Această sfântă biserică este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Baru, comuna Baru din Țara Hațegului. Comuna Baru este situată pe cursul superior al Streiului; centrul comunal a luat ființă în urma contopirii a două sate medievale: Baru Mare și Baru Mic. Biserica cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” din Baru Mic a fost construită ca biserică greco-catolică. Potrivit unei legende locale, ctitorul lăcașului de cult ar fi un sătean pe nume Pârvu, care a ridicat biserica cu bani primiți de la o bandă de tâlhari, de unde și denumirea sub care mai este cunoscută, de „biserica Pârveștilor”. Sau o familie locală a devenit mai credincioasă, familie desprinsă probabil din rândul cnezilor de la Râu Bărbat, iar un anume „Ianeș Pârvu” s-a implicat în construirea acestui lăcaș sfânt, așa cum apare în pisania pictată pe zidul dintre naos și pronaos.
Masivitatea zidurilor, coroborată cu existența unei bolte semicilindrice din piatră, ar sugera totuși apartenența lăcașului la categoria edificiilor cneziale hațegane. Săpăturile arheologice, întreprinse aici în anul 1986, nu au relevat însă prezența vreunui element arhitectonic medieval, îngăduind formularea ipotezei că predecesoarea acesteia a fost o bisericuță de lemn; faptul este explicabil, de vreme ce, în vechime, satul Baru Mic făcea parte din categoria așezărilor iobăgești, cu posibilități materiale reduse. Așadar, lăcașul actual trebuie să fi fost construit în două etape distincte, corespunzătoare secolelor XVII-XVIII, fiind menționat, ca atare, în tabele recensămintelor ecleziastice din anii 1733 și 1750 și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773). Potrivit pisaniei interioare, în anul 1785 a fost împodobit iconografic de cunoscutul zugrav bisericesc Simion Popa din Pitești: „Zugrăvită sub stăpânirea Înaltului împărat Iosif al II-lea, anul 1785, zugrăvită de popa Simeon din Pitești, cu toată cheltuiala lui Ianăș Părvu, care i-a dat un cal înșeuat gata”; aceluiași pictor i se atribuie decorul tâmplei și al icoanei de hram de pe fațada sudică a bisericii. De plan dreptunghiular, cu absida semicirculară nedecroșată, edificiul, prevăzut cu un turn-clopotniță masiv, cu foișor deschis din lemn și coif piramidal, adosat laturii sudice a pronaosului, a fost renovat în mai multe rânduri; cunoscute sunt doar șantierele din anii 1892, 1913 și 1963. La acoperiș s-a păstrat șița clasică. Biserica, menționată în tabelele conscripției din 1829-1831, figurează pe lista monumentelor istorice (HD-II-m-A-03242). Până în 1948, lăcașul a deservit obștea locală unită (greco-catolică), unde figura ca filie la parohia din Baru Mare.
Întrucât starea sa de degradare solicita o urgentă reparație, în principal a acoperișului, Ambulanța pentru Monumente a intervenit și la acest obiectiv în anul 2019. „Ambulanța pentru Monumente” este un proiect inițiat încă din anul 2016 de către Asociația Monumentum și dezvoltat de către o serie de organizații existente sau nou create din domeniul patrimoniului cu activitate independentă în mai multe regiuni ale României, al cărei principal susținător este Alteța Sa Regală, Prințul de Wales. Proiectul „Ambulanța pentru Monumente” prin intermediul căruia se realizează punerea în siguranță a patrimoniului cultural imobil cu ajutorul voluntarilor, al meșterilor și al comunitaților locale sub stricta supraveghere și îndrumare a specialiștilor din domeniul conservării și restaurării monumentelor istorice a fost răspunsul la lipsa de reacție a comunităților, a ministerului de resort și a autorităților în fața amenințărilor de distrugere accelerată a patrimoniului.
Biserica Pârveștilor constituie un martor deosebit de valoros al istoriei confesionale și culturale din jurul anului 1700 până astăzi. După ce a fost un timp loc de închinare pentru o familie, apoi pentru obștea locală (unită și neunită), lăcașul a trecut în folosința ortodocșilor (1948). De câțiva ani buni, monumentul lăsat în părăsire de comunitate, este expus vandalizării și intemperiilor naturii. La evaluarea prealabilă a lucrărilor s-a constatat că învelitoarea s-a degradat într-un mod accelerat în ultima perioadă datorită infiltrațiilor de apă care puneau în pericol structura acoperișului și pictura murală. S-a propus punerea în siguranță a bisericii prin refacerea învelitorii (înlocuirea lețurilor subdimensionate și afectate de putregai cu unele noi și înlocuirea draniței).
De asemenea, s-au propus și operațiuni provizorii și preventive de conservare a picturilor murale.
Obiectul intervenției a constat în demontarea treptată a învelitorii din șindrilă și montarea unei învelitori noi din același material respectându-se dispunerea, dimensiunea și tehnica de confecționare a celei anterioare cu ajutorul voluntarilor și a meșterilor. În prealabil s-a pregătit pentru injectare și s-a fixat prin tivire suportul pictural și s-a consolidat cu foiță japoneză pictura exterioară pentru a evita eventuale distrugeri din timpul lucrărilor efectuate la acoperiș. Paratrăznetul vechi și nefuncțional s-a înlocuit cu unul nou. Felicitări pentru asemenea intervenții de salvare a monumentului. Veţi vedea când veți trece pe aici că farmecul acestei biserici ţărăneşti este dat forma acoperişului din lemn, de finisajul asimetric al ferestrelor şi de motivele geometrice pictate tremurat din pensulă pe exteriorul turnului clopotniţei. (George V. Grigore)
Lasă un răspuns