Oradea subterană: aşezări umane vechi de 7.000 de ani

Anul 2017. Suntem la marginea oraşului Oradea, pe situl de la Salca Peninieră. Şi, chiar dacă nu vă vine să credeţi, pământurile de aici au fost locuite încă de acum șapte mii de ani: „Ne aflăm în faţa unui cuptor de ars ceramică, cu două încăperi de ardere. Se mai poate observa grătarul prăbuşit. Imaginaţi-vă o cupolă realizată din lut, care conţinea vasele care urmau să fie arse.”, ne spun arheologii care au ales să meargă pe urmele istoriei. Înarmaţi cu răbdare şi unelte pentru săpat, au lucrat săptămâni întregi la situl arheologic Salca-Pepiniera: „Din groapa asta am scos ceramică dacică. A avut model deosebit de frumos şi este din punct de vedere al rocii, destul de pur.”, completează specialiștii ce au coborât în Oradea subterană, cu șpaclul și măturica. Numai că mărturiile populaţiei preistorice vor fi acoperite de ciment. Un cartier de locuinţe se va ridica, chiar pe locul situlul arheologic. Constructorul a primit şi aviz, cu toate că în zonă săpăturile au scos la iveală peste 400 de complexe arheologice ce datează din neolitic. Marinel Roșu – DJP Bihor: „Pe acest sit s-ar putea face o reconstituire a trecutului, dacă beneficiarul ar binevoi şi ar investi o sumă de bani, ar fi chiar foarte plăcut. Pentru că, îm momentul de faţă, ar atrage o mulţime de vizitatori. Şi am putea arăta trecutul nostru şi prezenţa în acest spaţiu geografic.” Ar putea, numai că e mult mai profitabil să ridici un cartier rezidenţial. Aşa că, în loc de vizitatori interesaţi de istorie, aşezarea va atrage locatari dornici să se mute în noile apartamente. Culmea este că totul e cât se poate de legal.

Marinel Roșu-DJP Bihor: „Direcţia judeţeană pentru cultură emite un aviz favorabil condiţionat cu o cercetare arheologică, ceea ce beneficiarul a respectat acestă procedură.” Situl arheologic e cel mai mare din Ţara Crişurilor și se întinde pe aproximativ 4 hectare. Ascunde în straturile sale încărcate de istorie unelte folosite de oameni încă de acum 7.000 de ani. Scrieri despre situl archeologic Salca – Pepinieră, de la marginea oraşului Oradea, au apărut abia în secolul al XIX-lea. Arheologii au descoperit acolo şi urme ale unor aşezări umane care datează din anul 4.800 î.Hr.. „De exemplu, aici suntem în faţă unei locuinţe de la sfârşitul primei vârste a fierului. Pe baza acestei gropi centrale ne dăm seama că ea arata că o colibă avînd un stâlp central care susţinea întreg edificiul din partea superioară.” declara unul dintre arheologi. Foarte multe dintre obiectele descoperite sunt din ceramică, dar au fost scoase din pământ şi bucăţi de unelte din os ori din piatră. Arheologii spun că zona a fost locuită mai bine de cinci mii de ani la rând pentru că era uşor de aparat şi oferea acces la resurse precum lemn, teren arabil şi apă. Având în vedere complexitatea sitului, locul a atras specialişti din toată ţară.

Cristina Cordoş, de la Muzeul de Istorie din Târgovişte declara: „Investigăm o suprafaţă destul de mare, în care am surprins foarte multe perioade diferite şi evident muncă este una imensă.” Ca și istorie a locului, primele artefacte arheologice găsite cu ocazia exploatării lutului la Salca au început să fie colectate de Muzeul din Oradea în 1871. În 1936 s-au publicat unele date despre așezarea preistorică și câteva din descoperirile făcute pe acest platou. Ca urmare a colecționării de diferite persoane a unor artefacte arheologice provenind din acest sit, a crescut interesul pentru această zonă, astfel că în 1959 au loc primele săpături sistematice conduse de M. Rusu, M. Macrea, ajutați de N. Chidioșan, V. Spoială și L. Galamb. Aceștia au continuat cercetările și în 1960. În 1961 și 1962 N. Chidioșan și I. Ordentlich au cercetat locul fostei cărămidării. Săpăturile arheologice s-au reluat odată cu lucrările de amenajare a magaziei de alimentare cu combustibil și a stației PECO din zonă, fiind conduse de D. Ignat.

După 1990 au mai fost executate cercetări  arheologice în zona  bisericii Sf.  Ioan Iacob Hozevitul  inițial de  către D. Marta și C. Ilieș, apoi de către S. Bulzan, G. Fazecaș și C. Ghemiș. În 1998 și 1999 au fost executate  primele  cercetări  arheologice propriu-zise  în punctul  Salca „Pepinieră”. Acestea au fost prilejuite de distrugerile aduse sitului prin exploatarea neautorizată a pământului din zonă și au avut mai de grabă un caracter de salvare. Cercetări s-au efectuat şi în 2004 ca urmare a lucrărilor  de demolare a  fostei Fabrici de bere,  construcția complexului comercial Lotus și extinderea acestuia într-o primă etapă în 2006 și mai apoi în 2008. Alte săpături pe terasa Salca  s-au desfășurat cu  ocazia transformării fostului  cimitir Seleuș în actualul parc Lotus în 2010. În 2014 au fost de asemenea realizate cercetări arheologice preventive, de data aceasta coordonate de către G. Fazecaș și Fl. Gogâltan, în spatele bisericii ortodoxe Sf.Ioan Iacob Hozevitul, cu ocazia amenajării unei parcări. Construirea unei unități comerciale situate la intersecția dintre str. Meiului și str. D. Cantemir în 2016 au dus la o nouă campanie de cercetări arheologice conduse de către G. Fazecaș. Cu această ocazie a fost identificată limita sitului în această  zonă. În 2017 au fost  desfășurate săpături arheologice conduse de G. Fazecaș  și M.A.  Lie pe  str. Atelierelor  nr.  6  cu ocazia  construirii sediului  Sistemului de Gospodărire a Apelor Bihor a Administrației  Bazinale Crișuri.

Ultimele cercetări  arheologice în situl Oradea–Salca s-au desfășurat în toamna anului 2019, în zona depozitelor situate în perimetrul cuprins între Parcul Lotus – str. Constantin Noica și str. Eforiei sub conducerea lui A. Ursuțiu. Gruia Fazecaș, arheolog, ne transmite că s-au cercetat: „Orice urmă lăsată în teren reprezentând locuinţe, morminte, gropi menajere, gropi de provizii. Toate epocile cuprinse în această limită sunt surprinse, epoca cuprului, epoca fierului, a bronzului, epoca dacică, a migraţiilor. Primele dovezi provin de undeva de acum 7.000 de ani.” Săpăturile au scos la suprafaţă şi fragmente de obiecte ceramice, dar şi unelte din os sau piatră. După recondiţionare, acestea vor fi expuse la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea. (George V. Grigore)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*