Pași…

Natura vinovată

Divină formă
impregnată în culoarea vieții,
aluneci tendențios
de grațios!
Vinovată
e doar natura creatoare
ce împletește unduind
raze de soare
în suflete nemuritoare.

Așteptare

O masă plină cu bucate așteaptă musafirii pe-nserat
În depărtare clopotul bate.
Ușa întredeschisă, privește ziua cum a plecat.
Roagă timpul mai repede să treacă.
În casă e liniște,
Nici firul de praf nu se mișcă.
Cu ochii fixați în fereastră, bunica așteptă.
Așteptarea e tristă.
Se minte cu gândul că cei dragi vor veni
Dar uită, că de fiecare dată,
doar o vecină vine să o vadă.
Apusul, cu ochii umezi îl petrece.
Curând răsare luna,
În casă e pustiu și tot mai rece.
A mai trecut o sărbătoare,
În ochii ei lumina scade
Nici bucuria nu se mai zărește,
De dor și supărare,
Bunica, ca o lumânare se topește.

Lumina vie

Vârtejul vorbelor mă strivesc,
Singurul scut sunt braţele tale,
şi ultimul adăpost.
O viaţă închisă între ziduri murdare,
O încâlceală de gânduri
Pentru idei neterminate.
Vreau să-mi vindec sufletul,
Să îl aşez în lumina vitraliilor
Privind îngeri-
Ca pe o mantie ce acoperă cupola de aur.
Când orga ridică la cer
Înălţătoare cânturi,
abandonez păcatul şi vorbele grele
Pocăindu-mă.
În apa, ce a spălat de-alungul anilor copitele cailor,
Aştept lumina blândă să coboare.
Prin ramuri să-mi mângâie faţa,
Dorinţa să o cufund sub pietrele reci
Peste care roata carului mare va trece.
Cu cele şapte spiţe, în noapte
limpezindu-mi gândirea.
Crezul va rămâne mereu acelaşi-
’’Lumina vie, este în tine,
Să nu te-ndoieşti niciodată creştine!’’

Teama

Mă tem de ruga
în care icoanele vor plânge,
De viața construită pe un sol instabil
Scăldată în lacrimi și sânge.
De umbra trecutului purtat în bagajul sărac,
De liniștea pierdută în datorii,
De nopțile în care greierii tac.
Mintea confuză, luptă cu miile de întrebări.
Războiul inimii câștigă,
O lampă de veghe în care fitilul se stinge mult prea
devreme.
Cuvântul este
glonțul care ucide.
Trup de paiață, privește, învață
Singurătatea te îngenunchează
Ești vulnerabil, teme-te!
O singură scânteie te devorează.

Acceptare

Învinge-ţi frica
Acceptă-ţi trecutul,
Iubeşte prezentul
Împodobindu-l cu flori de cireş,
Petale albe îţi vor înnobila trupul,
Din care, odată ai vrut să ieşi.
Escaladează-ţi defectele
Mireasă părăsită de vise,
Construieşte din ele un pod
Peste marea de lacrimi,
Negreşit, vei găsi o poartă deschisă.

Dominaţie

De la est se revarsă lumina,
Cântând bucuria de-a fi.
În tabere abundă strălucirea
pentru încântarea ochiului abil.
Sub piramida tăcerii
întunericul revendică luna,
Introvertit. soarele acaparează lumea.
Semne de apă, aer, pământ şi foc,
Interpretate cu mintea unui astrolog,
Viaţa, iubirea şi lupta pentru putere
sunt prinse de firmament
cu sfori de lavandă
învârtind trapezul perfect.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*