„Țară, țară!”…
„Țară, țară, vrem ostași!” „Pe cine?”
O listă de plecări urgente…
Copiii ce rămân însingurați în ei,
Strigăte de regrete din morminte?…
.
Să vrei să vii în țară, ce dor…
Oprindu-te în tine, dorești
Regrete târzii te țin în tine
Cu tălpile goale și bătătorite
.
Plecata’ pe capete poporul în lume,
În sinea lor știau că sunt fugari,
Și își jurau în mii de gânduri
Că se vor întoarce și le va fi bine.
Răceala (Am ucis în mine)
O răceală îmi pune stăpânire pe viață,
Era uitarea ta asupra mea, mă uitai tu,
Nu mă mai considerai a ta, am înțeles
Povestea noastră de iubire era în uitare
.
Mi-am împietrit sufletul ca să nu mai simtă
Am ucis în mine orice speranță ca să nu mai fie
Am uitat să trăiesc și tu m-ai trezit la viață
Azi nu respir decât prin tine, frumosul meu…
Privirea
Cu ochii mari ca de copil,
Stau singură în a mea lume
Și plâng, și urlu în mine…
.
Cad, mă prăbușesc în mine,
Și nimic nu mă mai ridică
O, Doamne, ce luptă e în mine…
.
Privirea e goală și în gol,
Nu mai văd cerul senin
Pe a mea boltă cerească…
Nu te lăsa!
Plecare în necunoscut e viața ta
Dar tu să nu te dezici de ea
Să fii puternic și să dovedești
Că nimic nu te doboară acum
.
Stai pe poziție cât vorbesc visele în tine
Nu te lăsa dovedit de alții
Nu când e vorba de visurile tale
Iubește-te, fii mândru, nu te lăsa!
Calea ta (metapoezie)
Coboară încet și luminând în cale
Nu te teme de nimic din tine
Ai grijă la coborâre să nu cazi
Fii tare, tu poți aici, acum!
.
Nu fii orb când îți privești calea
Urmeaz-o, definește-o, finiseaz-o
Ca pe o piatră prețioasă a ta
Ce strălucește în tine cu toată forța
.
Calea ta vorbește despre tine
Ca poți și ești făcut pentru asta
Nu lăsa să pătrundă în tine
Uitarea, ignorarea căii tale.
