Risipiri…

Ne pierdem…

Ne pierdem  pe căi atât de rătăcite

Când drumul nostru e drept și fără ocoliș

Vâltori neguroase și  prea încâlcite

Ne-au trasat destinul într-un punct  cruciș.

Ne pierdem fără urme pe un drum anost

Tânjind  după ceva ca să ne umple existența

Bântuim pământul căutând un rost…

Și resemnați la toate ne ducem penitența.

Ne pierdem de trecutul care ne-a legat

Pe veșnicie să rătăcim pe căi abrupte

Un blestem ce pare că ne-a subjugat

Fără un dram de viață cine să se lupte?

Închipuiri

Închipuiri mi-s toate cele ce le văd

M-am rătăcit cu mintea prea departe

Și vreau de mine iarăși să mă lepăd

Pentru un început fără amăgiri deșarte.

Închipuiri sunt toate cele ce  nu trag  foloase

Cănd  nu se întrupează ca să le poți atinge

Azi sunt om și mâine  doar un lut presărat cu oase

Doar sufletul e-un foc ce nu se poate  stinge.

Închipuiri sunt toate visele fără speranțe

Acolo unde nu sălășluiește dragostea în fapt

Trăiesc  în lumea fadă lipsită de nuanțe

Mă simt a nimănui, sunt un intrus inapt!

Natura umană

Vă amăgiți  cu atâtea vise oarbe

Apologii  în care zace putregaiul

Sunteți diabolici  și hăul vostru ne  absoarbe

Sunteți fariseii care nu-și văd în  ochi paiul.

Ne amăgiți cu vorbe mincinoase

Purtați  atâtea măști fără să știți

Că sunteți  vremelnici,  doar lut amestecat cu oase

Același tribut,  o moarte, cu toții îl  plătiți!

Nu vă ajunge pământul de sub picioare

Râvniți  la bogății care ne aduc sfârșitul

Transformănd cu fală moartea-n sărbătoare

Ca  după o efemeră  glorie veți primi doar  asfințitul.

Urâciuni deșarte în suflete vă zace

Oropsiți sărmanii cu jugul sclaviei

Vă place războiul și pe timp de pace

Nu aveți măsură… simțul omeniei!

Iubire pierdută

Orgoliu nemăsurat, vorbe ce dor

Ne rănim reciproc fără încetare

Lacrimi vărsate pe furiș..s-a stins un amor

N-am să-ți cer iertare!

Ne privim pe furiș și ezităm să facem pași

Unul spre altul cu-n cald simțământ

Dezordinea ne înghite…suntem trufași!

Suferința ne-a transformat într-un mormânt.

Azi mă declar cu totul învinsă

Am încercat să alung dintre noi răceala

Dar ai ignorat  mâna ce ți-a fost întinsă

Pe scrisoarea de adio s-a uscat cerneala!

Lacrimi și dureri fără sfârșit au căscat un abis

Trăim în trecut fiindcă viitorul pare că  s-a sinucis…

Suntem împietriți într-un funest tablou

Un țipăt muribund se pierde fără ecou.

Gheața a intrat în inimile noastre de iubiri arzânde

Răsplata din cer s-a transformat într-un iad de osânde

Viața ne-a pecetluit destinul ce promitea

Că o să trecem în veșnicie alăturea…

Copila gingașă din mine încă te mai cere

S-a ridicat un zid de umbre și tăcere

Știu că și tu cauți o frântură din mine

S-a lăsat cortina…să rămâi cu bine!

Am renăscut

Plutesc de fericire acum

Că te-am uitat… te-am dat la spate,

Te văd  pășind  pe același drum

Plin de păcate!

Nu ți-ai dorit iubirea mea

Visai să guști fructul oprit

Mi-ai fost în casă vreme rea

Dar …ai murit!

Eu  înțeleg, tu nu înțelegi

Că viața-i dată cu un rost

Și cum doar răul ți-l culegi

Trăiești anost!

Am căutat în tine esență

De omenie și candoare

Dar tu mi-ai dat doar penitență

Știind că doare…

Atâta timp am risipit

Să transform lupul în miel

Dar  dincolo de infinit

Vei fi la fel…

Vălul de ceață a căzut

Există viață  și…fără tine!

Văd ceea ce n-am mai văzut

Mă văd pe mine…

Sărutul Iudei

Cu ochi smeriți privești spre cer

Crezând că ești cel mai presus

Calci pe cei slabi, îi vezi cum pier

Ești fariseu …suflet distrus!

Ai mintea atât de încețoșată

Aproapele pe bani ți-l vinzi

Fără să crezi în judecată.