Inamicul invizibil (de Liliana Smerea Vacaru)
De când e lumea lume
Au fost războaie multe,
Pornite parcă-anume
Din mințile inculte!
Cei ce credeau că pot
Să-și țină sub picioare
Chiar universul tot
Și lumea muritoare!
Dar îți vedeai dușmanul!
Știai cu cine lupți.
Astăzi e plin pământul
De dușmani nevăzuți!
Am supărat Natura
Punând-o la încercare?
A fost prea mare ura
Iscată-ntre popoare?
De unde astăzi vine
Cumplitul inamic
Care lovește-n lume
Și nici nu are chip?
Nu-i împărat, nici rege,
Dar l-au încoronat.
Iar numele prin lege
„Corona” i-a fost dat!
Atât avem… un nume!
Fantomă? Sau intrus?
A subjugat o lume
Și îl numim „un virus”!
Cu el suntem în luptă:
Dușmanul invizibil!
Realitatea-i crudă
Și-îmi pare incredibil,
Că lumea-i încă plină
De mulți cercetători
Dar nu au cum să pună
Sfârșit unei orori!
Rămâne doar speranța
Mai vie ca oricând,
Ca să triumfe viața
Și pacea pe pământ!
Șarpele (de Nicolae Danciu)
.
Doamne ne iartă (de Petru Jipa)
Ascult Schubert: Ave Maria
Poate este vremea la ceas de rugăciune
Să ne pocăim în vremuri de restriște și tăciune,
Păcatele să ne fie iertate
Doamne, toți am luptat pentru libertate!
Ascult Schubert, Ave Maria.
Religia după 2000 de ani își schimbă chilia,
Poate că cineva acolo sus ne iubește
Și transformă totul doar în poveste.
Doamne iartă păcătosul care
Nu crede că sufletul poate să zacă la închisoare!
Poate, așa cum ne-a ajutat, doar încrederea și poezia să ne mai ajute.