Din păcate istoriografia românească în ultimele decenii a pus greșit într-un con de umbră istoria geto-dacilor din spațiul mioritic. E o modă să accelerăm pedala latinismului și elogierea „ocupantului” imperiu roman în maniera Școlii Ardelene, perpetuând o iluzie depășită că dacă „ne tragem de la Râm”, vorba cronicarului Miron Costin, suntem mai europeni și occidentali. Total fals. Francezii se mândresc cu originea galică și au făcut din filmele sau romanele cu Asterix și Obelix sau din „cocoșul galic” un brand de țară, deși au fost ocupați de Cezar și au stat sub stăpânirea Romei circa 450 de ani fără să șteargă urmele funciare ale populației și tradițiilor celtice. Situația este la fel și în Anglia unde tradiția celtică este elogiată, iar în Scoția picții sunt eroii împotriva ocupanților și bazele morale ale poporului scoțian în lupta de azi pentru independență. În Irlanda, limba celtică se reînvață la școală la fel și istoria vechilor gali.
Toate acestea au creat un lait-motiv național în aceste țări occidentale, care nu sunt mai puțin europene dacă își promovează tradiția celtică și fac din aceasta și o profitabilă afacere turistică sau cinematografică. Numai în România denigratorii rollerieni promovați de Bruxelles au transformat cercetarea istoriei geto-dacilor într-o dacopatie ironică și peiorativă. Musai trebuie să fim după chipul „ocupantului” din imperiul roman, care au venit la noi din „toate colțurile lumii” cum scria Eutropiu.
Restaurarea istoriografiei cercetării vechilor geto-daci este un curent firesc care reabilitează o istorie îndelugată de la „Perit-au dacii” a lui B. P. Hașdeu. Marii istorici români Vasile Pârvan cu „Getica”, Nicolae Densușianu cu „Dacia Preistorică”, Vasile Lovinescu cu „Dacia Hiperboreeană” sau Nicolae Miulescu cu „Dacia – Țara Zeilor”, pe care am editat-o în cadrul cunoscutei grupări istoriografice clujene zalmoxiene din anii 1990, sunt repere care trebuie reintroduse în circuitul istoriografic, dar și în discursul public cultural sau turistic. Are dreptate deputatul Daniel Gheorghe când susține integrarea cercetării istoriei dacilor în circuitul cultural-turistic al națiunii. „Sarmisegetusa reprezintă nu doar o cetate din România, ci reprezintă o parte esențială din patrimoniul mondial al culturii, istoriei și civilizației omenești.
Pentru noi toți, Sarmizegetusa și cetățile dacice din Munții Orăștiei reprezintă legătura noastră cu trecutul străvechi și moștenirea pe care noi o avem în acest pământ în care ne-am născut și din care provenim. Pentru că, să nu uităm, înainte de orice altceva, suntem daci și în venele multora dintre cei care suntem aici, în acest Parlament, curge sângele geților și dacilor care au trăit acum 2000 de ani și care au creat o mare civilizație a Europei!
Cred că aici trebuie să existe o conlucrare între autoritățile publice locale și autoritățile guvernamentale și, în viitor, trebuie să avem în vedere inclusiv un program de investiții majore care să ducă la explorarea arheologică a Munților Orăștiei și a cetății de la Grădiștea Muncelului – Sarmizegetusa Regia, în așa măsură încât toate vestigiile civilizației dacice, parte esențială din cultura și spiritualitatea românească, să fie aduse la lumină. Noi, astăzi, la Sarmizegetusa am scos la lumină doar incinta sacră. O bună parte din ceea ce a însemnat orașul Sarmizegetusa de pe vremea regelui Decebal încă zace sub pământ și zace acolo, în Munții Orăștiei. Este foarte important să înțelegem acest lucru și, acolo, în Munții Orăștiei, la Sarmizegetusa, la Blidaru, la Costești, la toate celelalte cetăți din zonă să aibă loc lucrări majore, care să ducă la descoperirea tuturor vestigiilor arheologice fundamentale pentru istoria noastră și pentru istoria omenirii. Așadar, să nu mai lăsăm hoții de comori și să nu mai lăsăm tâlharii să devasteze Sarmizegetusa, ci să facem din Sarmizegetusa un reper a ceea ce reprezintă identitatea națională românească!” E un apel de bun simț, de reintegrare a istoriei geto-dacilor, strămoșii noștri în circuitul istoriografic dar și cultural-turistic național.
Poate dacă culturnicii noștri finanțați de companii străine, obsedați de dacopatie, ar citi cartea scriitorului clujean Miron Scorobete – Dacia Edenică – și-ar schimba opinia față de ocultarea vechii noastre istorii. E de apreciat ceea ce face Daniel Roxin cu filmele sale de promovarea a unei istorii geto-dace ocultată de istoriografia oficializantă, care nu respectă adevărul. Dacă am proceda ca francezii, englezii sau scoțienii, care promovează tradiția celtică, ce a devenit un reper cultural-turistic, care aduce sume uriașe la bugetele țărilor respective, am reuși să facem din istoria geto-dacilor un brand de țară. Mai multe cărți, filme, seminarii, conferințe, excursii tematice cu tema istoriei geto-dacilor ar fi un aflux uriaș în România de turiști care doresc să caute rădăcinile culturale ale Europei. Ar fi un aflux uriaș de turiști în Munții Bucegi sau Orăștie, cu venituri substanțiale la bugetul național. Prin originalitate și specificitate am putea face din geto-daci un brand de țară, o România asaltată de cei dornici să facă turism cultural și de identificare a unor trăsături originale, care stau la baza civilizației europene. Am răspunde lui Hașdeu, ca un arc peste timp, că „dacii nu au pierit”; sunt niște români moderni și cu „sânge” roman, acum dornici să-și afirme trecutul și identitatea națională și europeană.
Lasă un răspuns