Coceanul energetic al fundului de curte european

La cum prezintă ai noștri situația, nu ar fi deloc de mirare să ajungem să strângem frunzele de prin parcuri, să le uscăm bine, și să le folosim ca sursă energetică… „Eco”, nu-ia așa?! Și numai de prin parcuri căci, deh’, de păduri s-au ocupat alții… Spre asta te duce declarația, neîntâmplătoare, a ministrului energiei… Care aproape că a încins o horă de unul singur, fericit că „prietenii turci și bulgari” au găsit „și ei” (!) gaze în Marea Neagră. Să nu ne lase cumva de unii singuri, nu?! Sau, tocmai, să ne lase de unii singuri, să privim în zare cum pleacă alții cu gazele…

Și pesemne, extazul ministrului în cauză venea din faptul că, în sfârșit, s-au deșteptat și unii, și alții… Că le-a luat cam mult timp să înțeleagă miza (ori, poate, să-și treacă know how -ul de la cultivarea castraveților, recte producția de gumă și rulmenți, la ditamai provocarea de lideri zonali în domeniul energetic), asta e deja altă poveste!…

Sigur, este destul de dubios felul în care și turcii, și bulgarii, au descoperit, aproape simultan, (re)sursele de gaz… Mai ales că sunt în apropiere de ale noastre… De exploatarea pe care, măcar asta e clar, nu întâmplător, am ținut noi batista tergiversării ani… Să se lumineze alții cum să-și găsească punctele-seringă prin care să extragă din ceea ce noi puteam exploata de ani buni… Dar nu am făcut-o… Probabil pentru că în planul de guvernare, singura „mapă” economică se referă la ceea ce nu trebuie să facem, să nu exploatăm, să nu producem… Iar stupizenia liberală nu poate contrasta nici măcar cu ipocrizia și mârșăvia pesediștilor… Că ăia măcar mai făceau câte un joc de glezne, mai dădeau cu o fumigenă patriotardă, să nu se vadă matrapazlâcul de combinații… Ăștia, în schimb, au venit cu „traducerea” pe față… Să ne bucurăm că au găsit turcii și bulgarii zone de extracție și nu mai suntem singuri în zonă… Că noi oricum nu știm cum să vindem și ne-am fi rupt gâtul la o adică sub o cușmă așa mare…

Și nu este vorba doar de mesajul direct pe care îl dă acest ministru „partenerilor” externi, să stea liniștiți, bine că au descoperit și ei, nu doar că le facem loc, dar ne dăm și la o parte… Că noi o să alergăm, după alte resurse energetice, eventual cu bărcuța și moriștile de vânt… Pentru că, ne spune același  ministru: ne apucăm de investiții în domeniul eolian… pe mare! Unde costurile de montare a unor turbine, dacă te lăsa vreo țară să faci așa ceva pe liniile și zonele maritime!, sunt uriașe… Adică,investim în vânare de vânt, deși avem resurse de gaz și nu ne trebuiau decât țevile. Și câteva platforme de foraj. Dar noi i-am alungat pe ăia care voiau să le exploateze cu tehnologia lor „capitalistă” și am trimis la tăiat vechile noastre platforme, care puteau fi convertite…

De unde au știut, însă (geostrategic, nu altfel!), unde să caute „descoperirile” lor, și turcii, si bulgarii, asta rămâne cert o problemă de siguranță națională! Dar poate așa înțelegem jocurile de gleznă ale lui Liviu Dragnea, cu multinaționalele „dușmănos-exploatatoare” și offshore -urile, de care ne „proteja”, și lungile plimbări prin Turcia ale acelui copy/paste, un posibil plagiator nu doar al tezelor de doctorat…

O istorie care se repetă… De la vânzarea către canadieni a hărților aurifere de la Roșia Montana de către un ministru care nu a plătit nici măcar cât pentru un cornet de semințe furat de sub geamurile ministerului, la alte hărți care ajung la alți „parteneri”…

Iar în tot acest timp, noi ne încălzim cu vreascuri și coceni de pe câmp … Dar suntem mândri că facem parte din marea familie europeană… Chiar dacă stăm cu ligheanul în fundul curții. Tot Europa se cheamă, nu?!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*