Învelită în istorie…

Când am vizitat Conacul Goleștilor, o biserică învelită în istorie ca un cocon de fluture mi-a atras atenția. Expoziția memorială „Conacul Goleștilor” din orașul Ștefănești, aflat la 147 km de București, include printer altele un complex ansamblu arhitectural format dintr-un conac fortificat, o biserică și o cruce de pomenire. Elementul central este conacul, construit între anii 1641-1642, de către meșterul Stoica, din ordinul marelui vistier Stroe Leurdeanu. Biserica, construită în anul 1646, de același meșter, purtând hramul „Sfânta Treime”, îmbină cu finețe elemente arhitectonice muntenești, moldovenești, armenești și turcești. Înălțată de meșterul Stoica, ea este o ctitorie a boierului Stroe Leurdeanu, mare vistier și a jupânesei Vișa (originară din Golești), în zilele lui Matei Basarab. Biserica a fost construită pentru a servi de paraclis conacului.

În secolul al XVIII-lea biserica a trecut în posesia familiei Golescu, cea care a ridicat și o incintă de apărare, cu o baie turcească, un spital și o casă a săracilor, în care a funcționat o Școală pentru copiii sătenilor, înființată de Dinicu Golescu, în anul 1826. Biserica, fiind o adevărată bijuterie arhitecturală, este și necropola luptătorilor și cărturarilor din familia Golescu. Arhitectura bisericii indică priceperea și măiestria meșterilor români ce au contribuit la înălțarea sa. Este vizibil rafinamentul Renașterii europene. În perioada brâncovenească i s-a adăugat un foișor deasupra porții. În această biserică au fost înmormântați, ulterior, membrii familiei Golescu. În timp, conacul a suferit o serie de transformări în spiritul clasicismului

Biserica este un lăcaș de cult impunător, o adevărată capodoperă a arhitecturii. Are plan dreptunghiular cu absidă poligonală decroșată, fără pridvor. Interiorul este compartimentat în pronaos, naos și altar. Separarea naosului de pronaos printr-un zid plin, străpuns doar de o ușă și cele patru contraforturi ce se ridică pe toată înălțimea fațadelor sunt elemente ce diferențiază monumentul de celelalte biserici contemporane. Tâmpla din lemn de tisă, policromat, se remarcă printr-un amplu registru decorativ în care predomină elementele vegetale. Ușile împărătești și jilțul arhieresc sunt sculptate în stil brâncovenesc. Dacă din decorul interior al monumentului nu se mai păstrează decât câteva fragmente din pictura originală, la ușa proscomidiei, exteriorul are întreaga decorație: cornișa din zimți de cărămidă, brâul median al fațadelor, pictura imitând cărămizile aparente în cele două rânduri de panouri, ancadramentele bogat sculptate în piatră la uși și ferestre, lucrate de același meșter Stoica pietrarul, ce și-a lăsat numele săpat și la partea superioară a contrafortului din colțul de nord-vest al bisericii.

Exteriorul poartă și inscripția ctitorilor săi, marele vistier Stroe și jupânița sa Vișa „Această sfântă și dumnezeiască Biserică care iaște în Hramul Sfintei și începătoare de viață Troiță înalțată, făcutu-se-au cu toată cheltuiala robului lui Dumnezeu Jupân Stroe Marele Vistiar și al Jupânesei lui Vișa. Drept aceia, o, Cela ce ești în trei feațe Dumnezeu, osârdia lor primeaște și de munca cea vecinică izbăvește. În zilele lui Matei Voevod Basarab, mesița iunie 25, văleat 7154 (1646)“. Turla inițială de peste naos, ca și clopotnița de deasupra pronaosului s-au dărâmat în urma unui cutremur puternic din octombrie 1802, actualmente biserica având un acoperiș simplu. Pe Triodul tipărit la Râmnic în anul 1782, și aflat în biserica muzeu, s-a adnotat: „Și tot în acest leat 1802, oct.14, s-au cutremurat pămîntul foarte tare că s-a spart turla bisericii Goleștilor ce se prefăcea din nou”. În pronaos sunt îngropați, printre alții, Iordache și Dinicu Golescu, precum și trei dintre cei patru frați Golești: Ștefan, Nicolae și Radu, celălalt, Alexandru-Albu fiind înmormântat în parcul conacului Golești. Ansamblul Bisericii „SfântaTreime” din Golești a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Argeș din anul 2015, având codul de clasificare AG-II-m-A-13698.

Biserica din Golești se află pe malul stâng al râului Doamnei, la zece kilometri distanță de orașul Pitești, pe drumul național ce merge spre București, în orașul Ștefănești. Complexul a fost deschis în anul 1966, la opt ani după ce Conacul Goleștilor a fost declarat muzeu. Astăzi, complexul se întinde pe o suprafață de peste 14 hectare. Merită vizitat!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*