înaltă – se află la „Muzeul Columna lui Traian” din Costești (Vatra Touristic Center) din județul Hunedoara. Alte copii ale columnei se află la „Museo della Civilta Romana” – Roma (Italia), „Victoria and Albert Museum” Londra (Anglia) și „Römisch-Germanisches Zentralmuseum“ Mainz (Germania). (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*