Era un demers ce trebuia întreprins în Anul Centenarului… Reînnobilarea Ordinelor Naționale cu gradele și colanele de Demnitate și Respect. Ar fi contat cel puțin egal ridicării unor monumente întru’ recunoștința Înaintașilor. Atunci ar fi trebuit „curățată” lista Ordinului de toate acele nume pe „merit” de stea politică, mai ales roșie, și infracțională… Dar în acel an nu a interesat pe nimeni… Lucrurile mergeau „și așa”, curgeau agale, în ritmul lor de „pas cu pas” politic, poate și pentru că apele nu erau bine alese, țărmurile de eșichier politic nu se distingeau clar, orice descălecare, pe un mal ori altul, fiind posibilă și poate folositoare…
Nici astăzi lucrurile nu s-au așezat… Dar măcar există un răgaz de un cincinal, măcar pentru locatarul Cotrocenilor. Și emitentul unor viitoare liste de onorifici ai ordinelor naționale. Și s-ar putea face un pic de ordine în Ordine, măcar pentru faptul că, de acum, acțiunile lui Klaus Iohannis, cel puțin în zona de acordare a unor distincții, nu vor viza doar prezentul, ci și felul în care va fi „întronizat” în Istorie din cauza unor nume de pe lista rușinii naționale. Pentru că, deși este oripilantă, aceasta este realitatea… Nu avem o „Stea a României” ca un ordin care să rupă carnea de mândrie de pe noi, să ne smulgă o lacrimă și un oftat al eliberării și redării Demnității… Avem o distincție de care toți președinții și-au bătut joc, transformând-o într-o Stea a României lor. O recunoaștere epigonic politică, o stea a recompensării infractorilor… Și cu toții sunt vinovați. Doar dubla măsură a vinovăției, poate, să-i deosebească într-un taler al tâlhăriilor lor la adresa demnității noastre. Aceia care au acordat distincția unor infractori, escroci, hoți, vânzători de țară și aceia care s-au făcut că nu văd rușinoasa listă preluată de la predecesori.
Unii sunt vinovați pentru că au acordat acest ordin unor personaje politice, scabroase, „fulăroase”, scârbavnic languros insinuate în viața și societatea noastră, unor hoți de drepturi sociale, dar și economice, schilodită între neajunsuri și traiul la limita subzistenței de la o zi la alta, de nivel feudal, de asimilare în umilință, de umilire…
Da, Demnitatea, Onoarea, Intransigența, Echidistanța, Motivația, Fundamentarea, reperele unei distincții care a fost sufocată de interese, partipiuri și lobby -uri, politice și de sinecuri, nu pot fi redate Ordinului Național doar prin retragerea distincției celor condamnați penal. Este însă un pas. Un simplu pas, modest, dacă nu insignifiant… Căci, dacă răsfoim lista celor condamnați, care ar fi trebuit să-și piardă automat această distincție, „de îndată” după decizia definitvă a unei instanțe care i-a condamnat pe spețele infracționale specifice, și nu prin cumulul de cutume și abuzuri de confirmare a acestei logici de către consiliul de „onoare” al Ordinului, vom vedea că penalii propuși astăzi pentru recuzarea din panteonul Ordinelor Naționale, sunt doar subcapitole ale răului economic, social și politic din cronologia țării.
În lista celor recompensați cu Ordine Naționale, în diferite grade, se găsesc multe nume, pagini întregi, capitole chiar, care descriu participarea unor personaje, nu la împlinirea de acte meritorii, care să le fi dat dreptul la distincții, ci la devalizarea, îngroparea, vânzarea țării. De aceea, se impune și o revizuirea a listei. Și o modificare a normelor de acordare/ retragere, în sensul cooptării unui for științific neutru, de nivel academic, care să reia toate „dosarele” în baza cărora au fost acordate distincțiile. Pentru că și aceasta este una dintre marotele atavice ale României noastre. Nu o recunoaștem, dar ne-a apostilat viețile. Pentru că tot ce s-a acordat/eliberat, academic și ca „recunoaștere” a unor merite, în România postdecembristă necesită o revizuire. De la tezele de doctorat la Ordinele Naționale.
Orgolii și sinecuri. Acestea au fost fundamentele acordării de titluri doctorale și distincții… Un fundament cioplit într-un lut al falsității care a acoperit tot ce era cu adevărat valoros. Pentru sinecuri pe viață și pentru o salvă și poate un afet de ferpar național, Demnitatea, Onoarea, Recunoștința au fost aruncate într-un sertar, în locul lor instalându-se Înșelăciunea, Falsitatea, Ipocrizia. Ele sunt cele care au generat și teze și unele nume pentru ordinele naționale.
Acum, facem (poate) un mic pas. Eliberarea listei Ordinului de penali. Dar asta nu va transforma Steaua României într-un Ordin Național, reconfirmat, reînnobilat, demn de un nou început, demn de a fi acordat celor ce au făcut ceva cu adevărat Eroic sau măcar merituos pentru această țară, ca repere de implicare și sacrificiu demne de un Panteon pe care îl lăsăm urmașilor.
Deocamdată, fără revizuirea listei celor decorați, fără eliminarea impostorilor, distincția va rămâne un ordin al stelei lor politice, economice și de sinecură.
Și va fi mult de lucru… Pagini de îndreptare, aproape cât o cronică de trei decenii… Și nu vom avea timp să o așezăm la picioarele celor treizeci de ani (ne)devenire, nu vom avem timp să transformăm nedevenirea lâncezirii în dezinteres și absenteism în Devenirea dată de trezirea Conștiinței de Neam și Țară, dar putem avea măcar privilegiul de a fi pus umărul la îndreptarea unui colț de Cetate!
Doar fără plagiate și fără distincții false, fără felurite „șireturi”, colane și tinichele (căci, distincțiile doar pentru cei merituoși sunt Ordine Naționale, pentru toți ceilalți, pe piepturile tuturor celorlați, rămân doar niște simple tinichele), vom putea avea un început de Recuperare, Restituire și Glorificare a Mândriei și Demnității Naționale. Iar asta cât mai grabnic, cât încă mai avem în dicționare explicațiile normale a ceea ce înseamnă a fi mândru, demn, merituos, a ceea ce semnifică sacrificiul și jertfa…
Lasă un răspuns