Șah în stil rusesc

Pe 14 ianuarie 2020, la aniversarea anului nou ortodox rus, în cuvântul său, prim-ministrul Dimitri Medvedev și-a tulburat audiența cu un citat sumbru din povestirea lui Cehov intitulată „O noapte în cimitir”: „Fiecare an care vine este la fel de rău ca cel care pleacă, iar noul an are toate șansele să fie mai rău decât vechiul”. Aceste cuvinte rostite de prim-ministrul guvernului Federației Ruse, avertizau că, exact ca în povestirea cehoviană, cu fiecare an nou venit ne apropiem de moarte, devenim mai săraci, chelia ni se mărește iar nevasta este mai bătrână. Cu siguranță, Medvedev știa ce va urma a doua zi.  Și, a doua zi, miercuri, 15 ianuarie 2020, agențiile internaționale de presă anunțau pe prima pagină demisia prim-ministrului Dimitri Medvedev și, drept urmare, căderea guvernului de la Moscova.

Deși în conferința anuală de sfârșit de an președintele Putin sugerase posibile modificări ale Constituției, spre surprinderea opozanților dar și a susținătorilor săi, cu ocazia discursului anual privind starea națiunii de miercuri 15 ianuarie 2020, el a făcut cunoscută intenția fermă de a efectua o serie de schimbări drastice în plan legislativ și constituțional. Între altele, Putin a susținut că sunt necesare modificări constituționale prin care puterile președintelui Federației Ruse să fie drastic reduse. Mai concret, multe dintre pârghiile de putere aflate azi în mâinile președintelui ar urma să fie preluate de Parlament și de Consiliul de Stat. Inclusiv atribute esențiale, cum ar fi nominalizarea prim-ministrului și a altor oficiali cu funcții cheie în administrația centrală.

Tot pe neașteptate, în aceeași zi, prim-ministrul Medvedev își anunță demisia. Prin acest gest politic, guvernul Federației Ruse este dimisionar și el. Și, ca surpriza să fie totală, Putin acceptă imediat căderea guvernului și nominalizează un nou prim-ministru în persoana unui politician cvasinecunoscut, Mihail Mișustin, fostul șef al Serviciului Taxelor Federale.

Să fi fost doar hotărâri de moment? Să facă parte aceste mutări dintr-un plan cu bătaie mai mare prin care Putin  și Medvedev ar avea de câștigat pe termen lung? Să fi fost impusă această drastică schimbare la nivel guvernamental de situația economică fragilă a Rusiei, cu o economie aflată în regres la nivelul ultimilor ani din cauza sancțiunilor occidentului și a pierderii supremației pe piața petrolului și gazelor naturale? „E dificil să vezi altceva decât un truc prin care să rămână în control și după 2024 (anul în care expiră actualul mandat prezidențial). Pur și simplu nu cunoaștem întreaga poveste – sau întregul plan”, spunea imediat după evenimente Valeri Akimenco, cercetător la Conflict Studies Research Centre, unul dintre institutele cu cea mai înaltă expertiză în ceea ce privește evoluția situației politice, economice și militare din spațiul ex sovietic, cu predilecție din Rusia.

În mass-media internațională au fost vehiculate o mulțime de motive. Între acestea, o ruptură bruscă în relațiile atât de strânse dintre Putin și Medvedev, manifestarea indignării prim-ministrului că nu a fost anunțat din timp despre intențiile președintelui, asigurarea, pentru Medvedev, unei poziții convenabile din perspectiva schimbărilor preconizate, înlăturarea unei eventuale opoziții din partea unor miniștri la planul expus de Putin… Dar, mai bine să-l ascutăm pe Dimitri Medvedev însuși: „În acest context este  evident că noi, ca guvern al Federației Ruse, trebuie să asigurăm președintelui țării noastre posibilitatea de a lua toate deciziile necesare în acest scop. Și, în aceste circumstanțe, eu cred că este corect ca, în concordanță cu articolul 117 din Constituție, guvernul Rusiei în compoziția sa curentă să se retragă”

V-ați lămurit? Nu? Atunci să citim articolul 117 din Constituția Federației Ruse. Poate ne scoate din impas. La pct.1, art 177 stabilește: „Guvernul Federației Ruse poate să-și depună demisia și Președintele Federației Ruse poate accepta sau respinge demisia” Misterul persistă.

Intențiile declarate de președintele Federației Ruse par a nu avea nicio legătură cu mutările strategice imaginate de analiștii politici. Mutări care ar avea ca scop materializarea unui plan, neclar încă, de menținerea a influenței personale și după încheierea mandatului prezidențial. Ultimul mandat posibil conform normelor juridice ruse. Senin, Vladimir Putin a spus răspicat că aceste mutații au o singură menire: să sprijine procesele democratice din Rusia. Și nimic mai mult. Totuși, joi 16 ianuarie a.c., BBC aprecia că Vladimir Putin a declanșat o adevărată revoluție. „Revoluția propusă de de președintele Putin pare a nu fi una sângeroasă, dar prevestește cea mai mare mutare din politica Rusiei de când Boris Ielțin a trimis tancurile să înconjoare Parlamentul, în 1993, în timp ce oponenții săi erau baricadați înăuntru”. Leonid Volkov, aliat al principalului oponent și critic al administrației ruse, Alexei Navalnâi, merge mai departe și numește gestul președintelui Putin „O lovitură de stat constituțională”

Speculațiile privitoare la adevăratele intenții ale președintelui Putin, abundă. Cele mai credibile par a fi cele care văd în această surprinzătoare mutare politică dorința ca, după încheierea din 2024 a prezentului mandat, Vladimir Putin să-și asigure o poziție din care puterea sa să nu fie în mod definitoriu redusă. În sprijinul acestei variante este dat exemplul fostului președinte al Kazahstanului, Nursultan Nazarbaiev, care, după cei aproape treizeci de ani cât s-a aflat la putere, ar fi continuat să rămână un lider național ca președinte al Consiliului de Securitate.

Sunt, de asemenea, voci care susțin că setul de măsuri ar avea ca scop și blocarea accesului la funcția prezidențială pentru principalii săi contracandidați: Alexei Navalnâi și Mihail Hodorkovski. Scenariu credibil, pentru că între schimbările constituționale preconizate, cele privitoare la condițiile pe care ar trebui să le îndeplinescă un candidat la funcția prezidențială vor impune ca acesta să fi trăit în Rusia cel puțin 25 de ani, neîntrerupt, să nu fi avut niciodată o reședință permanentă întro altă țară și să nu fi primit niciodată o altă cetățenie înafara celei ruse. Condiții pe care niciunul dintre cei doi nu le îndeplinesc.

Care vor fi urmările, ne spune Dimitri Medvedev, proaspătul fost premier rus: „După ce toate aceste amendamente sunt adoptate […] vor urma schimbări semnificative nu numai într-o seamă de articole ale Constituției, dar și în echilibrul de putere, anume în executiv, legislativ și în diverse domenii ale puterii judiciare”.

Deocamdată, în afara schimbării prim-ministrului (căruia Putin i-a mulțumit călduros pentru întreaga activitate a guvernului), nu se întrevede nimic concret. „Mulți oameni cred că Putin intenționează ca aceste schimbări să devină efective după alegerile prezidențiale dar i-a dat lui Medvedev ceva mai mult timp în avans” susține Timothy Ash de la Bluebay Asset Management. Același Timothy Ash crede că „Putin a așteptat până când  riscul extern al sancțiunilor a devenit mai moderat. El va vinde această veste a unui nou guvern ca parte a unui proaspăt start menit să ajungă din urmă Vestul […]. Va fi mai multă preocupare pentru reforme și pentru sporirea eficacității guvenamentale în asigurarea creșterii și îmbunătățirea standardului de viață”.

Conform agenției TASS, miniștrii au rămas deocamdată pe funcții, urmând ca schimbarea lor să aibe loc progresiv. Măsurile anunțate de Vladimir Putin pe 15 ianuarie nu au un calendar exact, iar unele schimbări de poziție odată cu trecerea timpului nu sunt de înlăturat.

Prin discursul privind starea națiunii de la acest început de an, Putin a făcut o mutare pe imensa tablă de șah a Rusiei. Este o mutare strategică menită să-i ofere, indiscutabil, o serie de avantaje. Atât pe plan intern cât și pe plan extern. O parte dintre câștiguri sunt previzibile și, ca urmare, sunt evidențiate de analiștii politici. O altă parte, ca de fiecare dată când șahistul mută, rămâne necunoscută pentru privitori, chiar dacă aceștia sunt eminenți jucători de șah.

Nu ne mai rămâne decât, atenți, dar cu răbdare, să așteptăm urmările neîntrezărite încă pentru Rusia, pentru climatul politic internațional, pentru România. Ele vor veni, cu siguranță.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*