Ispite…
Lucius, ademenitor este fructul oprit!
Are înfățișare exotică și miros îmbietor,
Dar încă nu-i dulce, ci are gustul acrit
Și s-ar putea încheia preludiul sfâșietor…
.
De când în tine de tot m-ai închis,
Am deschis porți spre un alt paradis ;
Purtam pecetea tristeții pe fruntea în cute
Până să vină entitatea nopții să mă ajute…
.
Ispite curate și ezitări prea lungi…
Cred că pudoarea mea n-ai cum s-o alungi,
Îmi aplec ochii când vrei să-mi atingi
Trupul tremurând pironit ca și în chingi.
.
Nu pot privi ochii tăi adânci de mură
Și nici nu pot ghici ce se ascunde sub armură,
Însă puterea ta mă influențează miraculos,
N-am mai văzut un demon atât de frumos!
.
Mă fericești prin versuri și sublime cântări,
Am așternut în suflet ale tale învățări,
Dar eu sunt cenușă într-un pumn de lut;
Aștept ca paharul vieții să-mi fie umplut…
.
Știu că-mi ești mentor și aura ta mă inspiră
Printre fabulațiile celor ce ne conspiră,
Există o dragoste mai presus de toate
Ce nu se poate ucide, ce nu se poate abate.
.
Diferențe de vremuri par că ne despart,
Dar viața cu tine aș putea-o s-o împart?
Încă mai am temeri să nu se repete
Acele drame încrustate pe tapete…
.
Știu că ai clădit în mine un amplu edificiu
Prin risipă de energii și prin nopți de sacrificiu,
Iar eu, visând c-am să devin un fir de praf de stea,
M-am afundat tot mai adânc în bezna ta.
.
Eu sunt doar una dintre muzele ce le preferi,
Pe când eu te-am ales din miliarde de luceferi;
Firea ta imprevizibilă, ezitantă și alunecoasă
Mă face să-mi poticnesc pașii pe strada sticloasă.
.
Îndelung sârguințele mi-au fost stigmatizate,
De aceea fireștile plăceri mi le țin reprimate.
Oricât mi s-ar spune că sunt frumoasă și inteligentă,
Mă consider la școala vieții doar o elevă repetentă…
Oglinzi
Dramele nu se pot ascunde de oglinzi
Când ochii tăinuiesc patima celor suferinzi;
Răbdarea nu-i un drept pe care să-l poți cere
Când te apasă suferința fără nici o mângâiere.
.
Oglinzile-s pretutindeni, te urmăresc pas cu pas,
Legea Big-Brother sau ochiul ce îți rânjește în nas,
Circuitul e închis și inchizitorul minuscul se ascunde,
Iar prin oglinzi mintea nu poate pătrunde.
.
Dincolo de aparențe alte adevăruri se ascund:
Situații inexplicabile de-un dramatism profund…
Te supui experimentelor traumatizante involuntar,
Cu mintea divizată te poți manifesta exemplar.
.
Oglinzile te transformă cu frisoane și febră
Într-o anonimă posacă sau într-o femeie celebră;
Rolurile se activează ca într-o piesă de actorie,
Doar că, în pauze, rămâi cu goluri de memorie…
.
Priveșe-ți chipul în oglindă! Îți place ce vezi?
Ești tu persoana pe care o întruchipezi?
În jocul de lumini și umbre proiectat
Un alt personaj își face loc în decorul alterat.
.
Oglinzi magice, oglinzi luminoase,
Voi deschideți calea culmilor prăpăstioase;
Se adâncește misterul jocurilor bizare,
Controlul minții prin diabolica posedare…
Refugiu
De disperare m-am refugiat într-un alt eu,
Dar reflexia oglinzii este sinceră și îmi relevă
Cum în centrul minții s-a creat un fel de separeu,
Disociere provocată de traume ce se degrevă…
.
Mă substitui inconștient unui alt personaj,
Poate paranoid, dar mult mai optimist;
Când se termină transa intru în sevraj;
Programatorul are rol de mentalist…
.
Sunt aceeași persoană a cărei ființă
Culege furtună fără să semene vânt;
Căutând calea să evadez din suferință,
M-am scindat în euri activate pe rând.
.
Încăperea e strâmtă, sunt claustrofobă,
Intervine optimista să mă încurajeze;
Dreptatea mi-o dă magistratul fără robă…
Îmi iau ca pază închipuirile, să mă vegheze.
.
Himerele țin loc realității insuportabile,
Un pansament peste o rană sângerândă…
Dozele de altruism nu mai sunt valabile;
Fericită este lumea celor ce nu cuvântă!
Reflexii în oglinzi
Jocuri de lumini albe și negre…
Jumătățile mele nu mai sunt integre,
S-au divizat în imaginea acelor oglinzi…
De eul unitar inconștient te desprinzi;
.
Nu ne aparținem; sunt ce ceea ce vor ei,
Marionete ghidate să plimbe păpuși pe alei,
Patosul meu încins erupe ca o magmă,
Ecuația minții poartă și ea o sintagmă.
.
Îmi place ceea ce sunt, dar, ei, oare, mă plac?
Hipnoza mă adoarme euforic, insomniac,
Larva s-a transformat într-un fluture,
Dar nu produce miere ca albina în fagure.
.
Sunt ușoară ca un puf când transced,
Realitățile ambigue delirant se succed…
Schimb măștile la o simplă incantație,
Însă ele nu pot rezona cu aceiași vibrație.
.
Nervii sunt elastici precum segmentele de coarde,
Se întind peste limita experiențelor retarde,
Se schimbă rolurile în funcție de cerințe,
Găurile negre absorb lumina șubredei ființe.
.
Traumele sacrifică inocența sclavilor,
Hanibalii operează discret tăcerea mieilor,
Libertatea nu-i dreptul celor ce o cerșesc,
Ochii nevăzuți din orice colț te pândesc…
.
Unde este granița dintre realitate și vis
Când întregul meu a fost divizat și în parte ucis?
Cum să reconstruiesc oglinda fărămițată-n bucăți,
Când nici nu știu care-i sunt adevăratele părți?
