(Din) „Ucraina” cea nefericit (de) bisexuală…

În mod cert, chiar nu ar fi fost vreo problemă pentru derivații cu deviații de la LGBT (acum și cu „Q” și „I”, la ofertă!) să găsească o „mămăiță” și un „tataie” de la noi pentru afișele lor mizerabile… Chiar modele pensionate din rezerva de portofoliu a studiourilor de tip (și gen!), doi bătrânei gata să se lepede de demnitatea lor, dacă nu ar fi făcut-o deja bolile de sminteală specifice vârstei, pentru a-și procura ceva bănuți în plus pe lângă pensiile amărâte…

Doar că inițiatori au mers în mod voit pe această „anormalitate” ușor de dovedit, oricum anormalitatea reprezintă domeniul lor preferat, și au adus pe bannerele din România ale bisexualilor „Maria” și „Lucas” două modele din Ucraina. Pentru că, deși însăși posibilitatea de a câștiga un ban în plus, și fără mască și fără termoscanare, ar fi adus, și în cârje!, destui bătrânei la plăcinta LGBTI, problema cu „modelele” de la noi ar fi fost aceea că, fie ei și bisexuali, (în)fericiți intersexual de recunoașterea intimității lor ca normalitate, tot nu s-ar fi găsit în România doi octogenari cu un zâmbet atât de sincer… Ai „noștri” ar fi trădat o urmă de îngândurare, un rictus amar în colțurile zâmbetelor căzute în autoumilire… Ba, și dacă s-ar fi mutat un întreg azil de bătrânei la ușa agenției de „plasare”, LGBT -iști tot nu ar fi apelat la „modele” de la noi, neputând strecuta tocmai otrava din spatele mizerabilei lor campanii, căci nu răspândirea „fericirii” bătrâneilor bisexuali este, de fapt, scopul…

Și este suficient să urmărim discuția din spațiul public pentru a înțelege că „mișcarea” a reușit, de la indignarea firească pentru o societate (încă) majoritar normală, „dezbaterea” pe marginea celor două mesaje (ai celor doi, sau două?!) migrând, superficial, spre zona „glossy”, de tabloid și de tabloidizare a subiectelor critice… În acest fel, atenția s-a mutat strict pe „deconspirarea” faptului că cele două modele nu erau din România, ci de undeva din Ucraina, și, probabil, nici nu aveau habar că sunt bisexuali, ori își închipuiau că bisexualitatea este o alifie pentru problemele specifice vârstei… Și alte discuții deraiate de la esență, pentru că la asta chiar ne pricepem, servind perfect interesului inițiatorilor de a arunca o piatră în balta normalității pentru a masca anormalitatea care vine peste noi ca un tsunami.

Și este un atac la fibra ființei noastre și prin felul de alegere a numelor celor două „personaje”… De la blasfemierea sfântului nume al Mariei, în bannerul bunicuței bisexuale, la autoprezentarea ca bisexual neanonim a lui „Lucas”, un moș pus pe șotii, aparent fără vreo aluzie religioasă, dar care poate fi interpretat, de ce nu?, ca Lucas cel Bătrân, căci nu este întâmplătoare prezența unui octogenar într-o asemenea campanie, poate pentru a înțelege ținta cu adevărat vizată de campania LGBTI ca fiind ironizarea unuia dintre ilustratorii „Noului testament” în perioada Renașterii.

Or, măcar pentru aceste analogii, mai mult sau mai puțin subtile, pentru aceste noi atacuri al LGBT -iștilor la adresa religiei și nu putem accepta, nu putem admite în numele toleranței, mizeriile impuse prin deviațiile din fisurile societății. Iar până la a ne salva noi de acest grotesc, chiar dacă însuși felul de receptare a publicității ne-ar putea crea o anumită aparență, măcar în cazul afișelor stradale, fiind dovedit faptul că, de fapt, nimeni nu „vede” cu adevărat o reclamă, nimeni nu stă să citească mesajul ei, mai ales dincolo de analfabetismul funcțional, trebuie să ne debarasăm noi de aceste panotaje agresive, deocamdată doar la nivel vizual, ale „curcubiștilor” LGBT…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*